Printable ModePatriarhi si profeti, 14
|
14:1 Cap. 12 - Avraam in Canaan 14:2 Avraam s-a intors in Canaan "foarte bogat in vite, in argint si in aur" (Gen.13,2). Lot era inca cu el si ei au venit din nou la Betel si si-au ridicat corturile langa altarul pe care il inaltasera mai inainte. Ei au considerat in curand, insa, ca inmultirea bogatiilor a adus cu sine inmultirea necazurilor. In mijlocul greutatilor si al incercarilor au locuit impreuna in deplina armonie, dar, o data cu cresterea avutului lor, exista primejdia izbucnirii certei intre ei. Pasunea nu era suficienta pentru turmele si cirezile lor si, de aceea, intre pazitorii turmelor si cirezilor lor izbucneau in mod frecvent certuri, care erau aduse inaintea stapanilor lor pentru a fi aplanate. Era evident faptul ca ei trebuia sa se separe. Avraam era mai mare decat Lot in ceea ce priveste varsta si era, de asemenea, mai mare ca el in relatiile, averea si pozitia lui; si, cu toate acestea, el a fost primul care a propus o solutie pentru mentinerea pacii intre ei. Desi tara intreaga ii fusese data de catre Insusi Dumnezeu, plin de bunavointa, el a renuntat la dreptul sau. 14:3 "Sa nu fie cearta intre mine si tine", a spus el, "intre pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati. Nu-i oare toata tara inaintea ta? Mai bine desparte-te de mine; daca apuci tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; daca apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stanga" (Gen.13,8-9). 14:4 Aici s-a dat pe fata spiritul neegoist al lui Avraam. Cat de multi sunt aceia care, in conditii asemanatoare, fara sa tina seama de urmari, s-ar agata de drepturile si preferintele lor personale! Cate familii nu s-au distrus din pricina aceasta! Cate biserici n-au fost dezbinate, facand ca lucrarea, cauza adevarului, sa ajunga de ocara si batjocura printre cei nelegiuiti! "Sa nu fie cearta intre mine si tine", a spus Avraam, "caci suntem frati", nu numai prin legaturi naturale de rudenie, ci si ca inchinatori ai viului Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu de pe intreaga fata a pamantului sunt o singura familie si acelasi duh al iubirii si al impacarii ar trebui sa-i stapaneasca. "Iubiti-va 14:5 unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia" (Rom.12,10), aceasta este invatatura Mantuitorului. Cultivarea unui comportament totdeauna la fel de plin de curtenie, cultivarea bunavointei de a face altora ceea ce am dori ca ei sa ne faca noua, ar reduce la jumatate suferintele vietii. Spiritul de inaltare de sine este spiritul lui Satana; dar inima in care este cultivata iubirea lui Hristos va avea acea dragoste care nu cauta la ale sale. In acest fel se va da ascultare indemnului divin: "Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora" (Fil.2,4). 14:6 Desi Lot datora prosperitatea sa legaturii pe care o avea cu Avraam, el n-a dat pe fata nici un fel de recunostinta fata de binefacatorul sau. Buna-cuviinta ar fi cerut ca el sa-l lase pe Avraam sa aleaga, dar, in loc sa faca astfel, in mod egoist el s-a straduit sa traga toate foloasele de partea sa. El "si-a ridicat ochii si a vazut ca toata campia Iordanului era bine udata in intregime" pana la Toar, era ca o gradina a Domnului, ca tara Egiptului" (Gen.13,10). Regiunea cea mai fertila din toata Palestina era valea Iordanului, amintind celor ce o stapaneau de Paradisul pierdut, egaland frumusetea si rodnicia campiilor bogate ale Nilului, pe care ei nu de mult le parasisera. Erau acolo, de asemenea, cetati bogate si frumoase, promitand un negot rentabil in targurile lor aglomerate. Amagit de perspectiva unui castig lumesc, Lot a trecut cu vederea relele morale si spirituale ce aveau sa-l intampine acolo. Locuitorii campiilor erau "afara din cale de pacatosi impotriva Domnului"; dar el sau nu cunostea lucrul acesta, sau, stiindu-l, ii dadea putina importanta. El "si-a ales toata campia Iordanului" si si-a intins corturile pana la Sodoma" (Gen.13,11-12). Cat de putin a prevazut el urmarile groaznice ale alegerii lui egoiste! 