7:1 Cap. 5 - Pocainta lui Solomon
7:2 Domnul i s-a aratat lui Solomon in timpul domniei lui doua ori, aducandu-i cuvinte de aprobare si de sfat - in viziunea de noapte de la Gabaon, cand fagaduinta intelepciunii, bogatiei si onoarei a fost insotita de sfatul de a ramane smerit si ascultator si dupa consacrarea templului, cand Domnul l-a indemnat inca o data la credinciosie. Sfaturile date lui Solomon au fost clare, iar fagaduintele minunate; totusi, despre acela care, prin imprejurari, caracter si viata, parea pregatit din plin sa indeplineasca sarcina si sa faca fata asteptarilor cerului este scris: "Solomon nu a pazit poruncile Domnului". "Isi abatuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se aratase de doua ori. In privinta aceasta ii spusese sa nu mearga dupa alti dumnezei" (1 Imp. 11,9.10). Si apostazia lui Solomon a fost atat de deplina, atat de mult i s-a impietrit inima in nelegiuire, incat cazul parea aproape fara nadejde.
7:3 De la bucuria comuniunii cu Dumnezeu, Solomon s-a intors sa gaseasca satisfactii in placerile senzuale. Despre aceasta experienta, el spune: "Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii; mi-am facut gradini si livezi de pomi, si am sadit in ele tot felul de pomi roditori. Am cumparat robi si roabe... Mi-am strans argint si aur, si bogatii ca de imparati si tari. Mi-am adus cantareti si cantarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei. Am ajuns mare, mai mare decat toti cei ce erau inaintea mea in Ierusalim...
7:4 Tot ce mi-au "poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea... Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mainile mele, si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant, si ca nu este nimic trainic sub soare.
7:5 Atunci mi-am intors privirile spre intelepciune, prostie si nebunie. Caci ce va face omul care va veni dupa imparat? Ceea ce s-a facut si-mai inainte... Atunci am urat viata... Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare" (Ecl. 2,41 8).
7:6 Prin experienta lui amara, Solomon a invatat despre desertaciunea unei vieti care cauta in lucrurile pamantesti, binele suprem. A inaltat altare idolilor pagani, numai ca sa constate cat de zadarnica este fagaduinta lor pentru odihna spirituala. Ganduri sumbre si chinuitoare de suflet l-au tulburat zi si noapte. Pentru el nu mai era nici bucurie de viata, nici pace a sufletului, iar viitorul era intunecat de disperare. Cu toate acestea, Domnul nu l-a parasit. Prin solii de mustrare si prin judecati aspre, El a cautat sa-l trezeasca pe imparat, ca sa-si dea seama de pacatosenia caii lui. A indepartat grija Sa ocrotitoare si a ingaduit vrajmasilor sa-l hartuiasca si sa-i slabeasca imparatia. "Domnul a ridicat un alt vrajmas lui Solomon: pe Hadad, Edomitul... Si Dumnezeu a ridicat un alt vrajmas lui Solomon: pe Rezon... capul unei cete... care ura pe Israel. El a imparatit peste Siria. Si Ieroboam, slujitorul lui, Solomon... era tare si viteaz... si a ridicat mana impotriva imparatului" (1 Imp. 11,14-28).
7:7 In cele din urma, Domnul, printr-un prooroc, i-a trimis lui Solomon o solie inspaimantatoare: Fiindca ai facut asa, si n-ai pazit legamantul Meu si legile Mele, pe care ti le-am dat, voi rupe imparatia de la tine si o voi da slujitorului tau. Numai nu voi face lucrul acesta in timpul vietii tale, pentru tatal tau David. Ci din mana fiului tau o voi rupe" ( 1 Imp. 11,11.12).
7:8 Trezit ca dintr-un vis de aceasta sentinta de judecata rostita impotriva lui si a casei sale, Solomon, a carui constiinta s-a trezit, a inceput sa-si vada nebunia in adevarata ei lumina. Cu mustrari de constiinta, avand mintea si trupul slabite, el s-a intors obosit si insetat de la fantanile crapate ale lumii, ca sa mai bea o data din Izvorul vietii. In cele din urma, disciplina suferintei si-a adus la indeplinire lucrarea pentru el. Multa vreme fusese chinuit de teama unei ruine depline din cauza neputintei de a se intoarce de la nebunie; dar acum a intrezarit in solia lui data o raza de nadejde. Dumnezeu nu il lepadase cu totul, ci era gata sa-l elibereze dintr-o robie mai cruda decat mormantul
7:9 si din care nu avusese puterea sa se elibereze singur.
