15:15 Porunca a fost rostita in cuvinte care trebuie sa fi chinuit ingrozitor inima tatalui: "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac" si adu-l ardere de tot" (Gen.22,2). Isaac era lumina caminului sau, mangaierea batranetilor sale si, mai presus de toate, mostenitor al binecuvantarilor promise. Pierderea unui astfel de fiu, din cauza vreunui accident sau a unei boli, i-ar fi sfasiat inima acestui tata iubitor, ar fi incovoiat de durere capul sau albit; dar lui i se daduse porunca sa verse sangele fiului sau cu propriile maini. Lucrul acesta i se parea ingrozitor si imposibil de indeplinit.