57:1 Cap. 55 - Uneltiri pagane
57:2 Sanbalat si aliatii lui n-au indraznit sa faca razboi deschis cu iudeii, dar cu o rautate mereu crescanda si-au continuat eforturile ascunse pentru a-i descuraja, a le produce incurcaturi si pagube. Constructia zidului care inconjura Ierusalimul se apropia de incheiere. Cand acesta avea sa fie terminat si portile puse, vrajmasii lui Israel nu mai puteau nadajdui sa forteze intrarea in cetate. De aceea au devenit mai insistenti sa opreasca lucrarea fara nici o amanare. In cele din urma, au pus la cale un plan, prin care nadajduiau sa-l atraga pe Neemia din locul lui de veghe, si cand aveau sa-l aiba in mana, sa-l omoare sau sa-l intemniteze. Pretinzand ca doresc un compromis intre partile potrivnice, au cautat sa aiba o intalnire cu Neemia si l-au invitat sa se intalneasca cu ei intr-un sat din valea Ono" Dar, iluminat de Duhul Sfant cu privire la adevaratul lor scop, Neemia a refuzat: "Le-am trimis soli", scrie el,
57:3 "cu urmatorul raspuns:, Am o mare lucrare de facut si nu pot sa ma pogor; cat timp l-as lasa sa vin la voi, lucrul ar inceta!". Dar ispititorii erau staruitori. De patru ori au trimis o solie cu un cuprins asemanator si de fiecare data au primit acelasi raspuns.
57:4 Vazand ca planul acesta nu are succes, au recurs la o stratagema si mai indrazneata. Sanbalat a trimis un sol lui Neemia cu o scrisoare deschisa, care suna astfel: "Se raspandeste zvonul printre popoare si Gasmu spune ca tu si ludeii aveti de gand sa va rasculati si ca in acest scop zidesti zidul. Se zice ca tu vei ajunge imparatul lor, si ca ai pus chiar prooroci ca sa te numeasca la Ierusalim imparat al lui Iuda. Si acum lucrurile acestea vor ajunge la cunostinta imparatului. Vino dar, si sa ne sfatuim impreuna".
57:5 Daca zvonurile mentionate ar fi circulat in realitate, ar fi fost motiv de ingrijorare, caci ar fi fost duse repede la imparat, pe care le cea mai neintemeiata suspiciune l-ar fi provocat sa ia masurile cele mai aspre. Dar Neemia era convins ca scrisoarea era in intregime falsa" fiind scrisa ca sa ii trezeasca temerile si sa-l atraga intr-o cursa. Aceasta concluzie era intarita si de faptul ca scrisoarea era trimisa deschisa, evident ca poporul sa-i poata citi continutul si astfel sa se alarmeze si sa fie intimidat.
57:6 El a raspuns indata: "Ce ai spus tu in scrisoare nu este; tu de la tine le nascocesti". Neemia nu era in necunostinta de planurile lui Satana. El stia ca aceste incercari erau facute pentru a slabi mainile claditorilor si, in, felul, acesta, sa le zadarniceasca eforturile.
57:7 Satana fusese mereu infrant si acum, cu o rautate si cu o viclenie si mai mare, a pus o cursa subtila si mai primejdioasa slujitorul lui Dumnezeu. Sanbalat si oamenii lui au platit barbati care pretindeau ca sunt prieteni ai lui Neemia, ca sa-i dea sfaturi rele, ca fiind Cuvantul Domnului. Fruntasul care s-a angajat in aceasta lucrare era Semaia, un barbat care se bucurase de un nume bun inaintea lui Neemia. Acest barbat s-a ascuns intr-o incapere din apropierea templului, ca si cand s-ar fi temut ca viata ii era in primejdie. Templul era la data aceea ocrotit de ziduri si de porti, dar portile cetatii nu fusesera inca puse. Sub aparenta unei griji deosebite pentru siguranta lui Neemia, Semaia l-a sfatuit ca caute adapost in templu. "Haidem impreuna in casa lui Dumnezeu", a propus el, "si sa ne inchidem usile templului; caci vin sa te omoare, si au sa vina noaptea sa te omoare."
57:8 Daca Neemia ar fi urmat acest sfat perfid, si-ar fi jertfit credinta in Dumnezeu si ar fi aparut in ochii poporului ca un las si ca un om vrednic de dispretuit. Tinand seama de lucrarea importanta, pe care si-o asumase, si de increderea pe care a marturisit ca o are in puterea lui Dumnezeu, ar fi fost cu totul nepotrivit pentru el sa se ascunda de teama. Alarma s-ar fi raspandit in popor, fiecare la randul lui si-ar fi cautat scaparea, iar cetatea ar fi fost lasata nepazita,prada vrajmasilor ei. Acea actiune neinteleasa din partea lui Neemia ar fi fost deci o renuntare la tot ce se castigase.