14:7 Dupa despartirea sa de Lot, Avraam a primit din nou, din partea Domnului o fagaduinta privitoare la intreaga tara. Nu mult dupa aceasta, el s-a mutat la Hebron, ridicandu-si cortul sub stejarii lui Mamre, inaltand langa el un altar Domnului. In libertatea acestor tinuturi de la poalele muntilor, cu livezile lor de maslini si cu viile lor, cu campurile lor cu lanuri unduitoare de grau si pasuni intinse, inconjurate de dealuri, el a trait multumit cu viata lui simpla, patriarhala, lasandu-i lui Lot luxul periculos al vaii Sodomei. 14:8 Avraam a fost onorat de catre natiunile inconjuratoare ca un print puternic si un conducator intelept si priceput. El nu si-a tinut influenta departe de vecinii sai. Viata si caracterul sau, in contrast vadit cu acelea ale inchinatorilor idolatri, au exercitat o 14:9 influenta puternica in favoarea adevaratei credinte. Supunerea sa fata de Dumnezeu era neclintita, in timp ce bunatatea si gingasia inspirau incredere si prietenie, iar maretia lui impunea respect si onoare. 14:10 Religia sa nu era pastrata ca o comoara pretioasa ce trebuia pazita cu gelozie, de care sa se bucure numai cel ce o avea. Adevarata religie nu poate fi tinuta in acest fel, caci un astfel de spirit este contrar principiilor Evangheliei. Daca Hristos locuieste in inima, atunci este imposibil sa ascunzi lumina prezentei Sale sau ca lumina aceea sa piarda din stralucire. Din contra, ea va ajunge mai stralucitoare si tot mai stralucitoare, pe masura ce, zi de zi, ceata egoismului si a pacatului ce invaluie sufletul este imprastiata de razele stralucitoare ale Soarelui Neprihanirii. 14:11 Copiii lui Dumnezeu sunt reprezentantii Sai pe pamant si El doreste ca ei sa fie lumini in intunericul moral al acestei lumi. Imprastiati prin toata tara, prin targuri, orase si sate, ei sunt martori ai lui Dumnezeu, canale prin care El va comunica unei lumi necredincioase cunoasterea voii Sale si minunile harului Sau. Planul Sau este acela ca toti aceia care sunt partasi ai mantuirii celei mari sa fie misionari pentru El. Evlavia crestinului constituie standardul dupa care cei lumesti judeca Evanghelia. Incercarile suportate cu rabdare, binecuvantarile primite cu recunostinta, blandetea, bunatatea, mila si dragostea, manifestate in viata de fiecare zi, sunt lumini ce stralucesc in caracter inaintea lumii, infatisand deosebirea fata de intunericul ce vine din egoismul inimii firesti. 14:12 Bogat in credinta, nobil in generozitate, nesovaitor in ascultare si umil in simplitatea vietii lui de peregrin, Avraam a fost, de asemenea, intelept in diplomatie si viteaz si indemanatic in razboi. Cu toate ca era cunoscut ca invatator al unei noi religii, trei frati de neam imparatesc, conducatori ai campiilor amoritilor in care el locuia, si-au manifestat prietenia lor, invitandu-l sa intre in alianta cu ei pentru o mai mare siguranta; caci tara era plina de violenta si opresiune. Curand se ivi prilejul ca el sa se foloseasca de aceasta alianta. 14:13 Cu paisprezece ani mai inainte, Chedorlaomer, imparatul Elamului, invadase Canaanul si-l facuse tributar fata de el. Mai multi printi s-au revoltat acum si imparatul Elamului, cu patru aliati, a navalit din nou in tara pentru a o supune. Cinci dintre domnitorii Canaanului si-au alaturat ostirile si i-au intampinat pe invadatori in valea Sidim, dar numai pentru a fi complet infranti. O mare 14:14 parte a armatei a fost macelarita, si aceia care au scapat au fugit in munti ca sa-si scape viata. Biruitorii au jefuit cetatile campiei si au plecat cu prada bogata si multi robi, printre care se afla si Lot cu familia lui. 14:15 Avraam, locuind in pace in dumbravile de stejari din Mamre, a aflat de la unul din fugari istoria celor petrecute in batalie, cum si nenorocirea ce cazuse asupra nepotului sau. El nu pastrase amintiri neplacute despre lipsa de recunostinta a lui Lot. Toata afectiunea sa pentru el a fost trezita si se hotari sa-l scape. Cautand mai intai sfatul divin, Avraam s-a pregatit de razboi. Din insasi tabara sa, el a chemat trei sute optsprezece slujitori pregatiti, crescuti in temere de Dumnezeu, deprinsi in serviciul stapanului lor si in manuirea armelor. Aliatii sai, Mamre, Escol si Aner, s-au unit cu cetele lor si impreuna au inceput sa-i urmareasca pe invadatori. Elamitii si aliatii lor tabarasera la Dan, la hotarul de miazanoapte al Canaanului. Ametiti de