14:30 In dogoarea caldurii de la miezul zilei de vara, patriarhul statea la usa cortului sau, privind la peisajul linistit din fata lui, cand a vazut in departare trei calatori apropiindu-se. Inainte ca sa ajunga la cortul lui, strainii s-au oprit, ca si cum s-ar fi sfatuit cu privire la drumul pe care sa-l urmeze. Fara sa mai astepte ca ei sa-l roage ceva, Avraam s-a sculat repede si, pe cand ei pareau ca vor sa se intoarca si sa mearga intr-o alta directie, el s-a grabit sa-i ajunga si, cu o deosebita amabilitate, i-a rugat sa-l onoreze, ramanand putin la el pentru a se racori si intari. Cu mainile sale a adus apa, ca ei sa se poata spala de praful care se asezase pe picioarele lor in timpul calatoriei. El insusi a ales hrana pe care sa le-o serveasca si, in timp ce acestia se odihneau la umbra racoritoare, li s-a pregatit masa, si el a ramas in picioare, plin de respect, langa ei, in timp ce se ospatau din cele date de el. Dumnezeu a privit acest act de generozitate ca fiind de o importanta indestulatoare spre a fi consemnat in Cuvantul Sau; iar cu mii de ani mai tarziu, apostolul inspirat s-a referit la el spunand: "Sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii, prin ea, au gazduit fara sa stie, pe ingeri" (Evr.13,2).