14:35 Cu profund respect si umilinta, el si-a inceput mijlocirea: "Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului, eu, care nu sunt decat praf si cenusa" (Gen.18,27). Nu era nici o incredere in sine, nici o mandrie a propriei sale neprihaniri. El n-a cerut vreo favoare pe temeiul ascultarii sale sau al sacrificiilor pe care el le-a facut, supunandu-se voii lui Dumnezeu. Fiind el insusi pacatos, el a mijlocit totusi in favoarea pacatosilor. Un astfel de spirit vor da pe fata cei ce se vor apropia de Dumnezeu. Totusi, Avraam a dat pe fata o incredere ca a unui copil care se roaga unui tata iubitor. El s-a apropiat de solul ceresc si cu caldura I-a prezentat cererea sa. Desi Lot ajunsese un locuitor al Sodomei, el nu se facuse partas la nelegiuirile locuitorilor ei. Avraam gandea ca in acel oras, atat de populat, mai puteau fi si alti inchinatori ai adevaratului Dumnezeu.