56:1 Cap. 54 - Mustrare impotriva asupririi
56:2 Zidul Ierusalimului nu fusese inca terminat cand atentia lui Neemia a fost atrasa de starea nefericita a claselor mai sarace din popor. In situatia destabilizata a tarii, cultivarea pamantului fusese, intr-o oarecare masura, neglijata. Mai mult, datorita caii egoiste, urmate de unii dintre cei reintorsi in ludea, binecuvantarea Domnului nu ramanea asupra tarii si era lipsa de cereale.
56:3 Ca sa obtina hrana pentru familii, cei saraci erau obligati sa cumpere pe datorie si la preturi foarte mari. Ei mai erau obligati sa ridice bani, imprumutand cu camata, ca sa plateasca impozite grele, la care erau obligati de catre imparatii Persiei. Pentru a mai adauga ceva la aceste necazuri ale saracilor, cei mai bogati dintre iudei profitasera de nevoile lor, imbogatindu-se in felul acesta.
56:4 Domnul poruncise lui Israel, prin Moise, ca la fiecare trei ani sa se solicite o zecime pentru folosul saracilor
56:5 si o alta masura fusese luata, prin suspendarea muncii agricole la fiecare sapte ani, pamantul ramanand astfel necultivat, iar produsele care rasareau de la sine fiind lasate celor in nevoie. Credinciosia in consacrarea acestor daruri pentru ajutorarea saracilor si pentru alte scopuri de binefacere ar fi contribuit la pastrarea, mereu actuala inaintea poporului, a adevarului cu privire la dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra tuturor si la ocazia de a fi canale de binecuvantare. Planul lui Dumnezeu era ca izraelitii sa aiba o educatie care sa starpeasca egoismul si sa dezvolte altruismul si nobletea de caracter.
56:6 De aceea Dumnezeu indemnase prin Moise: "Daca imprumuti bani vreunuia din poporul Meu, saracului care este cu tine, sa nu fii fata de el ca un camatar. Sa nu ceri nici o dobanda de la fratele tau; nici pentru argint, nici pentru merinde,.pentru nimic care se imprumuta cu dobanda" (Exod 22,25; Deut. 23, 19). Si mat spusese: "Daca va fi la tine vreun sarac dintre fratii tai, in vreuna din cetatile tale, si in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu-ti impietresti inima si sa nu-ti deschizi mana inaintea fratelui tau, celui lipsit. Ci, dimpotriva, sa-ti inchizi mana si sa-l imprumuti cu ce-i trebuie, ca sa faca fata nevoilor lui. Nu vor inceta niciodata sa fie saraci in tara de aceea iti dau porunca aceasta: " Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta ", (Deut. 15, 7.8.1l ).
56:7 In vremea care a urmat reintoarcerii robilor din Babilon, iudeii bogati lucrasera tocmai contrar acestor porunci. Cand saracii erau obligati sa imprumute, ca sa-si plateasca darea catre imparat, cei bogati le imprumutau bani, dar
56:8 cereau o dobanda mare. Prin faptul ca au luat zalog ogoarele saracilor, au redus treptat pe nefericitii datornici la cea mai adanca saracie. Multi fusesera siliti sa-si vanda fiii si fiicele ca robi si parea ca nu mai e nici o nadejde pentru imbunatatirea starilor, nici o cale pentru rascumpararea copiilor sau ogoarelor, nici o perspectiva inaintea lor decat aceea de crestere continua a necazului, cu lipsa si robie continua. Cu toate acestea, ei apartineau aceleiasi natiuni, copii ai aceluiasi legamant, ca fratii lor mai favorizati.
56:9 In cele din urma, poporul a prezentat starea lor inaintea lui Neemia: "lata", au zis ei, '"supunem la robie pe fiii nostri si pe fetele noastre; si multe din fetele noastre au fost supuse la robie; suntem fara putere, caci ogoarele si viile noastre sunt ale altora".