57:9 N-a fost nevoie de mult timp pentru ca Neemia sa patrunda adevaratul caracter si scopul sfatuitorului. "Am cunoscut ca nu Dumnezeu
57:10 il trimetea", zice el, "ci a proorocit asa pentru mine, fiindca Sanbalat si Tobia ii dadusera argint". "Si castigandu-l astfel, nadajduiau ca am sa ma tem, si ca am sa urmez sfaturile lui si sa fac un pacat. Ei s-ar fi folosit de aceasta atingere a bunului meu nume, ca sa ma umple de ocara".
57:11 Sfatul infam dat de Semaia a fost sustinut nu numai de unul, ci de mai multi barbati cu renume care, in timp ce pretindeau ca sunt prietenii lui Neemia, se aliniasera in taina cu vrajmasii lui. Dar nu au reusit sa-l prinda in cursa. Raspunsul plin de curaj al lui Neemia a fost: "Un om ca mine sa fuga? Si care om ca mine ar putea sa intre in Templu si sa traiasca? Nu voi intra!".
57:12 In ciuda uneltirilor vrajmasilor, pe fata sau in ascuns, lucrarea de recladire inainta fara incetare si, in mai putin de doua luni de la sosirea lui Neemia la Ierusalim, cetatea era inconjurata cu fortarete, iar claditorii puteau merge pe ziduri si puteau privi in jos, la vrajmasii lor uimiti si infranti. "Cand au auzit vrajmasii nostri", scrie Neemia, "s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult, si au cunoscut ca lucrarea se facuse prin voia Dumnezeului nostru".
57:13 Nici chiar dovada aceasta, a mainii atotstapanitoare a Domnului, n-a fost indestulatoare pentru a impiedica nemultumirea, razvratirea si tradarea printre izraeliti. "Unii fruntasi din ludea ii trimiteau deseori scrisori lui Tobia si primeau si ei scrisori de la el. Caci multi din Iuda erau legati cu el prin juramant, pentru ca era ginerele lui Secania". Aici se vad consecintele nefaste ale casatoriei cu idolatri. O familie din Iuda se unise cu vrajmasii lui Dumnezeu si aceasta legatura s-a dovedit a fi o cursa. Multi altii facusera acelasi lucru. Acestia, asemenea adunaturii care iesise cu Israel din Egipt, erau un izvor de tulburare permanenta. Ei nu erau cu toata inima in slujba Sa, si cand lucrarea lui Dumnezeu cerea un sacrificiu, erau gata sa-si calce juramantul solemn de colaborare si sprijin.
57:14 Unii care fusesera in frunte in semanarea discordiei impotriva iudeilor, acum pretindeau ca doresc sa fie in termeni prietenosi cu ei. Nobilii lui Iuda, care fusesera prinsi in cursa casatoriilor idolatre si care purtasera corespondenta tradatoare cu Tobia si ii jurasera sa-l slujeasca,
57:15 il prezentau acum ca pe un barbat priceput si prevazator, si o alianta cu el, ca un mare castig pentru iudei. In acelasi timp, ei ii divulgau planurile si actiunile lui Neemia. In felul acesta lucrarea poporului lui Dumnezeu era descoperita in fata atacurilor vrajmasilor lor, si se oferea ocazia de interpretare tendentioasa a cuvintelor si faptelor lui Neemia, ca sa-i impiedice lucrarea.
57:16 Cand cei saraci si asupriti au apelat la Neemia sa repare nedreptatile ce li se facusera, el statuse cu curaj in apararea lor si-i determinase pe cei care procedasera gresit sa indeparteze ocara care plana asupra lor. Dar autoritatea pe care o exercitase in favoarea concetatenilor lui asupriti, n-a putut-o folosi de data aceasta in favoarea lui. Eforturile lui fusesera intampinate de unii cu nerecunostinta si tradare, dar nu si-a folosit puterea pentru a aduce pedeapsa asupra tradatorilor. Cu calm si in mod egoist, el a mers inainte in slujirea sa pentru popor, neslabindu-si niciodata eforturile si ingaduind ca interesul sau sa scada.