victorie si netemandu-se ca vor fi atacati de vrajmasii lor infranti, ei s-au dedat la mancare si bautura. Patriarhul si-a impartit fortele, asa incat ele sa se apropie din mai multe parti, si noaptea a atacat tabara. Atacul sau, atat de puternic si neasteptat, a avut ca rezultat o victorie rapida. Imparatul Elamului a fost ucis si armata sa, lovita de panica, a fost cu desavarsire nimicita. Lot si familia sa, impreuna cu toti prizonierii si bunurile lor au fost eliberati si o bogata prada de razboi a cazut in mainile biruitorilor. Biruinta se datora in primul rand lui Dumnezeu si apoi lui Avraam. Adoratorul lui Iehova nu numai ca adusese un mare serviciu tarii, dar se dovedise a fi un om curajos. Se dovedise ca viata de neprihanire nu este lasitate si ca religia lui Avraam l-a facut curajos in sustinerea a ceea ce este drept si gata sa apere pe cel oprimat. Actul sau eroic a adus o influenta larga printre triburile inconjuratoare. La intoarcere, imparatul Sodomei i-a iesit inainte cu suita sa pentru a-l onora pe biruitor. L-a invitat sa ia bunurile, cerand numai ca prizonierii sa fie eliberati. In conformitate cu uzanta razboiului, prada de razboi apartinea biruitorilor; dar Avraam se angajase in aceasta expeditie fara vreun gand de castig si refuza sa profite de pe urma celor cazuti in nenorocire, cerand insa ca aliatii sai sa-si primeasca partea ce li se cuvenea. 14:16 Daca ar fi supusi la o astfel de incercare, putini ar fi aceia care s-ar arata tot asa de nobili ca Avraam. Putini ar fi rezistat ispitei 14:17 de a pune mana pe o astfel de bogatie. Exemplul sau este o mustrare pentru cei iubitori de sine si pusi pe castig. Avraam tinea seama de cerintele dreptatii si ale omeniei. Purtarea sa ilustreaza cuvantul inspirat: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Lev. 19,18). "Ridic mana mea spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Inalt, Ziditorul cerului si al pamantului", spuse el, "si jur ca nu voi lua nimic din tot ce este al tau, nici macar un fir de ata, nici macar o curea de incaltaminte, ca sa nu zici: 'Am imbogatit pe Avraam'" (Gen.14,22.23). El nu dorea sa le dea ocazia sa creada ca el s-a angajat in lupta de dragul castigului sau sa se spuna mai tarziu ca prosperitatea lui se datoreaza darurilor sau bunavointei lor. Dumnezeu fagaduise ca il va binecuvanta pe Avraam si numai Lui trebuia sa-I fie adusa slava. 14:18 Un altul care a iesit sa-l intampine pe patriarhul victorios a fost Melhisedec, imparatul Salemului, care a adus paine si vin pentru inviorarea oastei lui. Ca "preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt", el a rostit o binecuvantare asupra lui Avraam si a adus multumiri lui Dumnezeu, care savarsise o eliberare asa de mare prin servul Sau. Si Avraam "i-a dat zeciuiala din toate" (Gen.14,17-20). 14:19 Avraam s-a intors voios la corturile si turmele sale, dar mintea sa era framantata de ganduri chinuitoare. El fusese un om al pacii si, cat a fost cu putinta, s-a ferit de vrajmasie si cearta; acum el retraia scenele de macel la care fusese martor. Fara indoiala ca natiunile ale caror forte au fost infrante urmau sa invadeze din nou Canaanul si aveau sa faca din el tinta deosebita a razbunarii lor. Ajungand astfel sa fie amestecat in certurile nationale, viata lui pasnica si linistita avea sa fie nimicita. Mai mult chiar, el nu intrase inca in posesia Canaanului si nici nu putea nadajdui acum sa aiba un mostenitor, fata de care sa se implineasca fagaduinta facuta. 14:20 Intr-o viziune de noapte, a fost auzit din nou glasul divin: "Avraame, nu te teme" au fost cuvintele Printului printilor; "Eu sunt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare". Dar mintea sa era asa de coplesita de ganduri negre, incat nu putea sa prinda acum fagaduinta cu o incredere neindoielnica, asa ca pana atunci. El s-a rugat sa i se dea o dovada palpabila ca aceasta se va implini. Si cum avea oare sa se implineasca fagaduinta legamantului, atata vreme cat nu i se dadea un fiu? "Ce-mi vei da", spuse el, "caci mor fara copii?... si slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu". El a propus ca Eliezer, slujitorul sau credincios, sa fie - prin adoptiune - fiul sau si, deci, mostenitor al averilor sale. Dar i s-a dat asigurarea 14:21 ca propriul sau copil avea sa fie mostenitorul sau. Apoi a fost dus afara din cortul sau si i s-a spus sa priveasca stelele nenumarate ce sclipesc pe bolta cerului; in timp ce el facea acest lucru, s-au rostit cuvintele: "Asa va fi samanta ta" (Gen. 15,2-5). "Avraam L-a crezut pe Dumnezeu si aceasta i s-a socotit ca neprihanire" (Rom.4,3). 