56:10 Cand a auzit Neemia despre aceasta apasare cruda, sufletul i s-a umplut de indignare. "M-am suparat foarte tare", spune el, "cand le-am auzit plangerile si cuvintele acestea". A vazut ca, pentru a avea succes in desfiintarea acestei practici de exploatare apasatoare, trebuia sa ia o atitudine hotarata pentru dreptate. Cu energia si hotararea care-l caracterizau, a pornit la lucru pentru a aduce usurare fratilor lui.
56:11 Faptul ca asupritorii erau oameni bogati, al caror sprijin era foarte necesar in lucrarea de restaurare a cetatii, nu l-a influentat nici macar pentru o clipa pe Neemia. El a mustrat aspru pe nobili si pe capetenii, si cand a adunat un mare numar de oamenii, le-a pus inainte cerintele lui Dumnezeu in acea problema.
56:12 El le-a atras atentia la evenimentele care au avut loc in timpul
56:13 domniei imparatului Ahaz. Le-a repetat solia pe care Dumnezeu o trimisese lui Israel in vremea aceea pentru a mustra cruzimea si oprimarea lor. Din cauza idolatriei lor, copiii lui Iuda fusesera dati in mainile fratilor si mai idolatri poporul lui Israel. Acestia si-au manifestat vrajmasia pana acolo, incat au ucis in lupta multe mii dintre barbatii lui Iuda si au luat toate femeile si toti copiii, intentionand sa-i faca robi sau sa-i vanda ca robi paganilor.
56:14 Datorita pacatelor lui Iuda, Domnul nu intervenise pentru a preveni batalia; dar prin proorocul Oded, El a mustrat planul nemilos al armatelor invingatoare: "Si credeti ca veti face din copiii lui Iuda si din Ierusalim robii si roabele voastre? Dar voi nu sunteti vinovati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru?" (2 Cron. 28.10). Oded a avertizat poporul lui Israel ca mania lui Dumnezeu s-a aprins impotriva lor si ca procedeul nedreptatii si al apasarii va atrage judecatile Sale. La auzul acestor cuvinte, barbatii inarmati au lasat robii si prada inaintea capeteniilor si a intregii adunari. Atunci unii barbati de frunte din semintia lui Efraim "au luat prinsii de razboi si au imbracat cu prada lor pe toti care erau goi, le-au dat haine si incaltaminte, le-au dat sa manance si sa bea, i-au uns, au incalecat pe magari pe toti cei osteniti, si i-au adus la lerihon, cetatea finicilor, la fratii lor" (2 Cron. 28, 15).
56:15 Neemia si altii rascumparasera pe unii iudei care fusesera vanduti paganilor si acum el a prezentat acest lucru in contrast cu purtarea acelora care,
56:16 de dragul unui castig pamantesc, inrobeau pe fratii lor. "Ce faceti voi nu este bine", a zis el. "N-ar trebui sa umblati in frica Dumnezeului nostru, ca sa nu fiti de ocara neamurilor vrajmase noua?"
56:17 Neemia le-a aratat cum el insusi, fiind investit cu autoritate din partea imparatului persan, ar fi putut cere contributii mari pentru folosul personal. Dar in loc sa faca aceasta, nu luase nici macar ceea ce ii apartinea de drept, ci daduse cu mana larga pentru ajutorarea saracilor in nevoia lor. El i-a indemnat pe aceia dintre conducatorii iudei care se facusera vinovati de exploatare sa inceteze aceasta lucrare nelegiuita, sa redea saracilor pamanturile, precum si plusul de bani, pe care-l storsesera de la ei, si sa le imprumute bani fara dobanda sau camata.
56:18 Aceste cuvinte au fost rostite in fata intregii adunari. Daca conducatorii ar fi ales sa se indreptateasca, ar fi avut ocazia sa faca lucrul acesta. Dar n-au prezentat nici o scuza."Le vom da inapoi", au declarat ei, "si nu le vom cer nimic; vom face cum ai zis". La auzul acestor cuvinte, Neemia i-a pus sa jure in fata preotilor ca-si vor tine cuvantul. " Toata adunarea a zis: 'Amin'. Si au laudat pe Domnul. Si poporul s-a tinut de cuvant".