57:17 Asalturile lui Satana au fost totdeauna indreptate impotriva acelora care au cautat sa promoveze lucrarea si cauza lui Dumnezeu. Desi deseori demascat, el tot de atatea ori isi reinnoia atacurile cu o vigoare proaspata, folosind mijloace nemaiincercate pana atunci. Dar lucrarea Lui tainica se face prin aceia care se pretind prieteni ai lucrarii lui Dumnezeu si acestia trebuie sa fie cei mai de temut. Impotrivirea fatisa poate fi inversunata si crunta, dar este mult mai lipsita de primejdii pentru cauza lui Dumnezeu decat vrajmasia ascunsa a celor care, in timp ce pretind ca-L slujesc pe Dumnezeu, sunt in inima lor slujitorii lui Satana. Acestia au putere sa aseze toate argumentele in mainile celor care vor folosi cunostinta lor pentru a impiedica lucrarea lui Dumnezeu si pentru a prejudicia reputatia slujitorilor Lui.
57:18 Orice plan pe care printul intunericului il poate sugera va fi folosit, pentru ca sa-i amageasca pe slujitorii lui Dumnezeu, la formarea unei asociatii cu agentii lui Satana. Solicitari repetate vor veni sa-i distraga de la datorie dar ca si Neemia,ei sa raspunda cu fermitate:"Am o mare lucrare de facut, si nu pot sa ma pogor". Lucratorii, lui Dumnezeu isi pot continua lucrarea in siguranta, lasand ca eforturile lor sa respinga neadevarurile pe care rautatea le poate nascoci pentru a le prejudicia reputatia. Asemenea claditorilor de pe zidurile Ierusalimului, ei trebuie sa refuze a fi abatuti de la lucrarea lor de amenintari, batjocori sau minciuna. Ei nu trebuie sa-si slabeasca atentia sau vigilenta nici macar pentru o clipa, deoarece vrajmasii sunt neincetat pe urmele lor. Mereu trebuie sa se roage lui Dumnezeu si sa puna"o straja zi si noapte" (Neemia 4,9).
57:19 Pe masura ce timpul sfarsitului se apropie, ispitele lui Satana, cu o putere tot mai mare, vor fi aduse asupra lucratorilor lui Dumnezeu. El va folosi agenti omenesti, ca sa-i batjocoreasca si sa-i huleasca pe "cei ce zidesc zidul". Dar daca claditorii se vor cobori sa intampine atacurile vrajmasilor lor, aceasta nu va face decat sa intarzie lucrarea. Ei trebuie sa depuna straduinta, ca sa infranga planurile adversarilor, dar sa nu ingaduie nimic care i-ar distrage de la lucru. Adevarul este mai puternic decat rautatea, si dreptatea va birui asupra raului. Ei nu trebuie sa ingaduie vrajmasilor sa le castige prietenia si simpatia si, in felul acesta, sa-i ademeneasca de la postul datoriei lor. Acela care printr-o fapta de neatentie expune cauza lui Dumnezeu la batjocora sau slabeste mainile colaboratorilor lui aduce asupra caracterului sau o pata care nu poate fi indepartata cu usurinta si aseaza o piedica serioasa in calea eficientei lui viitoare.
57:20 "Cei ce parasesc legea lauda pe cel rau" (Prov: 28,4). Cand aceia care se unesc cu lumea si care totusi pretind o mare curatie indeamna la unirea cu cei care totdeauna au fost impotrivitori ai cauzei adevarului, noi sa ne temem si sa ne ferim de ei tot atat de hotarat cum a facut si Neemia. Un astfel de sfat este insuflat de vrajmasul oricarui bine. Este vorbirea oportunistilor si trebuie sa li se impotriveasca tot atat de hotarat astazi ca si atunci. Orice influenta care tinde sa slabeasca credinta poporului lui Dumnezeu in puterea Sa calauzitoare sa fie respinsa cu fermitate.
57:21 In devotiunea hotarata a lui Neemia fata de lucrarea lui Dumnezeu, ca si in increderea lui tot atat de hotarata in Dumnezeu, sta motivul esecului vrajmasilor lui de a-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade ca o prada usoara in ispita, dar in viata care are un scop nobil, un plan care absoarbe totul, raul nu gaseste sprijin. Credinta aceluia care inainteaza continuu nu slabeste, caci mai presus de orice, dincolo de orice, mai adanca decat orice, el recunoaste Dragostea lnfinita, care face ca toate lucrurile sa indeplineasca planul Sau cel bun. Adevaratii slujitorii ai lui Dumnezeu lucreaza cu o hotarare care nu slabeste, deoarece dependenta lor continua este de tronul harului.
57:22 Dumnezeu a asigurat ajutorul divin pentru toate imprejurarile in care mijloacele omenesti sunt neindestulatoare. El da Duhul Sfant, ca sa ajute in orice stramtorare, sa ne intareasca nadejdea si asigurarea, sa ne lumineze mintea si sa ne curete inimile. El ofera ocazii si deschide cai de lucru. Daca poporul Sau ia seama la indrumarile providentei Sale si este gata sa colaboreze cu El, va vedea rezultate extraordinare.