14:22 Patriarhul a cerut totusi un semn vizibil, ca o confirmare a credintei sale si o dovada pentru generatiile viitoare de oameni, ca planurile milostive ale lui Dumnezeu fata de ei se vor implini. Domnul a consimtit sa intre intr-un legamant cu slujitorul Sau, folosind asemenea forme obisnuite intre oameni pentru ratificarea unui angajament atat de solemn. 14:23 Prin inspiratie divina, Avraam a adus ca jertfa o juncana de trei ani, o capra de trei ani si un berbec de trei ani, despicandu-le trupul in doua si asezand bucatile la o mica departare unele de altele. La acestea el a mai adaugat o turturea si un pui de porumbel, pe care, insa, nu le-a mai despicat in doua. Acestea fiind facute, el a trecut cu mult respect printre bucatile jertfei, facand in mod solemn un legamant de ascultare vesnica de Dumnezeu. 14:24 Veghind si staruind, el a ramas langa animale pana la apusul soarelui, ca sa le pazeasca, spre a nu fi intinate sau mancate de pasarile de prada. Pe la apusul soarelui, el a cazut intr-un somn adanc; si "iata ca l-a apucat o groaza si un mare intuneric" (Gen.15,7-18). Si glasul lui Dumnezeu s-a auzit cerandu-i sa nu se astepte sa ia imediat in stapanire tara fagaduintei, aratand inainte spre suferintele urmasilor sai, mai inainte ca acestia sa se aseze in Canaan. I-a fost dezvaluit acum Planul de Mantuire in moartea lui Hristos, Jertfa cea mare, si venirea Sa in glorie. Avraam a vazut de asemenea pamantul, readus la frumusetea lui edenica, ce avea sa-i fie dat ca o vesnica stapanire, ca o implinire finala si deplina a fagaduintei. 14:25 Ca o garantie a acestui legamant al lui Dumnezeu cu oamenii, "un fum ca dintr-un cuptor si niste flacari", simboluri ale prezentei divine, au trecut printre "dobitoacele despicate", aduse ca jertfa, mistuindu-le in intregime. Si din nou Avraam a auzit un glas, confirmand fagaduinta ca va da tara Canaanului urmasilor sai, "de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat" (Gen.15,17-18). 14:26 Dupa ce Avraam locuise aproape douazeci si cinci de ani in Canaan, Domnul i Se arata si-i zise: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea si fii fara prihana" (Gen.17,1). Plin de veneratie, patriarhul s-a aruncat cu fata la pamant si solia a continuat: "Iata legamantul Meu, pe care-l fac cu tine; vei fi tatal multor neamuri". Ca 14:27 semn al implinirii acestui legamant, numele lui, care pana atunci fusese Avram, a fost schimbat in Avraam, care inseamna "tata al multor neamuri", iar numele Sarai avea sa fie Sara, "printesa", caci glasul dumnezeiesc a spus ca "ea va fi mama unor neamuri intregi; chiar imparati de noroade vor iesi din ea". 14:28 Cu ocazia aceasta i-a fost dat lui Avraam ritualul circumciziunii, "ca o pecete a acelei indreptatiri pe care o capatase prin credinta, cand era netaiat imprejur" (Rom.4,11). Ea trebuia sa fie observata de catre patriarh si de catre urmasii sai, ca un semn ca erau devotati slujirii lui Dumnezeu si, in acest fel, despartiti de idolatri, cum si al faptului ca Dumnezeu i-a primit ca o comoara deosebita a Sa. Prin ritualul acesta, pe de o parte, ei erau legati sa indeplineasca conditiile legamantului facut cu Avraam. Ei nu trebuia sa incheie legaturi de casatorie cu paganii; caci, facand astfel, ei urmau sa piarda respectul fata de Dumnezeu si fata de Legea Sa cea sfanta. De asemenea, ei aveau sa fie ispititi sa se dedea la practicile pacatoase ale celorlalte natiuni si atrasi la idolatrie. 14:29 Dumnezeu i-a dat o mare onoare lui Avraam. Ingerii cerului au umblat si au vorbit cu el, asa cum vorbesc doi prieteni. Cand judecatile cerului erau gata sa se abata asupra Sodomei, acest lucru n-a fost ascuns de el si Avraam a devenit mijlocitor la Dumnezeu pentru cei pacatosi. Intalnirea sa cu ingerii ne prezinta, de asemenea, un frumos exemplu de ospitalitate. 