7:10 Cu recunostinta, Solomon a recunoscut puterea si bunatatea iubitoare ale Aceluia care este mai mare decat "cel mare" (Ecl. 5,8); prin pocainta; el a inceput sa-si indrepte din nou pasii catre idealul inalt de curatie si, sfintenie de la care cazuse atat de jos. El nu putea niciodata sa nadajduiasca sa scape de urmarile distrugatoare ale pacatului. Niciodata nu avea sa-si elibereze mintea de toata amintirea caii de ingaduinta de sine, pe care o urmase; dar avea sa se straduiasca staruitor sa-i convinga pe altii sa nu mai repete aceasta nebunie. Avea sa-si marturiseasca cu umilinta greseala cailor lui si sa-si inalte glasul in avertizare, ca altii sa nu fie pierduti fara putinta de scapare datorita influentelor catre rau, pe care el le pusese in miscare.
7:11 Acela care se pocaieste cu adevarat nu alunga din minte pacatele trecutului. O data ce a primit pacea sufletului, nu ajunge nepasator fata de greselile savarsite. El se gandeste la aceia care sunt dusi in pacat prin purtarea sa si incearca, pe toate caile, sa-i readuca pe calea cea dreapta. Cu cat mai mare este, lumina de care are parte, cu atat mai puternica ii este si dorinta de a aduce picioarele altora pe calea cea buna. El nu priveste cu usurinta asupra comportamentului sau stricat, socotindu-si greseala ca un lucru lipsit de importanta, ci inalta semnalul de pericol, pentru ca si altii sa fie avertizati.
7:12 Solomon a recunoscut ca "inima oamenilor este plina de rautate si... este atata nebunie in inima lor" (Ecl. 9,3). El mai declara: "Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau. Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme
7:13 in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El. Dar cel rau nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca nu are frica de Dumnezeu" (Ecl. 8,11-13).
7:14 Prin inspiratie imparatul a scris pentru generatiile care aveau sa vina dupa el istoria anilor pierduti, impreuna cu lectiile si avertismentele lor. In felul acesta, cu toate ca samanta semanata de el a fost recoltata de poporul lui intr-un seceris de pacat, munca sa de o viata intreaga nu s-a pierdut cu totul. Cu blandete si cu umilinta in anii sai de pe urma, Solomon "a invatat stiinta pe popor, a cercetat sa afle cuvintele placute si sa scrie intocmai cuvintele
7:15 adevarului. Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri; si, stranse la un loc, sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan. Incolo, fiule, ia invatatura din aceste lucruri" (Ecl. 12,9-12).
7:16 "Sa ascultam dar incheierea tuturor lucrurilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau" (Ecl. 12,13.14).
7:17 Ultimele scrieri ale lui Solomon dau pe fata ca, pe masura ce si-a dat seama tot mai mult de pacatosenia caii lui, el a dat o atentie deosebita avertizarii date tinerilor impotriva caderii in greselile care l-au dus sa iroseasca cele mai alese daruri ale cerului. Cu amaraciune si rusine, el a marturisit ca in prima parte a vietii lui mature, cand ar fi trebuit sa gaseasca in Dumnezeu mangaierea, sprijinul si viata, se intorsese de la lumina cerului si de la intelepciunea lui Dumnezeu si asezase idolatria in locul inchinarii lui Iehova. Iar acum, dupa ce invatase printr-o trista experienta nebunia unei astfel de vieti, dorinta lui arzatoare era sa-i previna pe altii ca sa nu intre in experienta amara prin care trecuse el.
7:18 Cu un patos impresionant, el descrie privilegiile si raspunderile care stau inaintea tinerilor, in slujirea lui Dumnezeu:
7:19 "Dulce este lumina si o placere pentru ochi sa vada soarele. Deci, daca un om traieste multi ani, sa se bucure, in toti anii acestia, si sa se gandeasca ce multe vor fi zilele de intuneric. Tot ce va veni este desertaciune. Bucura-te tinere de tineretea ta, fii cu inima
7:20 vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecata. Goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau; caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare" (Ecl. 11, 7 -10).
7:21 "Dar adu-ti aminte de Facatorul tau, ;
7:22 in zilele tineretii tale,
7:23 Pana nu vin zilele cele rele
7:24 Si pana nu se apropie anii cand vei zice:
7:25 'Nu gasesc nici o placere in ei';
7:26 Pana nu se intuneca soarele si lumina, luna si stelele,
7:27 Si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie
7:28 Pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile)
7:29 Si sa se incovoaie cele tari (picioarele);
7:30 Pana nu se opresc cei ce macina (dintii),
7:31 caci s-au imputinat;
7:32 Pana nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre (ochii);
7:33 Pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita (buzele),
7:34 Cand uruitul morii slabeste,
7:35 Te scoli la ciripitul unei pasari,
7:36 Glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit,
7:37 Te temi de orice inaltime,
7:38 Si te sperii pe drum;
7:39 Pana nu infloreste migdalul cu peri albi,
7:40 Si de-abia se taraste lacusta;
7:41 Pana nu-ti trec poftele,
7:42 Caci omul merge spre casa lui cea vesnica,
7:43 si bocitorii cutreiera ulitele;
7:44 Pana nu se sfarma vasul de aur.
