9:1 Cap. 7 - Ieroboam
9:2 Asezat pe tron de catre cele zece semintii ale lui Israel, care se rasculase impotriva casei lui David, Ieroboam, fostul slujitor al lui Solomon, era in situatia sa aduca reforme intelepte, atat in viata religioasa, cat si in cea civila. Sub conducerea lui Solomon, el daduse pe fata pricepere si judecata sanatoasa, iar cunostintele pe care le castigase in ani de slujire credincioasa il faceau in stare sa conduca cu intelepciune. Dar Ieroboam n-a ajuns sa faca din Dumnezeu taria lui. Cea mai mare teama a lui Ieroboam a fost ca, in viitor, inimile supusilor sai ar putea fi castigate de conducatorul care va ocupa tronul lui David. El a socotit ca, atata vreme cat celor zece semintii li se va ingadui sa viziteze frecvent vechea resedinta a monarhiei iudaice, unde slujbele de la templu se desfasurau tot ca in anii domniei lui Solomon, multi vor fi inclinati sa-si reinnoiasca devotamentul fata de conducerea de la Ierusalim. Consultandu-se cu sfatuitorii lui, Ieroboam s-a hotarat ca printr-o actiune indrazneata, sa
9:3 slabeasca cat mai mult cu putinta probabilitatea unei rascoale impotriva conducerii lui. El a reusit acest lucru, randuind inauntrul granitelor imparatiei doua centre de inchinare, unul la Betel si altul la Dan. In aceste locuri, si nu la Ierusalim, cele zece semintii aveau sa fie invitate sa se adune, ca sa se inchine.
9:4 Organizand acest transfer, Ieroboam s-a gandit sa faca apel la imaginatia izraelitilor, punandu-le inainte o reprezentare vizibila care sa simbolizeze prezenta Dumnezeului celui nevazut. Ca urmare, a pus sa se faca doi vitei de aur care au fost asezati in temple la centrele de inchinare stabilite. In straduinta aceasta de a reprezenta Dumnezeirea, Ieroboam a calcat porunca lamurita a lui Iehova: "Sa nu-ti faci chip cioplit... Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti" (Exod 20,4.5).
9:5 Atat de puternica era dorinta lui Ieroboam de a tine departe de Ierusalim cele zece semintii, incat a pierdut din vedere slabiciunea fundamentala a planului sau. El n-a luat in consideratie primejdia cea mare la care ii expunea pe izraeliti, punand in fata lor simbolul idolatru al Dumnezeirii cu care stramosii lor fusesera atat de obisnuiti timp de veacuri in robia egipteana. Locuirea recenta a lui Ieroboam in Egipt ar fi trebuit sa-l invete cat de nebunesc era sa aseze inaintea poporului asemenea reprezentari pagane. Dar scopul lui, de a face ca semintiile din nord sa intrerupa vizitele anuale la cetatea sfanta, l-a determinat sa adopte masurile cele mai nesocotite. "Destul v-ati suit la Ierusalim, Israele !", i-a instruit el. "lata Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului" (1 Imp. 12,28).
9:6 In felul acesta, ei au fost invitati sa se plece inaintea chipurilor de aur si sa adopte forme de inchinare straine.
9:7 Imparatul a incercat sa-i convinga pe leviti, dintre care unii traiau inauntrul imparatiei sale, sa slujeasca drept preoti in templele nou inaltate la Betel si Dan; dar straduintele lui s-au soldat cu un esec. De aceea, a fost constrans sa ridice la preotie barbati "luati din tot poporul" (1 Imp. 12,31). Alarmati de perspective, multi dintre cei credinciosi, printre care un mare numar de leviti, s-au refugiat la Ierusalim, unde se puteau inchina in armonie cu cerintele divine.
9:8 "A randuit o sarbatoare in luna a opta, in ziua a cincisprezecea a lunii, ca sarbatoare care se praznuia in Iuda, si a adus jertfe pe altar. Iata ce a facut Betel, ca sa se aduca jertfe viteilor pe care ii facuse el. A pus in slujba la Betel preotii inaltimilor ridicate de el" (1 Imp. 12,32).
9:9 Sfidarea indrazneata a lui Dumnezeu din partea imparatului, prin indepartarea institutiilor randuite pe cale divina nu a lasat sa treaca fara sa fie mustrata. Chiar in timp ce oficia si ardea tamaie in timpul dedicarii altarului strain pe care il inaltase la Betel, a venit inaintea lui un om al lui Dumnezeu din imparatia lui Iuda, trimis sa-l mustre pentru indrazneala de a introduce forme noi de inchinare. Proorocul, "a strigat impotriva altarului... si a zis: ' Altarule! Altarule! Asa vorbeste Domnul: lata ca se va naste un fiu casei lui David; numele lui va fi ; el va junghia pe tine, pe preotii inaltimilor, care ard tamaie pe tine, si pe tine se vor arde oseminte omenesti !"
9:10 Si in aceeasi zi a dat un semn, zicand: ' Acesta este semnul care arata ca Domnul a vorbit: Altarul se va
9:11 despica, si cenusa de pe el se va varsa '. Altarul s-a despicat, si cenusa de pe el s-a varsat, dupa semnul pe care-l daduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu Cuvantul Domnului" (1 Imp. 13,2.3.5).
9:12 Vazand acest lucru, Ieroboam s-a umplut de un spirit de sfidare la adresa lui Dumnezeu si a incercat sa-l impiedice pe acela care daduse solia. Cu manie, "a intins mana de pe altar" si a strigat: "Prindeti-l!" Gestul lui impulsiv a intampinat o mustrare imediata. Mana intinsa impotriva solului lui Iehova si-a pierdut deodata puterea, si nu a mai putut s-o traga inapoi.
9:13 Cuprins de groaza, imparatul s-a rugat de prooroc sa mijloceasca la Dumnezeu in favoarea lui. "Roaga-te Domnului Dumnezeului tau, a implorat el, si cere-l sa-mi pot trage mana inapoi ". Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului si imparatul a putut sa-si traga inapoi mana, care s-a facut sanatoasa ca mai inainte" (1 Imp. 13,4-6).
9:14 Straduinta de a investi cu solemnitate dedicarea altarului strain, a carui respectare ar fi condus la nerespectarea inchinarii lui Iehova in templul din Ierusalim, fusese zadarnica. Prin solia proorocului, imparatul lui Israel ar fi trebuit adus la pocainta si sa renunte la planurile lui nelegiuite, care indepartau poporul de la adevarata inchinare la Dumnezeu. Dar el si-a impietrit inima si s-a hotarat sa urmeze calea pe care si-o alesese.
9:15 Pana la sarbatoarea de la Betel, inimile izraelitilor nu se impietrisera cu totul. Multi erau sensibili la influenta Duhului Sfant. Domnul intentionase ca aceia
9:16 care facusera pasi repezi in apostazie sa fie opriti din calea lor inainte de a fi prea tarziu. El trimise pe solul Sau sa intrerupa practicile idolatre si sa descopere imparatului si poporului care aveau sa fie efectele apostaziei. Despicarea altarului era un semn al dezaprobarii lui Dumnezeu fata de uraciunea care fusese comisa in Israel.
9:17 Domnul cauta sa mantuiasca, nu sa distruga. El are placere sa-i salveze pe pacatosi. "Spune-le: Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului" (Ezech. 33,11). Prin avertizari si indemnuri, El ii cheama pe cei neascultatori sa se intoarca de la faptele lor rele, sa se intoarca la El si sa traiasca. El da solilor Sai alesi o indrazneala sfanta, ca aceia care asculta sa se teama si sa fie adusi la pocainta. Cat de categoric l-a mustrat omul lui Dumnezeu pe imparat! Si aceasta fermitate era esentiala. In nici un alt mod nu puteau fi mustrate pacatele savarsite. Domnul i-a dat slujitorului Sau indrazneala, pentru ca impresia sa dainuiasca asupra acelora care ascultau. Solii Domnului nu trebuie sa se teama niciodata de fata omului, ci sa stea neclintiti pentru dreptate. Atata vreme cat isi pun increderea in Dumnezeu, nu trebuie sa se teama; caci Acela care le da insarcinarea le da si asigurarea protectiei Sale.
9:18 Dupa ce si-a rostit solia, proorocul era gata sa plece, cand Ieroboam i-a zis: "Intra cu mine in casa, sa iei ceva de mancare, si-ti voi da un dar'. Omul lui Dumnezeu a zis imparatului: jumatate din casa ta sa-mi dai, si n-as intra cu tine. Nu voi manca paine si nu voi bea apa in locul acesta; caci iata ce porunca mi-a fost data, prin
9:19 Cuvantul Domnului: ' Sa nu mananci paine, nici sa nu bei apa, si nici sa nu te intorci pe drumul pe care te vei duce'." (1 Imp. 13,7-9).
9:20 Ar fi fost bine pentru prooroc, daca s-ar fi tinut de planul sa se intoarca in ludea fara intarziere. In timp ce calatorea spre casa pe alt drum, el a fost intampinat de un om in varsta, care pretindea a fi profet si care l-a mintit pe omul lui Dumnezeu, spunand: "Si eu sunt prooroc ca tine; si un inger mi-a vorbit din partea Domnului si a zis: ' Adu-l in casa cu tine, ca sa manance paine si sa bea apa'." Din nou a fost repetata minciuna, si invitatia a fost adresata, pana ce omul lui Dumnezeu a fost convins sa se intoarca.
9:21 Din cauza ca proorocul cel adevarat si-a ingaduit sa mearga pe o cale contrara datoriei, Dumnezeu a ingaduit ca el sa sufere pedeapsa neascultarii. Pe cand el si acela care-l invitase sa se intoarca la Betel stateau impreuna la masa, inspiratia Celui Atotputernic a venit asupra proorocului fals "si el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din ludea, zicand: ' Asa vorbeste Domnul: Pentru ca nu ai ascultat porunca Domnului si nu ai pazit porunca pe care ti-o daduse Domnul, Dumnezeul tau... trupul tau mort nu va intra in mormantul parintilor tai'." (vers. 18-22).
9:22 Aceasta profetie cu privire la soarta sa a fost curand implinita cuvant cu cuvant. "Si dupa ce a mancat paine si a baut apa, proorocul pe care-l intorsese si-a pus seaua pe magar. Omul lui Dumnezeu a plecat si s-a intalnit pe drum cu un leu care l-a omorat. Trupul lui mort era intins pe drum; magarul a ramas langa el, si leul statea si el langa trup. Si niste oameni care treceau pe acolo,
9:23 au vazut trupul intins in drum... si au spus lucrul acesta, la venirea lor in cetatea in care locuia proorocul cel batran. Cand a auzit lucrul acesta, proorocul care il intorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu a zis: 'Este omul lui Dumnezeu, care nu a ascultat de porunca Domnului ", (vers. 23-26).
9:24 Pedeapsa care a cazut peste solul necredincios a fost inca o dovada cu privire la adevarul profetiei rostite asupra altarului. Daca, dupa ce nu a ascultat de Cuvantul Domnului, proorocului i s-ar fi ingaduit sa mearga in siguranta, imparatul ar fi folosit acest fapt ca incercare de a-si justifica propria lui neascultare. In despicarea altarului, in uscarea bratului si in soarta grozava a aceluia care a indraznit sa nesocoteasca porunca expresa a lui Iehova, Ieroboam ar fi trebuit sa discerna dezaprobarea grabnica a unui Dumnezeu insultat, si aceste judecati ar fi trebuit sa-l avertizeze sa nu staruie in faradelege. Dar, departe de a se pocai, "Ieroboam nu s-a abatut de pe calea lui cea rea. A pus iarasi preoti pentru inaltimi, luati din tot poporul: pe oricine dorea, il sfintea preot ai inaltimilor. Si fapta aceasta a fost un prilej de pacatuire pentru casa lui Ieroboam, si pentru aceasta a fost nimicita ea si stearsa de pe fata pamantului" (1 Imp. 13,33.34; 14,16)
9:25 Spre incheierea unei domnii agitate, care a durat douazeci si doi de ani, Ieroboam a avut de facut fata infrangerii dezastruoase in razboiul cu Abia, succesorul lui Roboam. "Ieroboam n-a mai avut puterea pe vremea lui Abia, si Domnul l-a lovit si a murit" (2 Cron. 13,20).
9:26 Apostazia introdusa in timpul domniei lui Ieroboam s-a accentuat din ce in ce mai mult, pana cand, in cele din urma, a avut ca rezultat ruina totala a imparatiei lui Israel. Chiar inainte de moartea lui
9:27 Ieroboam, batranul prooroc din Silo, care cu multi ani inainte prezisese inaltarea lui Ieroboam pe tron, declara: "Domnul va lovi pe Israel, si Israel va fi ca o trestie clatinata de ape; va smulge pe Israel din aceasta tara buna, pe care o daduse parintilor lor, si-i va imprastia dincolo de Rau, pentru ca si-au facut idoli, maniind pe Domnul. Va parasi pe Israel, din pricina pacatelor pe care le a facut Ieroboam si care a tarat si pe Israel " (1 Imp. 14,15.16).
9:28 Cu toate acestea, Domnul nu l-a parasit pe Israel, fara ca mai inainte sa faca tot ce putea fi facut pentru al aduce inapoi la ascultarea de El. De-a lungul anilor lungi si intunecati, cand conducator dupa conducator s-a ridicat sfidand cu indrazneala cerul si l-a condus pe Israel din ce in ce mai adanc in idolatrie, Dumnezeu a trimis solie dupa solie catre poporul Sau abatut. Prin proorocii Sai, le-a dat toate ocaziile sa opreasca valul de apostazie si sa se intoarca la El. In anii care au urmat dezbinarii imparatiei, aveau sa traiasca si sa lucreze Ilie si Elisei si sa fie auzite in tara apelurile miscatoare ale lui Osea, Amos si Obadia. Niciodata imparatia lui Israel n-a fost lasata fara marturia nobila a puterii extraordinare a lui Dumnezeu de a salva din pacat. Chiar si in ceasurile cele mai sumbre, unii aveau sa ramana credinciosi Conducatorului lor divin si in mijlocul idolatriei aveau sa traiasca fara pata inaintea unui Dumnezeu sfant. Acesti credinciosi erau socotiti ca facand parte din ramasita evlavioasa, prin care planul cel vesnic al lui Iehova avea sa fie in cele din urma adus la indeplinire.