14:30 In dogoarea caldurii de la miezul zilei de vara, patriarhul statea la usa cortului sau, privind la peisajul linistit din fata lui, cand a vazut in departare trei calatori apropiindu-se. Inainte ca sa ajunga la cortul lui, strainii s-au oprit, ca si cum s-ar fi sfatuit cu privire la drumul pe care sa-l urmeze. Fara sa mai astepte ca ei sa-l roage ceva, Avraam s-a sculat repede si, pe cand ei pareau ca vor sa se intoarca si sa mearga intr-o alta directie, el s-a grabit sa-i ajunga si, cu o deosebita amabilitate, i-a rugat sa-l onoreze, ramanand putin la el pentru a se racori si intari. Cu mainile sale a adus apa, ca ei sa se poata spala de praful care se asezase pe picioarele lor in timpul calatoriei. El insusi a ales hrana pe care sa le-o serveasca si, in timp ce acestia se odihneau la umbra racoritoare, li s-a pregatit masa, si el a ramas in picioare, plin de respect, langa ei, in timp ce se ospatau din cele date de el. Dumnezeu a privit acest act de generozitate ca fiind de o importanta indestulatoare spre a fi consemnat in Cuvantul Sau; iar cu mii de ani mai tarziu, apostolul inspirat s-a referit la el spunand: "Sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii, prin ea, au gazduit fara sa stie, pe ingeri" (Evr.13,2). 14:31 Avraam a vazut in oaspetii sai numai trei calatori obositi, 14:32 fara sa se gandeasca ca printre ei era Unul caruia putea sa I se inchine fara a pacatui. Dar adevaratul caracter al solilor ingeresti se dadu acum pe fata. Desi ei se aflau in drumul si lucrarea lor ca slujitori ai maniei, totusi, lui Avraam, omul credintei, ei ii adusesera mai intai binecuvantari. Desi Dumnezeu este categoric in a spune pe nume nelegiuirii si a pedepsi faradelegea, El nu Se complace in razbunare. Lucrarea de distrugere este o "lucrare straina" Lui, care este "nemarginit in iubire". 14:33 "Prietenia (tainele - ed.engleza) Domnului este pentru cei ce se tem de El" (Ps.25,14). Avraam Il onorase pe Dumnezeu si Dumnezeu l-a onorat atunci pe el, invitandu-l la consfatuirea Sa si descoperindu-i planurile Sale. "Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac?" spuse Domnul. "Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit si pacatul lor intr-adevar este nespus de greu. De aceea, Ma voi pogori acum sa vad daca intr-adevar au lucrat in totul dupa zvonul venit pana la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti" (Gen.18,17-22). Dumnezeu cunostea bine gradul de vinovatie al Sodomei, dar a vorbit in felul oamenilor, pentru ca justetea purtarii Sale sa poata fi inteleasa. Inainte de a aduce pedeapsa asupra celor vinovati, El va merge personal ca sa faca o cercetare a umblarii lor; daca ei nu trecusera de limitele indurarii divine, El avea sa le mai dea timp de pocainta. 14:34 Doi dintre solii cerului au plecat, lasandu-l pe Avraam singur cu Cel pe care Il cunostea acum ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Si omul credintei mijloci in favoarea locuitorilor Sodomei. Odata el ii salvase cu sabia sa, acum el s-a straduit sa-i salveze prin rugaciune. Lot si familia lui locuiau inca acolo; iar iubirea neegoista care il manase pe Avraam sa-i scape de elamiti cauta acum sa-i salveze, daca era voia lui Dumnezeu, de furtuna judecatii divine. 14:35 Cu profund respect si umilinta, el si-a inceput mijlocirea: "Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului, eu, care nu sunt decat praf si cenusa" (Gen.18,27). Nu era nici o incredere in sine, nici o mandrie a propriei sale neprihaniri. El n-a cerut vreo favoare pe temeiul ascultarii sale sau al sacrificiilor pe care el le-a facut, supunandu-se voii lui Dumnezeu. Fiind el insusi pacatos, el a mijlocit totusi in favoarea pacatosilor. Un astfel de spirit vor da pe fata cei ce se vor apropia de Dumnezeu. Totusi, Avraam a dat pe fata o incredere ca a unui copil care se roaga unui tata iubitor. El s-a apropiat de solul ceresc si cu caldura I-a prezentat cererea sa. Desi Lot ajunsese un locuitor al Sodomei, el nu se facuse partas la nelegiuirile locuitorilor ei. Avraam gandea ca in acel oras, atat de populat, mai puteau fi si alti inchinatori ai adevaratului Dumnezeu. 