12:1 Cap. 10 - Turnul Babel
12:2 Pentru a repopula pamantul pustiit pe care, cu putin timp inainte, potopul il curatise de stricaciunea lui morala, Dumnezeu nu a pastrat decat o singura familie, aceea a lui Noe, caruia El ii declarase: "Te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni" (Gen.7,1). Si totusi, in cei trei fii ai lui Noe s-a dezvoltat foarte repede aceeasi mare deosebire vazuta in lumea dinainte de potop. In Sem, Ham si Iafet, care trebuia sa fie intemeietorii neamului omenesc, se contura caracterul urmasilor lor.
12:3 Noe, privind prin inspiratie divina, a prezis istoria celor trei mari rase ce aveau sa rasara din acesti parinti ai omenirii. Descriind pe urmasii lui Ham mai degraba prin fiul decat prin tatal, el declara: "Blestemat sa fie Canaan! Sa fie robul robilor fratilor lui" (Gen.9,25). Pacatul nefiresc savarsit de Ham arata ca respectul filial fusese de multa vreme alungat din sufletul sau si dadea pe fata toata nelegiuirea si josnicia din caracterul lui. Aceste caracteristici rele s-au transmis mai departe in Canaan si in urmasii lui, a caror neintrerupta vinovatie a atras asupra lor judecatile lui Dumnezeu.
12:4 Pe de alta parte, respectul manifestat de catre Sem si Iafet fata de tatal lor si, in felul acesta, fata de poruncile divine, a fagaduit un viitor mai stralucit pentru urmasii lor. Cu privire la acesti fii s-a spus: "Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, si Canaan sa fie robul lui! Dumnezeu sa largeasca locurile stapanite de Iafet, Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem, si Canaan sa fie robul lor" (Gen.9,26-27). Urmasii lui Sem aveau sa fie poporul ales al legamantului lui Dumnezeu, al Mantuitorului fagaduit. Iehova avea sa fie Dumnezeul lui Sem. Din el avea sa coboare Avraam si poporul lui Israel, prin care avea sa vina Hristos: "Ferice de poporul al carui Dumnezeu este Domnul" (Ps.144,15). Si Iafet "sa locuiasca
12:5 in corturile lui Sem". Urmasii lui Iafet aveau sa aiba in mod deosebit parte de binecuvantarile Evangheliei.
12:6 Urmasii lui Canaan au decazut pana la cele mai degradante forme de paganism. Desi blestemul profetic i-a condamnat la sclavie, aplicarea pedepsei a fost timp de veacuri amanata. Dumnezeu a suportat nelegiuirea si stricaciunea lor, pana cand ei au trecut limitele rabdarii divine. Atunci au fost lepadati si au devenit robi ai urmasilor lui Sem si Iafet.
12:7 Profetia lui Noe nu a fost o amenintare arbitrara a maniei si nici o declaratie de favoritism. Ea n-a determinat caracterul si destinul fiilor lui. Dar a aratat care avea sa fie rezultatul felului de viata pe care ei in repetate randuri si l-au ales, cum si caracterul pe care si l-au dezvoltat. Ea era expresia a ceea ce era in planul lui Dumnezeu pentru ei si urmasii lor din cauza propriului lor caracter si propriei lor purtari. De regula, copiii mostenesc pornirile si inclinatiile parintilor si imita pilda lor; astfel ca pacatele parintilor sunt practicate de catre copii, din generatie in generatie. In acest fel josnicia si lipsa de respect a lui Ham s-au reprodus in urmasii sai, aducand asupra lor blestemul timp de multe generatii. "Un singur pacatos nimiceste mult bine" (Ecl.9,18).
12:8 Pe de alta parte, cat de bogat a fost rasplatit respectul lui Sem pentru tatal sau si ce sir stralucit de oameni sfinti s-a ridicat din urmasii sai! "Domnul cunoaste zilele oamenilor cinstiti" si urmasii lui sunt binecuvantati" (Ps.37,18.26). "Sa stii ca Domnul, Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios si Isi tine legamantul si indurarea pana la al miilea neam de oameni fata de cei ce-L iubesc si pazesc poruncile Lui" (Deut.7,9).
