58:1 Cap. 56 - Indrumati in Legea lui Dumnezeu
58:2 Era pe vremea sarbatorii trambitelor. Multimi erau adunate la Ierusalim. Era o scena trista. Zidul Ierusalimului fusese recladit si portile fusesera puse, dar o mare parte din cetate era inca in ruine.
58:3 Pe o platforma de lemn, inaltata pe una din strazile cele mai largi si inconjurata din toate partile de reminiscente triste ale slavei pierdute a lui Iuda statea Ezra acum un om in varsta. La dreapta si la stanga lui erau adunati fratii lui, levitii. Privind de pe platforma ochii lor se roteau peste marea de capete. Copiii legamantului se adunasera din toate tarile vecine. "Ezra a binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, si tot poporul a raspuns ridicand mainile: ' Amin! Amin!' Si s-au plecat si s-au inchinat inaintea Domnului, cu fata la pamant".
58:4 Chiar aici era dovada pacatului lui Israel. Prin casatoria cu oameni din alte natiuni,
58:5 limba ebraica se stricase si era nevoie de o mare grija din partea vorbitorilor pentru a explica legea in limba poporului, ca sa poata fi inteleasa de toti. Unii preoti si leviti s-au unit cu Ezra in explicarea principiilor legii. "Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu si-i aratau intelesul, ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera".
58:6 "Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cartii Legii". Ei au ascultat atenti si cu respect cuvintele Celui Prea Inalt. Pe masura ce Legea era explicata se convingeau de vinovatia lor si plangeau din cauza nelegiuirilor lor. Dar ziua aceasta era o sarbatoare, o zi de bucurie, o adunare sfanta, o zi pe care Domnul poruncise poporului sa o tina cu bucurie si veselie; in acest scop au fost indemnati sa-si retina amaraciunea si sa se bucure datorita milei mari a lui Dumnezeu fata de ei. "Ziua aceasta este inchinata Domnului, Dumnezeului vostru", a zis Neemia, "sa nu va bociti si sa nu plangeti!... Duceti-va de mancati carnuri grase si beti bauturi dulci si trimiteti cate o parte si celor ce n-au nimic pregatit, caci ziua aceasta este inchinata Domnului nostru: nu va mahniti, caci bucuria Domnului va fi taria voastra".
58:7 Prima parte a zilei a fost consacrata exercitiilor religioase, si restul timpului poporul l-a petrecut reamintindu-si cu recunostinta de binecuvantarile lui Dumnezeu si bucurandu-se de darurile pe care El li le daduse. Au fost trimise, de asemenea, portii saracilor care nu aveau nimic pregatit. A fost o mare bucurie din cauza cuvintelor Legii, care fusesera citite si intelese. In ziua urmatoare a continuat citirea si explicarea Legii.
58:8 Si la vremea randuita ziua a zecea a lunii a saptea slujbele solemne ale Zilei de ispasire au fost aduse la indeplinire dupa porunca lui Dumnezeu.
58:9 Din ziua a cincisprezecea si pana in a douazeci si doua a aceleiasi luni, poporul impreuna cu conducatorii au tinut inca o data sarbatoarea corturilor. A fost vestita"in toate cetatile lor si in Ierusalim, zicand: 'Duceti-va la munte si aduceti ramuri de maslin, ramuri de maslin salbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic si ramuri de copaci stufosi, ca sa faceti corturi cum este scris: ' Atunci poporul s-a dus si a adus ramuri si au facut corturi pe acoperisul caselor lor, si curtile lor, si curtile casei Domnului...'. Si a fost foarte mare veselie. Ezra a citit in cartea Legii lui Dumnezeu in fiecare zi, din cea dintai zi pana la cea din urma".
58:10 In timp ce ascultau o zi dupa alta cuvintele Legii, poporul a fost convins de nelegiuirile lui si de pacatele natiunii, in generatiile trecute. Copiii lui Israel au vazut ca, datorita departarii lor de Dumnezeu, grija Lui protectoare fusese retrasa, iar copiii lui Avraam fusesera imprastiati in tari straine; si s-au hotarat sa caute mila Sa, si au fagaduit sa umble in poruncile Sale. Inainte de a incepe acest serviciu solemn, tinut in ziua a doua dupa incheierea sarbatorii corturilor, s-au despartit de paganii care erau in mijlocul lor.
58:11 Cand poporul s-a plecat inaintea Domnului,
58:12 marturisindu-si pacatele si rugandu-se pentru iertare, conducatorii ii incurajau sa creada ca Dumnezeu, conform fagaduintei Sale, le asculta rugaciunile. Ei nu trebuia numai sa se jeleasca, sa planga si sa se pocaiasca, ci sa si creada ca Dumnezeu ii iarta. Ei trebuia sa-si dovedeasca credinta, reamintindu-si mila Lui si laudandu-L pentru bunatatea Sa. "Sculati-va", au spus invatatorii, "si binecuvantati pe Domnul, Dumnezeul vostru, din vesnicie in vesnicie".