14:36 Si, avand in vedere aceasta, el a spus: "Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau" departe de Tine asa ceva" departe de Tine! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate?" (Gen.18,25). Avraam n-a intervenit numai o singura data, ci de mai multe ori. Prinzand curaj pe masura ce cererile lui erau implinite, el a continuat pana cand a primit asigurarea ca, daca numai zece oameni drepti s-ar fi aflat in ea, cetatea avea sa fie crutata. 14:37 Iubirea fata de sufletele pieritoare a inspirat rugaciunea lui Avraam. Cu toate ca ii era scarba de pacatele acelei cetati corupte, el dorea ca pacatosii sa poata fi salvati. Profundul sau interes pentru Sodoma ne infatiseaza nelinistea pe care ar trebui s-o simtim pentru cei nepocaiti. Noi ar trebui sa cultivam ura fata de pacat, dar mila si iubire fata de cei pacatosi. De jur imprejurul nostru, sunt suflete ce se cufunda intr-o ruina la fel de groaznica si lipsita de speranta ca si aceea care s-a abatut asupra Sodomei. In fiecare zi timpul de proba al unora se sfarseste. In fiecare ceas unii trec dincolo de hotarul indurarii. Si unde sunt oare glasurile de avertizare si de indemnare care sa-l determine pe pacatos sa fuga de aceasta ingrozitoare nenorocire? Unde sunt oare mainile acelea intinse care sa-l traga inapoi de la moarte? Unde sunt oare aceia care, in umilinta si cu o credinta staruitoare, sa mijloceasca la Dumnezeu pentru el? 14:38 Spiritul lui Avraam era spiritul lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu este El Insusi un mare Mijlocitor in favoarea pacatosului. El, care a platit pretul pentru rascumpararea lor, cunoaste valoarea sufletului omenesc. Cu o aversiune fata de rau care poate exista numai intr-o natura lipsita de orice manjitura a pacatului, Hristos a manifestat fata de pacatos o iubire pe care numai bunatatea infinita o putea concepe. In agonia rastignirii, fiind El Insusi apasat de povara ingrozitoare a pacatelor lumii intregi, El S-a rugat pentru cei ce-L batjocoreau si pentru ucigasii Sai: "Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac" (Luca 23,34). 14:39 Despre Avraam este scris ca "a fost numit prietenul lui Dumnezeu", tatal tuturor celor ce cred" (Iacov 2,23; Rom.4,11). Marturia lui Dumnezeu cu privire la acest patriarh credincios este: "Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele". Si: "Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit" (Gen. 26,5; 18,19). Mare a fost onoarea la care a fost chemat Avraam, aceea de a fi parintele poporului care timp de veacuri avea sa fie pazitorul si pastratorul adevarului lui Dumnezeu pentru 14:40 lume, al acelui popor prin care toate natiunile pamantului aveau sa fie binecuvantate prin venirea lui Mesia cel fagaduit. Dar Acela care l-a chemat pe patriarh l-a socotit vrednic. Dumnezeu este Acela care vorbeste. El, care intelege de departe gandurile si care ii pretuieste pe oameni dupa adevarata lor valoare, spune: "Il cunosc". Nu va fi din partea lui Avraam nici o tradare a adevarului, pentru scopuri egoiste. El va tine Legea si se va purta drept si bine. Nu numai ca se va teme el insusi de Dumnezeu, ci va cultiva religia in familia sa. El va invata casa sa in cele ale neprihanirii. Legea lui Dumnezeu avea sa fie norma de conduita in familia sa. 14:41 Casa lui Avraam cuprindea mai bine de o mie de persoane. Aceia care erau condusi de invataturile sale, spre a se inchina singurului Dumnezeu, au gasit un camin in tabara sa; si aici, ca intr-o scoala, ei au primit o astfel de invatatura, care ii pregatea sa devina reprezentanti ai adevaratei credinte. In acest fel, asupra sa zacea o mare raspundere. El forma conducatori de familii si metodele sale de conducere aveau sa fie aplicate in casele peste care acestia aveau sa fie conducatori. 