7:45 Pana nu se sparge galeata la izvor,
7:46 Si pana nu se strica roata de la fantana;
7:47 Pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost,
7:48 Si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat"
7:49 (Ecl. 12, 1-7)
7:50 Nu numai pentru tineri, ci si pentru cei din anii maturitatii, ca si pentru cei care coboara de pe culmea vietii cu 'fata catre soarele in apus', viata lui Solomon este plina de avertismente. Vedem si auzim despre nestatornicia celor tineri - tineri care oscileaza intre bine si rau, iar curentul patimilor pacatoase se dovedeste prea puternic pentru ei. Din partea celor cu ani mai multi nu ne asteptam la nestatornicie si necredinciosie; asteptam un caracter statornic, principii inradacinate puternic. Dar nu totdeauna se intampla asa. Atunci cand Solomon ar fi trebuit sa aiba un caracter ca un stejar puternic, el a-cazut de la statornicie sub puterea ispitei. Atunci cand ar fi trebuit sa aiba cea mai mare putere, el s-a dovedit a fi cel mai slab.
7:51 Din aceste exemple, sa invatam ca in veghere si rugaciune se gaseste siguranta atat la tanar, cat si la batran. Siguranta nu consta in pozitia inalta si privilegiile mari. Se poate ca, timp de multi ani, cineva sa se bucure de o adevarata experienta crestina, dar el este inca expus atacurilor lui Satana. In lupta cu pacatul dinauntru si cu ispitele din afara, chiar si inteleptul si puternicul Solomon a fost infrant. Caderea lui ne invata ca oricat de multe calitati intelectuale ar avea un om si oricat de credincios ar fi slujit lui Dumnezeu in trecut, el nu se poate increde in propria sa intelepciune si integritate.
7:52 In orice generatie si orice tara, adevarata
7:53 temelie si exemplul pentru formarea caracterului au fost si sunt aceleasi. Legea divina: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta..., si pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Luca 10,27), marele principiu dat pe fata in caracterul si in viata Mantuitorului nostru, este unica temelie sigura si singura calauza sigura. "Intelepciunea si priceperea sunt un izvor de mantuire" (Is. 33,6) intelepciunea si priceperea pe care nu mai Cuvantul lui Dumnezeu le ofera.
7:54 Cuvintele spuse lui Israel cu privire la ascultarea de poruncile Sale sunt tot atat de adevarate acum ca si atunci: "Caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor" (Deut. 4,6). In aceasta sta singura ocrotire a integritatii individului, a curatiei caminului, a bunei stari a societatii sau stabilirea unui popor. In mijlocul incercarilor si primejdiilor vietii, al pretentiilor potrivnice una alteia, unica regula sigura "si sanatoasa este sa faci ceea ce Dumnezeu cere: "Oranduirile Domnului sunt fara prihana" (Ps. 19,8) si "cel ce se poarta asa se clatina niciodata" (Ps. 15,5).
7:55 Aceia care iau seama la avertizarea pe care o constituie apostazia lui Solomon se vor feri dintr-un inceput de apropierea de acele pacate care l-au invins. Numai ascultarea de cerintele cerului il va pazi pe om de apostazie. Dumnezeu revarsa asupra omului mare lumina si multe binecuvantari; dar daca aceasta lumina si aceste binecuvantari nu sunt primite, nu exista nici o siguranta impotriva neascultarii si apostaziei. Cand aceia pe care Dumnezeu ii ridica la pozitii de inalta incredere se intorc de la El la intelepciunea omeneasca, lumina lor devine intuneric. Capacitatile incredintate devin o capcana.
7:56 Pana la incheierea luptei, vor fi mereu unii care se vor departa de Dumnezeu. Satana va pregati in asa fel imprejurarile
7:57 incat daca nu suntem paziti de puterea divina, ele vor slabi aproape pe nesimtite intariturile sufletului. Trebuie se ne intrebam la fiecare pas: "Este aceasta calea Domnului? Atata timp cat va dura viata, va fi nevoie de pazirea, cu un scop precis, a afectiunilor si pasiunilor. Nu putem fi in siguranta nici o clipa, afara de faptul ca-l incredintam lui Dumnezeu viata ascunsa cu Hristos. Vegherea si rugaciunea sunt garantia curatiei.
7:58 Toti aceia care vor intra in cetatea lui Dumnezeu vor intra pe poarta cea ingusta prin efort chinuitor, caci "nimic intinat nu va intra in ea" (Apoc. 21,27). Dar nici unul dintre aceia care au cazut nu trebuie sa se lase prada disperarii. Barbati in varsta, care odinioara au onorat pe Dumnezeu, si-au manjit sufletul, jertfind virtutea pe altarul poftei, dar, daca se pocaiesc, parasesc pacatul si se intorc la Dumnezeu, este inca nadejde pentru ei. Acela care declara: "Fii credincios pana la moarte, si iti voi da cununa vietii" (Apoc. 2,10) face invitatia: "Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul, care va avea, mila de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseste iertand" (ls.55, 7). Dumnezeu uraste pacatul, dar iubeste pe pacatos. "Le voi vindeca vatamarea adusa de neascultarea lor", spune El, "ii voi iubi cu adevarat" (Osea 14,4).
7:59 Pocainta lui Solomon a fost sincera, dar paguba pe care exemplul lui nelegiuit a adus-o nu putea fi indepartata. In timpul apostaziei sale, au fost in imparatie barbati care au ramas credinciosi insarcinarii lor, pastrandu-si curatia si credinciosia. Multi au fost dusi in ratacire, dar puterea raului, pusa in miscare prin introducerea idolatriei si a practicilor pacatoase, nu a putut fi oprita cu usurinta de catre imparatul pocait.
7:60 Influenta lui spre bine a fost intr-o mare masura slabita. Multi au ezitat sa-si puna deplina incredere in conducerea lui. Cu toate ca si-a marturisit pacatul, imparatul a scris pentru binele generatiilor care aveau sa vina dupa el un raport al nebuniei si pocaintei lui si nu a putut nadajdui niciodata sa anuleze in totul influenta dezastruoasa a faptelor lui rele. Incurajati de apostazia sa, multi au continuat sa faca mult rau. Si in viata decazuta a multora dintre conducatorii care i-au urmat se poate gasi influenta trista a pervertirii puterilor date lui de Dumnezeu.
7:61 Chinuit de cugete amare cu privire la pacatosenia caii sale, Solomon a fost silit sa spuna : "Intelepciunea este mai de pret decat sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine. Este un rau pe care l-am vazut sub soare, ca o greseala, care vine de la cel ce carmuieste: nebunia este pusa in dregatorii inalte" (Ecl. 9,18; 10,5.6). "Mustele moarte strica si acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot asa, putina nebunie biruie intelepciunea si slava" (Ecl. 10, 1 ).
7:62 Dintre multele invataturi ce pot fi luate din viata lui Solomon, nici una nu este mai puternic accentuata ca puterea influentei spre bine sau spre rau. Oricat de restransa poate fi sfera noastra de activitate, noi exercitam totusi o influenta spre fericire sau spre nenorocire. Dincolo de capacitatea noastra de a sti sau dea controla, ea ii face pe altii sa binecuvanteze sau sa blesteme. Ea poate fi incarcata cu ceata nemultumirii si egoismului sau otravita de intinaciunea morala a vreunui pacat nutrit sau, dimpotriva, poate fi incarcata cu puterea datatoare de viata a credintei, curajului si nadejdii si indulcita cu parfumul iubirii. Dar un efect spre bine sau spre rau ea va avea cu siguranta.
7:63 Este infricosator gandul ca influenta noastra este o mireasma de moarte spre moarte, totusi acest lucru este posibil. Un suflet ratacit, care pierde viata vesnica - cine poate calcula pierderea! Cu toate acestea, o fapta nesabuita sau un cuvant nechibzuit din partea noastra poate exercita o influenta atat de profunda: asupra vietii altuia, incat se va dovedi o ruinare pentru sufletul lui. O pata asupra caracterului ii poate indeparta pe multi de la Hristos.
7:64 Samanta semanata produce un seceris, iar acesta este semanat la randul lui; astfel secerisul se inmulteste. In legaturile noastre cu ceilalti, legea aceasta se dovedeste a fi adevarata. Orice fapta sau orice cuvant este o samanta care va aduce rod. Orice fapta de bunatate iubitoare, de ascultare, de lepadare de sine se va reproduce in altii si, prin acestia, in multi altii. La fel, fiecare fapta de gelozie, de rautate sau de dezbinare este o samanta care va rasari intr-o "radacina de amaraciune...Si multi sa fie intinati" (Evrei 12, 15). Si cat de mare va fi, numarul celor pe care cei "multi", ii vor perverti! In felul acesta, semanatul binelui si al raului continua pentru acum si in vesnicie.