58:13 Apoi, din multimea adunata, in timp ce stateau cu mainile ridicate catre cer, s-a inaltat cantarea:
58:14 "Binecuvantat sa fie Numele Tau cel slavit,
58:15 care este mai presus de orice binecuvantare
58:16 si de orice lauda!
58:17 Tu, Doamne, numai Tu ai facut cerurile,
58:18 cerurile cerurilor si toata ostirea lor,
58:19 si pamantul cu tot ce este pe el,
58:20 marile cu tot ce cuprind ele.
58:21 Tu dai viata acestor lucruri,
58:22 si ostirea cerurilor se inchina inaintea Ta".
58:23 Dupa ce cantarea de lauda s-a sfarsit, conducatorii adunarii au povestit istoria lui Israel, aratand cat de mare fusese bunatatea lui Dumnezeu fata de ei si cat de grozava fusese nerecunostinta lor. Apoi, intreaga adunare s-a legat prin legamant sa pazeasca toate poruncile lui Dumnezeu. Ei suferisera pedeapsa pentru pacatele lor; acum au recunoscut dreptatea procedeelor lui Dumnezeu cu ei si au promis solemn sa asculte de Legea Sa. Si pentru ca sa fie un legamant sigur si sa fie pastrat intr-o forma permanenta, ca o amintire a obligatiei pe care si-o asumasera, a fost scris, iar preotii, levitii si capeteniile l-au semnat. El urma
58:24 sa fie un amintitor al datoriei si o bariera impotriva ispitei. Poporul a jurat solemn "sa umble in Legea lui Dumnezeu data lui Moise, robul lui Dumnezeu; si sa pazeasca si sa implineasca toate poruncile Domnului, Stapanul nostru, oranduirile si legile Lui". Juramantul facut de data aceasta cuprindea si fagaduinta de a nu se inrudi prin casatorie cu cei din poporul tarii.
58:25 Inainte ca ziua de post sa se sfarseasca, poporul si-a manifestat mai departe hotararea de a se intoarce la Domnul, fagaduind solemn sa inceteze pangarirea Sabatului. Neemia nu si-a folosit autoritatea de data aceasta, asa cum a facut mai tarziu, oprind negustorii pagani sa mai intre in Ierusalim, dar in efortul de a impiedica poporul sa se supuna ispitei, i-a legat printr-un legamant solemn sa nu calce Legea Sabatului, cumparand de la acesti vanzatori, nadajduind ca aceasta ii va descuraja pe negustori si va pune capat comertului lor.
58:26 S-au luat masuri pentru a sprijini serviciile divine, publice, ale lui Dumnezeu. Pe langa zecime, adunarea a fagaduit sa contribuie anual cu o suma stabilita pentru slujba sanctuarului. "Am hotarat", scrie Neemia, "sa aducem in fiecare an la Casa Domnului cele dintai roade ale pamantului nostru si cele dintai roade din toate roadele tuturor pomilor; sa aducem intaii nascuti ai fiilor nostri si ai vitelor noastre, cum este scris in lege, pe intaii nascuti ai vacilor si oilor noastre".
58:27 Copiii lui lsrael se intorsesera la Dumnezeu cu amaraciune profunda pentru apostazia lor. Facusera marturisire cu plans si tanguire. Recunoscusera dreptatea procedeelor
58:28 lui Dumnezeu cu ei si se unisera prin legamant sa asculte de Legea Sa. Acum, trebuia sa dea pe fata credinta in fagaduintele Sale. Dumnezeu primise pocainta lor; urma ca ei sa se bucure acum de asigurarea iertarii pacatelor si de readucerea lor sub ocrotirea divina.
58:29 Eforturile lui Neemia de a restatornici inchinarea la adevaratul Dumnezeu fusesera incununate de succes. Atata vreme cat poporul avea sa fie credincios legamantului pe care-l facuse, atata vreme cat aveau sa fie ascultatori de Cuvantul lui Dumnezeu, Domnul urma sa-Si implineasca fagaduinta, revarsand binecuvantari bogate asupra lor.
58:30 Pentru aceia care stau sub condamnarea pacatului si sunt doborati de simtamantul nevredniciei" in acest raport biblic exista lectii de credinta si incurajare. Biblia prezinta cu credinciosie urmarile apostaziei lui Israel, dar ea descrie si umilinta adanca si pocainta, devotiunea sincera si jertfa generoasa, care au marcat timpurile lor de intoarcere la Domnul. Orice intoarcere adevarata la Domnul aduce bucuria dainuitoare in viata. Cand un pacatos se supune influentei Duhului Sfant, el isi vede vinovatia si necuratia in contrast cu sfintenia Marelui Cercetator al inimilor. Se vede condamnat ca un calcator de lege. Dar nu trebuie ca, din cauza aceasta, sa faca loc disperarii, pentru ca iertarea lui a fost deja obtinuta. Se poate bucura de simtamantul pacatelor iertate, in dragostea unui parinte ceresc, iertator. Slava lui Dumnezeu se da pe fata prin cuprinderea in bratele dragostei Sale a fiintelor omenesti pacatoase, care se pocaiesc; prin legarea ranilor lor, prin curatirea de pacat si prin imbracarea lor cu vesmintele mantuirii.