14:42 In acele vremuri de demult, tatal era conducatorul si preotul familiei sale si exercita autoritatea asupra copiilor sai, chiar si dupa ce acestia isi aveau propriile lor familii. Urmasii sai erau invatati sa priveasca la el ca la conducatorul lor, atat in problemele religioase, cat si in cele pamantesti. Avraam s-a straduit sa perpetueze acest sistem patriarhal de conducere, deoarece el tindea sa pastreze cunoasterea de Dumnezeu. Era necesar ca membrii familiei sa fie legati laolalta, pentru a ridica o bariera impotriva idolatriei ce ajunsese asa de raspandita si atat de inradacinata. Avraam a cautat, prin toate mijloacele ce-i stateau la dispozitie, sa-i pazeasca pe locuitorii taberei sale de a avea legaturi cu paganii si de a fi martori ai practicilor lor idolatre, caci el stia ca familiarizarea cu raul avea sa strice pe nesimtite principiile. Se avea cea mai mare grija ca orice forma a falsei religii sa fie tinuta cat mai departe de ei si ca mintea sa fie impresionata de maiestatea si slava viului Dumnezeu, ca fiind singurul vrednic de adorare. 14:43 Era o masura inteleapta, pe care Dumnezeu personal o luase, aceea de a desparti pe poporul Sau, atat cat era cu putinta acest lucru, de legatura cu paganii, facand din ei un popor ce traia separat si care nu se numara printre celelalte natiuni. El l-a despartit pe Avraam de rudeniile lui idolatre, pentru ca patriarhul sa-si poata forma si educa familia departe de influentele seducatoare 14:44 ce i-ar fi inconjurat in Mesopotamia si pentru ca adevarata credinta sa fie pastrata de catre urmasii sai din generatie in generatie, in toata curatia ei. 14:45 Afectiunea lui Avraam pentru copiii sai si pentru casa sa l-a facut sa le apere credinta lor religioasa, sa le dea o cunoastere a legilor divine, ca fiind mostenirea cea mai pretioasa pe care le-o putea transmite, si prin ei - lumii. Toti erau invatati ca se aflau sub conducerea Dumnezeului cerului. De aceea, nu trebuia sa existe nici un fel de apasare din partea parintilor, iar din partea copiilor, nici un fel de neascultare. Legea lui Dumnezeu trasase fiecaruia in parte indatoririle lui si numai prin ascultare de ea putea cineva sa-si asigure fericirea sau prosperitatea. 14:46 Exemplul sau personal, influenta tacuta a vietii lui zilnice erau o lectie permanenta. Cinstea sa nesovaielnica, bunatatea si politetea lui neegoista, care castigasera admiratia imparatilor, erau manifestate in familie. Viata lui radia in jur un parfum, o noblete si o frumusete a caracterului, care spuneau tuturor ca el era in legatura cu Cerul. El nu trecea cu vederea sufletul celui mai umil slujitor. In casa sa nu era o lege pentru stapan si alta pentru slujitor; un drum imparatesc pentru cel bogat si altul pentru cel sarac. Toti erau tratati cu dreptate si mila, ca impreuna mostenitori cu el ai harului vietii. 14:47 El "va porunci casei sale". Nu se va da pe fata nici o neglijare condamnabila in a infrana tendintele spre rau ale copiilor sai, nici un favoritism slab, neintelept si ingaduitor; nici o cedare in ceea ce priveste convingerile sale cu privire la datoria fata de cerintele unei iubiri gresit intelese. Avraam nu numai ca avea sa dea invataturi drepte, dar avea sa mentina autoritatea unor legi drepte si bune. 14:48 Cat de putini sunt aceia din zilele noastre care sunt gata sa urmeze pilda sa! Din partea prea multor parinti se da pe fata un sentimentalism orb si egoist, in mod gresit numit iubire, care se manifesta prin a-i lasa pe copii - cu judecata lor neformata si pasiunile lor nestapanite - sa intreprinda actiuni negandite. Aceasta este o adevarata cruzime fata de copii si un mare rau pentru lume. Ingaduinta parinteasca, atunci cand copiii gresesc, da loc la dezordine in familie si societate si intareste in tineri dorinta de a urma pornirilor lor, in loc de a se supune cerintelor divine. Astfel, ei cresc, avand o inima impotrivitoare fata de implinirea voii lui Dumnezeu si transmit spiritul lor nereligios si nesupus copiilor si copiilor copiilor lor. Asemenea lui Avraam, parintii ar trebui sa porunceasca copiilor lor dupa ei. Ascultarea 14:49 de autoritatea parinteasca sa fie invatata si impusa ca fiind primul pas al ascultarii de autoritatea lui Dumnezeu. 14:50 Slaba consideratie care se acorda Legii lui Dumnezeu chiar de catre conducatorii religiosi a provocat mult rau. Invatatura care s-a raspandit atat de mult, ca legile lui Dumnezeu nu mai sunt deloc obligatorii pentru oameni, este asemenea idolatriei in efectele ei asupra moralitatii oamenilor. Aceia care cauta sa slabeasca cerintele Legii sfinte a lui Dumnezeu lovesc direct la temelia guvernarii familiilor si natiunilor. Parintii religiosi care dau gres in a umbla pe calea randuielilor Lui nu pot porunci casei lor sa tina calea Domnului. Legea lui Dumnezeu nu este pentru acestia o regula a vietii. Copiii, cand isi alcatuiesc caminurile lor, nu se simt obligati sa-i invete pe copiii lor ceea ce ei insisi n-au invatat niciodata. Aceasta este cauza pentru care sunt asa de multe familii netematoare de Dumnezeu; de aceea stricaciunea s-a intins asa de mult si este atat de adanc inradacinata. 