56:19 Acest raport ne invata o lectie importanta: "lubirea de bani este radacina tuturor relelor" (1 Tim. 6,10). In aceasta generatie, dorinta dupa castig este o patima captivanta. Bogatia este adesea obtinuta prin inselaciune. Multimi se lupta cu saracia, obligati sa lucreze,din greu pentru retributii mici, nefiind in stare sa obtina nici cele mai simple trebuinte ale vietii. Truda si lipsa, fara nadejdea unor lucruri mai bune, fac
56:20 povara lor si mai grea. Impovarati de griji si apasati, ei nu stiu incotro sa se indrepte pentru ajutor. Si toate acestea pentru ca bogatii sa-si intretina"extravaganta sau sa-si implineasca dorinta de a aduna cat mai multi.
56:21 lubirea de bani si placerea de etalare au facut din lumea aceasta o pestera de talhari si, de hoti. Scripturile descriu lacomia si asuprirea care vor predomina chiar inaintea celei de a doua veniri a lui Hristos: "Ascultati acum, voi bogatilor!" scrie Iacov . " V-ati strans comori in zilele din urma! lata ca plata lucratorilor care v-au secerat campiile, si pe care le-ati oprit-o prin inselaciune, striga! Si strigatele seceratorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor. Ati trait pe pamant in placeri si desfatari. V-ati saturat inimile chiar intr-o zi de macel. Ati osandit, ati omorat pe cel neprihanit, care nu vi se impotrivea!" (Iacov 5,1.3-6).
56:22 Chiar si printre aceia care pretind ca umbla in temere de Domnul sunt unii care merg din nou pe calea urmata de capeteniile lui Israel. Deoarece sta in puterea lor sa faca lucrul acesta, ei pretind mai mult decat este drept si, in felul acesta, devin asupritori. Si pentru ca lacomia si tradarea se vad in viata acelora care poarta numele lui Hristos, pentru ca biserica mentine in registrele ei numele acelora care si-au castigat averi prin nedreptate, religia lui Hristos este batjocorita. Extravaganta, imbogatirea peste masura, inselaciunea corup credinta multora si le distrug spiritualitatea. Biserica este, intr-o mare masura, raspunzatoare pentru pacatele membrilor ei. Ea da sprijin raului, daca nu-si inalta glasul impotriva lui.
56:23 Obiceiurile lumii nu sunt un criteriu pentru crestin. El nu trebuie sa imite practicile ei necinstite, imbogatirea ei peste masura
56:24 si asuprirea. Orice fapta nedreapta fata de aproapele este o incalcare a regulii de aur. Orice rau facut copiilor lui Dumnezeu este facut lui Hristos Insusi in persoana sfintilor Lui. Orice incercare de a profita de nestiinta, slabiciunea sau nenorocirea altuia este inregistrata ca inselaciune in registrul cerului. Acela care se teme cu adevarat de Dumnezeu va trudi mai degraba zi si noapte, ca sa manance painea saraciei, decat sa-si ingaduie ca patima pentru castig sa apese pe vaduva si pe orfani sau sa rapeasca strainului dreptul lui.
56:25 Cea mai neinsemnata indepartare de la dreptate doboara barierele si pregateste inima sa faca o nedreptate si mai mare. Exact in masura in care cineva castiga pentru sine in detrimentul altuia, sufletul sau devine insensibil la influenta Duhului lui Dumnezeu. Castigul obtinut cu pretul acesta este o pierdere groaznica.
56:26 Toti am fost datori dreptatii divine, dar n-am avut cu ce sa platim datoria. Atunci Fiul lui Dumnezeu, caruia l s-a facut mila de noi, a platit pretul pentru rascumpararea noastra. El S-a facut sarac pentru ca, prin saracia Lui, noi sa ne imbogatim. Prin faptele de darnicie fata de saracii Sai, putem dovedi sinceritatea recunostintei noastre pentru mila revarsata peste noi. "Cat avem prilej, sa facem bine la toti", indeamna apostolul Pavel "si mai ales fratilor in credinta" (Gal. 6,10). Si cuvintele lui se acorda cu acele ale Mantuitorului: "Caci pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, si le puteti face bine oricand voiti" (Marcu 14, 7). " Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii" (Mat. 7,12).