15:24 Cu toate acestea, numai singur Dumnezeu putea intelege cat de mare a fost sacrificiul tatalui, ce trebuia sa dea mortii pe fiul sau; Avraam dorea ca nimeni, in afara de Dumnezeu, sa nu fie martor la scena despartirii. El porunci slujitorilor sai sa ramana pe loc, spunand: "Eu si baiatul, ne vom duce pana acolo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi" (Gen.22,5-8). Lemnele au fost puse pe spinarea lui Isaac, cel care avea sa fie adus jertfa, tatal lua cutitul si focul si impreuna urcara astfel pe varful muntelui, tanarul intrebandu-se in tacere de unde se va lua jertfa in locul acesta atat de departat de turme si staule. In cele din urma el zise: "Tata, iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?" Vai, ce incercare era aceasta! Cum strapunsese inima lui Avraam cuvantul plin de gingasie: "Tata!" Nu, inca nu-i putea spune acum. "Fiul meu", spuse el, "Dumnezeu Insusi va purta de grija de mielul pentru arderea de tot".