13:5 "Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat sa plece dintr-un loc, pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat, fara sa stie unde se duce" (Evr.11,8). Ascultarea neconditionata a lui Avraam este una dintre cele mai izbitoare dovezi ale credintei ce poate fi aflata in intreaga Scriptura. Pentru el, credinta era "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad" (Evr.11,1). Sprijinindu-se pe fagaduinta divina, fara cea mai slaba asigurare exterioara a implinirii ei, el si-a parasit casa si rudeniile, cum si tara lui de nastere, si a plecat fara sa stie incotro, pentru a merge acolo unde il conducea Dumnezeu. "Prin credinta, a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte" (Evr.11,9).