12:9 Pentru un timp, urmasii lui Noe au continuat sa locuiasca prin muntii unde s-a oprit corabia. Pe masura insa ce numarul lor a crescut, apostazia a dus degraba la despartire. Aceia care au dorit sa uite pe Creatorul lor si sa lepede restrangerea adusa de Legea Sa simteau o continua plictiseala si suparare datorita invataturii si exemplului semenilor lor tematori de Dumnezeu si, dupa un timp, au hotarat sa se separe de cei care se inchinau lui Dumnezeu. Ca urmare au pornit spre campia Sinear, pe malurile fluviului Eufrat. Ei au fost atrasi de frumusetea locului si fertilitatea solului si pe aceasta campie s-au hotarat sa-si faca salasul.
12:10 Aici au hotarat sa zideasca o cetate si in ea sa inalte un turn uluitor de inalt, asa incat sa devina o minune a lumii.
12:11 Aceasta lucrare era menita sa impiedice imprastierea oamenilor in colonii. Dumnezeu i-a indrumat pe oameni sa se intinda pe intreaga suprafata a pamantului pentru a-l popula si a-l supune; dar acesti constructori ai Babelului erau hotarati sa-i tina pe toti ai lor uniti intr-o societate si sa intemeieze o monarhie, care in cele din urma sa stapaneasca intregul pamant. Astfel, cetatea lor avea sa devina metropola unui imperiu universal; gloria ei avea sa starneasca admiratia si omagiul lumii si sa-i faca vestiti pe intemeietorii ei. Turnul acesta magnific, ajungand pana la cer, trebuia in adevar sa stea ca un monument al puterii si intelepciunii constructorilor lui, perpetuand faima lor pana la cele din urma generatii.
12:12 Locuitorii din campia Sinear nu credeau in legamantul lui Dumnezeu, ca El nu va mai aduce alt potop pe pamant. Multi dintre ei tagaduiau existenta lui Dumnezeu si puneau potopul pe seama unor cauze naturale. Altii credeau intr-o Fiinta suprema si credeau, de asemenea, ca ea a fost aceea care a nimicit lumea dinainte de potop; si inima lor, ca si aceea a lui Cain, s-a rasculat impotriva Lui. Unul dintre scopurile pe care le urmareau prin construirea turnului era si acela de a avea un loc de scapare in eventualitatea unui alt potop. Constructia urma sa aiba o inaltime mult mai mare decat s-au ridicat apele potopului, iar ei credeau ca, in felul acesta, vor fi in afara oricarui pericol. Iar prin faptul ca aveau sa fie in stare sa se inalte pana la nori, ei sperau ca vor putea descoperi cauzele potopului. Intreaga lucrarea avea ca scop sa inalte si mai sus mandria celor ce l-au proiectat, sa departeze de la Dumnezeu mintile generatiilor viitoare si sa le duca la idolatrie.
12:13 Cand a fost partial terminat, o parte din turn a fost ocupat si folosit ca locuinta pentru ziditori; alte incaperi, splendid mobilate si impodobite, au fost inchinate idolilor lor. Oamenii se bucurau de succesul lor si slaveau pe dumnezeii de argint si aur, ridicandu-se impotriva Carmuitorului cerului si al pamantului. Deodata insa, lucrarea, care inainta atat de bine, a fost oprita. Au fost trimisi ingeri ca sa strice planurile constructorilor. Turnul ajunsese la o foarte mare inaltime si era imposibil acum pentru cei ce lucrau sus, in varf, sa comunice in mod direct cu aceia care se aflau jos, la baza turnului; de aceea, au fost asezati oameni din loc in loc, fiecare dintre acestia sa primeasca si sa transmita celui de mai jos ordinele cu privire la materiale sau alte directive in legatura cu lucrarea. In timp ce vestile erau astfel duse de la unul la altul, limbajul li s-a incurcat, astfel ca se cereau materiale de care
12:14 nu era nevoie si se dadeau indrumari care erau adesea in contradictie cu cele ce fusesera date. A urmat confuzie si spaima. Intreaga lucrare s-a oprit. Nu mai putea fi vorba - mai departe - de nici un fel de armonie si conlucrare. Constructorii erau cu totul neinstare sa-si explice aceste ciudate neintelegeri dintre ei si, in mania si deznadejdea lor, se acuzau unii pe altii. Alianta lor a luat sfarsit in lupta si varsare de sange. Fulgere din ceruri, ca o dovada a neplacerii lui Dumnezeu, au sfaramat partea de sus a turnului, aruncand-o la pamant. Astfel, oamenii au fost facuti sa simta ca exista un Dumnezeu care domneste in ceruri. Pana la data aceea toti oamenii au vorbit aceeasi limba; acum insa, aceia care puteau sa-si inteleaga intre ei vorbirea s-au unit in doua grupe; unii au pornit intr-o parte, altii in alta. "Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului" (Gen.11,8). Imprastierea aceasta a fost mijlocul de populare a pamantului si in acest fel s-a realizat planul lui Dumnezeu, chiar si prin mijloacele folosite de oameni spre a-l impiedica.