14:51 Numai dupa ce parintii vor umbla ei insisi din toata inima in calea Legii lui Dumnezeu, numai atunci vor fi pregatiti sa porunceasca copiilor lor dupa ei. In privinta aceasta, o reforma este necesara - o reforma care sa fie profunda si cuprinzatoare. Parintii trebuie sa se schimbe; slujitorii Domnului au nevoie sa se schimbe; ei au nevoie de Dumnezeu in familiile lor. Daca doresc sa vada o alta stare de lucruri, atunci sa aduca Cuvantul Sau in familiile lor si sa faca din el sfatuitorul lor. Ei trebuie sa-i invete pe copiii lor ca el este glasul lui Dumnezeu, care li se adreseaza, si ca trebuie sa fie astfel ascultat in totul. Ei ar trebui sa-i invete cu rabdare pe copiii lor, aratandu-le cu blandete si in mod staruitor cum sa traiasca pentru a fi placuti lui Dumnezeu. Copiii unor astfel de familii sunt pregatiti sa faca fata sofistariilor necredintei. Ei au primit Biblia ca baza a credintei lor si au o temelie care nu poate fi daramata de valul de indoiala ce se abate asupra lor. 14:52 In prea multe case se neglijeaza rugaciunea. Parintii considera ca n-au timp pentru rugaciunea de dimineata si seara. Ei nu pot sa-si ia cateva minute pe care sa le foloseasca in a aduce multumiri lui Dumnezeu pentru bogatele Lui indurari, pentru binecuvantata lumina a soarelui si pentru ploaia care face plantele sa creasca, cum si pentru ocrotirea sfintilor Sai ingeri. Ei nu au timp sa inalte o rugaciune pentru ajutor si calauzire divina, cum si pentru prezenta si ramanerea lui Isus in familia lor. Ei merg la munca la fel cum ar merge boul sau calul, fara sa se gandeasca catusi de putin la Dumnezeu sau la cer. Sufletele lor sunt asa de pretioase, incat, in loc de a-i lasa sa fie pierduti fara nici o nadejde, Fiul lui Dumnezeu Si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru ei; dar ei nu pretuiesc mai mult 14:53 marea Sa bunatate decat o fac dobitoacele pieritoare. 14:54 Ca si patriarhii din vechime, aceia care marturisesc ca-L iubesc pe Dumnezeu ar trebui sa ridice un altar Domnului oriunde isi inalta cortul. Daca a fost vreodata un timp cand fiecare casa ar trebui sa fie o casa de rugaciune, atunci timpul acela este acum. Tatii si mamele ar trebui sa-si inalte adesea inimile la Dumnezeu in cereri umile pentru ei si pentru copiii lor. Fie ca tatal, ca preot al familiei, sa aseze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineata si seara, in timp ce sotia si copiii se unesc cu el in rugaciune si lauda. Intr-un astfel de camin, Isus va zabovi cu placere. 14:55 Din fiecare camin crestin ar trebui sa straluceasca o lumina sfanta. Iubirea ar trebui sa se dea pe fata in activitate. Ea trebuie sa se reverse in toate cate au loc in familie, aratandu-se intr-o bunatate profunda si o comportare duioasa si neegoista. Sunt familii unde acest principiu este trait, caminuri in care Dumnezeu este adorat si unde domneste cea mai curata iubire. Din aceste camine, rugaciunea de dimineata si seara se inalta la Dumnezeu ca un parfum placut mirositor, iar mila si binecuvantarile Lui se revarsa ca roua diminetii asupra celor plecati in rugaciune. Un camin crestin bine ordonat este un puternic argument in favoarea adevarului religiei crestine - un argument pe care cel necredincios nu-l poate tagadui. Toti pot vedea ca este la lucru o influenta in familie, care se manifesta asupra copiilor, si ca Dumnezeul lui Avraam este cu ei. Daca familiile celor ce marturisesc a fi crestini ar avea un adevarat caracter crestin, atunci ei ar exercita o puternica influenta pentru vesnicie. Ei vor fi in adevar "lumina lumii". In cuvintele adresate lui Avraam, Dumnezeul cerurilor vorbeste fiecarui parinte credincios: "Il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si placut, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: