54:1 Cap. 52 - Barbatul ocaziei
54:2 Neemia, unul dintre robii evrei, ocupa o pozitie de influenta si de cinste la curtea persana. Ca paharnic al imparatului, avea intrare libera inaintea lui. In virtutea pozitiei sale si datorita capacitatilor si credinciosiei lui, devenise prietenul si sfetnicul monarhului. Cu toate ca primise favoarea imparateasca, cu toate ca era inconjurat de fast si,de splendoare, n-a uitat pe Dumnezeu si poporul lui. Cu un interes profund, inima i s-a indreptat spre Ierusalim; nadejdile si bucuriile ii erau legate de prosperitatea acestuia. Prin acest barbat, pregatit prin ramanerea lui la curtea persana pentru lucrarea la care avea sa fie chemat, Dumnezeu a intentionat sa aduca binecuvantare poporului Sau, in tara parintilor lor.
54:3 Prin mesageri din ludea, evreul patriot a aflat ca peste Ierusalim, cetatea aleasa, venisera zile grele. Robii intorsi sufereau dispret si necaz. Templul si parti din cetate fusesera rezidite, dar
54:4 lucrarea de restatornicire era stanjenita, slujbele templului erau tulburate, iar poporul tinut intr-o alarma continua de faptul ca zidurile cetatii erau inca intr-o mare masura in ruina.
54:5 Coplesit de amaraciune, Neemia nu putea nici sa manance si nici sa bea: "Am plans si m-am jelit multe zile, si am postit".
54:6 In durerea lui, s-a indreptat catre Ajutorul divin. "M-am rugat", zicea el, "inaintea Dumnezeului cerurilor". Cu credinta, a marturisit pacatele lui si ale poporului lui. El a staruit ca Dumnezeu sa sustina cauza lui lsrael, sa le redea curajul si puterea si sa-i ajute sa cladeasca locurile pustii ale lui Iuda.
54:7 Pe masura ce Neemia se ruga, credinta si curajul lui cresteau. Gura i-a fost umpluta de argumente sfinte. El a aratat catre dezonoarea care avea sa fie aruncata asupra lui Dumnezeu, daca poporul Sau acum, cand se intorsese catre El, avea sa fie lasat in slabiciune si apasare, si a staruit de Domnul sa-Si implineasca fagaduinta: "Daca va veti intoarce la Mine, si daca veti pazi poruncile Mele si le veti implini, atunci, chiar daca veti fi izgoniti la marginea cea mai indepartata a cerului, de acolo va voi aduna si va voi aduce inapoi iarasi in locul pe care l-am ales, ca sa locuiasca Numele Meu acolo" (Neemia 1,9; Vezi si Deut, 4,29-31). Aceasta fagaduinta fusese data lui Israel, prin Moise, inainte ca ei sa fi intrat in Canaan, si de-a lungul secolelor, ea ramasese neschimbata. Poporul lui Dumnezeu se intorsese acum la El, in pocainta si credinta, iar fagaduinta nu avea sa ramana neimplinita.
54:8 Neemia isi revarsase deseori sufletul in favoarea poporului sau. Dar acum, pe cand se ruga, un plan sfant a luat fiinta in mintea lui. S-a hotarat ca, daca va putea primi consimtamantul imparatului si ajutorul necesar pentru a procura unelte
54:9 si materiale, isi va asuma personal sarcina recladirii zidurilor Ierusalimului si a restatornicirii puterii nationale a lui Israel. Si a cerut Domnului sa-i dea trecere inaintea imparatului, pentru ca acest plan sa poata fi implinit. "Da astazi izbanda robului Tau", s-a rugat el, "si fa-l sa capete trecere inaintea omului acestuia"!
54:10 Patru luni de zile a asteptat Neemia o ocazie favorabila de a prezenta cererea sa imparatului. In tot acest timp, desi inima ii era apasata de durere, el s-a straduit sa se poarte cu voiosie in prezenta imparatului. In acele sali, pline de stralucire si splendoare, toti trebuiau sa arate fericiti si cu inima libera. Necazul nu trebuia sa-si arunce umbra pe fata nici unuia care venea la imparatie. Dar in clipele de retragere ale lui Neemia, ascuns de vederea oamenilor, multe erau rugaciunile, marturisirile si lacrimile pe care le auzeau si la care erau martori Dumnezeu si ingerii.