12:15 Dar ce pierdere au suferit aceia care se ridicasera impotriva lui Dumnezeu! A fost scopul lui Dumnezeu acela ca, atunci cand oamenii ar fi pornit sa intemeieze natiuni in diferite parti ale pamantului, sa duca cu ei cunoasterea voii Lui, astfel ca lumina adevarului sa straluceasca cu putere inaintea generatiilor care aveau sa vina. Noe, predicatorul credincios al neprihanirii, a trait cincizeci de ani dupa potop. Sem a mai trait cinci sute de ani, si urmasii lor au avut astfel ocazia sa faca cunostinta cu cerintele lui Dumnezeu si cu istoria felului in care El S-a purtat cu parintii lor. Dar ei n-au fost binevoitori sa dea ascultare acestor adevaruri care nu le placeau; ei nu doreau sa stie ceva despre Dumnezeu; si prin amestecarea limbajului ei au fost, in mare masura, izolati de legaturile cu aceia care puteau sa le dea lumina.
12:16 Ziditorii Babelului se lasasera in voia spiritului de nemultumire impotriva lui Dumnezeu. In loc sa-si aduca aminte cu recunostinta de mila Sa fata de Adam si de legamantul indurarii Sale fata de Noe, ei se plangeau de asprimea Lui in alungarea primei perechi din Eden si distrugerea lumii prin potop. Dar, in timp ce murmurau impotriva lui Dumnezeu, ca fiind arbitrar si sever, acceptau conducerea celui mai crud dintre tirani. Satana cauta sa aduca dispret asupra jertfelor care preinchipuiau moartea lui Hristos; si, cum mintile oamenilor erau intunecate de idolatrie, el ii mana sa contrafaca aceste jertfe si sa-i sacrifice pe propriii lor fii
12:17 pe altarele zeilor lor. Deoarece oamenii se departau de Dumnezeu, atributele divine - dreptatea, curatia si iubirea - au fost inlocuite cu apasarea, violenta si brutalitatea.
12:18 Locuitorii Babelului erau hotarati sa stabileasca o conducere care sa fie independenta de Dumnezeu. Erau totusi printre ei unii care se temeau de Dumnezeu, dar care fusesera amagiti de declaratiile celor necredinciosi si atrasi in planurile lor. Din pricina acestor credinciosi, Dumnezeu a amanat judecatile Sale si le-a dat oamenilor timp in care acestia sa dea pe fata adevaratul lor caracter. In timp ce avea loc acest lucru, fiii lui Dumnezeu se straduiau sa-i intoarca de la planurile lor; dar oamenii erau strans legati in actiunea aceasta darza impotriva Cerului. Daca ar fi mers mai departe nestingheriti, ei ar fi ticalosit lumea chiar din copilaria ei. Alianta lor a fost intemeiata pe razvratire, o imparatie intemeiata pe inaltare de sine si in care Dumnezeu nu avea sa aiba nici stapanire, nici onoare. Daca aceasta alianta ar fi fost ingaduita, o putere teribila avea sa se ridice pentru a izgoni de pe pamant neprihanirea - si cu ea pacea, fericirea si siguranta. In locul legilor divine, care sunt "sfinte, drepte si bune" (Rom.7,12), oamenii se straduiau sa puna legi care sa corespunda cu scopurile inimilor lor egoiste si crude.
