9:24 Pedeapsa care a cazut peste solul necredincios a fost inca o dovada cu privire la adevarul profetiei rostite asupra altarului. Daca, dupa ce nu a ascultat de Cuvantul Domnului, proorocului i s-ar fi ingaduit sa mearga in siguranta, imparatul ar fi folosit acest fapt ca incercare de a-si justifica propria lui neascultare. In despicarea altarului, in uscarea bratului si in soarta grozava a aceluia care a indraznit sa nesocoteasca porunca expresa a lui Iehova, Ieroboam ar fi trebuit sa discerna dezaprobarea grabnica a unui Dumnezeu insultat, si aceste judecati ar fi trebuit sa-l avertizeze sa nu staruie in faradelege. Dar, departe de a se pocai, "Ieroboam nu s-a abatut de pe calea lui cea rea. A pus iarasi preoti pentru inaltimi, luati din tot poporul: pe oricine dorea, il sfintea preot ai inaltimilor. Si fapta aceasta a fost un prilej de pacatuire pentru casa lui Ieroboam, si pentru aceasta a fost nimicita ea si stearsa de pe fata pamantului" (1 Imp. 13,33.34; 14,16)