12:19 Cei care se temeau de Dumnezeu strigau catre El ca sa intervina. Si "Domnul S-a coborat sa vada cetatea si turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor" (Gen.11,5). In indurarea Lui fata de omenire, El a nimicit planul ziditorilor turnului si a prabusit monumentul cutezantei lor. In mila Sa le-a incurcat limbile, punand astfel o stavila pornirii lor spre rascoala. Dumnezeu suporta indelung stricaciunea oamenilor, dandu-le din plin prilej pentru pocainta; dar El retine toate uneltirile lor de a se impotrivi autoritatii Legii Sale drepte si sfinte. Din timp in timp, mana nevazuta ce tine sceptrul guvernarii este intinsa pentru a pune frau nelegiuirii. Sunt date dovezi de netagaduit ca Creatorul Universului, Cel nemarginit in intelepciune, iubire si adevar, este Carmuitorul Suprem al cerului si al pamantului si ca nimeni nu poate sa sfideze puterea Sa fara sa fie pedepsit pentru aceasta.
12:20 Uneltirile ziditorilor Babelului au sfarsit in rusine si infrangere. Monumentul mandriei lor a devenit un semn de aducere aminte a nebuniei lor. Cu toate acestea, oamenii continua sa mearga pe acelasi drum, increzandu-se in ei insisi si respingand Legea lui Dumnezeu. Este acelasi principiu pe care Satana a cautat sa-l infaptuiasca in ceruri; acelasi principiu care l-a stapanit pe Cain atunci cand si-a adus jertfa.
12:21 Exista ziditori de turnuri si in zilele noastre. Cei necredinciosi isi construiesc
12:22 teoriile lor pe deductiile asa-zisei stiinte si resping revelatia Cuvantului lui Dumnezeu. Ei isi permit sa condamne autoritatea morala a lui Dumnezeu, sa dispretuiasca Legea Sa si sa se mandreasca cu capacitatea ratiunii umane. Si, "pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor lor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau" (Ecl.8,11).
12:23 In asa-zisa lume crestina, multi se departeaza de invataturile clare ale Bibliei si construiesc un crez format din speculatii omenesti si mituri placute, aratand spre turnul lor ca fiind un mijloc de a urca la cer. Oamenii se agata cu admiratie de vorbirile elocvente, care-i invata ca cel care pacatuieste nu va muri, ca mantuirea poate fi obtinuta fara sa fie nevoie de ascultare fata de Legea lui Dumnezeu. Daca cei ce marturisesc a fi urmasi ai lui Hristos ar accepta standardul pe care-l prezinta Dumnezeu, acest lucru i-ar duce la unitate; dar atata vreme cat intelepciunea omeneasca este inaltata mai presus de Cuvantul Sau cel sfant, va fi numai cearta si dezbinare. Confuzia existenta in crezurile si sectele ce sunt in conflict unele cu altele este foarte bine reprezentata prin expresia "Babilon", pe care profetia (Apoc.14,8; 18,2) o aplica la bisericile iubitoare de lume din zilele sfarsitului.
12:24 Multi cauta sa faca un cer al lor prin acumularea de avutie si putere. Ei "rad si vorbesc cu rautate de asuprire: vorbesc de sus" (Ps.73,8), calcand in picioare drepturile omului si dispretuind autoritatea divina. Cei mandri pot, pentru un timp, sa fie in mare putere si pot sa aiba succes in tot ceea ce intreprind; dar pana la urma nu vor avea decat dezamagire si nenorocire.
12:25 Timpul cercetarii lui Dumnezeu este aproape. Cel Prea Inalt va cobori sa vada ce au zidit fiii oamenilor. Puterea Lui suverana se va manifesta, iar lucrarile ingamfarii omenesti se vor da pe fata. "Domnul priveste din inaltimea cerurilor si vede pe toti fiii oamenilor. Din locasul locuintei Lui, El priveste pe toti locuitorii pamantului" (Ps.33,13.14).