54:11 In cele din urma, amaraciunea care apasa inima patriotului n-a mai putut fi ascunsa. Noptile nedormite si zilele pline de griji si-au lasat umbrele pe fata lui. Imparatul, grijuliu pentru propria lui siguranta, care era obisnuit sa citeasca fetele si sa patrunda dincolo de aparente, a vazut ca o tulburare ascunsa pusese stapanire pe paharnicul lui. "Pentru ce ai fata trista?" a intrebat el; "si totusi nu esti bolnav, nu poate fi decat o intristare a inimii".
54:12 Intrebarea a umplut de teama pe Neemia. Nu cumva imparatul se va mania cand va auzi ca, in timp ce era angajat in slujba lui, gandurile curteanului fusesera departe, cu poporul apasat? Nu cumva viata celui nevinovat va fi nimicita? Nu cumva planul lui scump, de a restatornici puterea
54:13 Ierusalimului, era pe cale sa fie zadarnicit? "Atunci", scrie el, "m-a apucat o mare frica". Cu buzele tremurande si cu ochii inlacrimati, el a dezvaluit cauza necazului sau. " Traiasca imparatul in veac!" a raspuns el. "Cum sa n-am fata trista cand cetatea in care sunt, mormintele parintilor mei este nimicita si portile ei sunt arse de foc?"
54:14 Prezentarea starii Ierusalimului a desteptat simpatia monarhului fara sa-i trezeasca prejudecatile. O alta intrebare i-a dat ocazia pe care Neemia o asteptase de multa vreme: "Ce ceri ?" Dar barbatul lui Dumnezeu n-a indraznit sa raspunda pana nu a primit indrumarea de la Unul mai mare decat Artaxerxe. El avea de indeplinit o insarcinare sfanta, pentru care cerea ajutorul imparatului, si si-a dat seama ca depindea mult de prezentarea problemei in asa fel incat sa-i castige aprobarea si sa primeasca ajutor. "M-am rugat", zise el, "Dumnezeului cerurilor". In rugaciunea aceea scurta, Neemia a intrat in prezenta Imparatului imparatilor si a castigat de partea lui o putere care poate abate inimile, asa cum sunt abatute raurile de apa.
54:15 A te ruga asa cum s-a rugat Neemia in acel ceas de nevoie este o posibilitate la indemana crestinului in imprejurari cand alte forme de rugaciune pot fi cu neputinta. Truditorii, in mersul impovarat al vietii, aglomerati si aproape coplesiti de incurcaturi, pot inalta la Dumnezeu o rugaciune pentru calauzire divina. Calatorii pe mare si pe uscat, cand sunt amenintati de vreo primejdie, se pot preda in felul acesta protectiei cerului. In vremuri de primejdie sau greutati neasteptate, inima isi poate inalta strigatul dupa ajutor Aceluia care
54:16 s-a angajat sa vina in sprijinul celor credinciosi ai Sai, oricand Il cheama.
54:17 In orice imprejurare, in orice stare, sufletul impovarat cu amaraciune si grija sau asaltat crunt de ispita poate gasi asigurare, sprijin si ajutor in dragostea si puterea inepuizabila ale unui Dumnezeu care-Si pastreaza legamantul.
54:18 In acea clipa scurta de rugaciune catre Imparatul imparatilor, Neemia a fost incurajat sa spuna lui Artaxerxe dorinta lui de a fi eliberat pentru o vreme de indatoririle de la curte si a cerut autorizarea de a cladi locurile pustiite ale
54:19 Ierusalimului si de a face din nou din el o cetate puternica si aparata. Urmari importante pentru natiunea iudaica depindeau de aceasta cerere. Si, declara Neemia: "imparatul mi-a dat... caci mana cea buna a Dumnezeului meu era peste mine".
54:20 Dupa ce si-a asigurat ajutorul pe care-l cautase, Neemia, cu prudenta si cu intelepciune, a procedat la aranjamentele necesare pentru a asigura reusita intreprinderii lui. Nu a neglijat nici o precautie care ar fi ajutat la realizarea ei. N-a descoperit planul lui nici chiar concetatenilor sai. Desi stia ca multi se vor bucura de succesele lui, se temea ca unii, prin acte de indiscretie, putea sa trezeasca invidia vrajmasilor si sa aduca esuarea planului.
54:21 Cererea lui catre imparat fusese atat de favorabil primita, incat Neemia a fost incurajat sa ceara si mai mult ajutor. Pentru a da demnitate si autoritate misiunii lui, ca si pentru a asigura ocrotire in calatorie, a cerut si s-a asigurat de o escorta militara. A trimis scrisori imparatesti catre guvernatorii,din provinciile de dincolo de Eufrat, teritoriu prin care avea sa treaca in calatoria lui catre ludea si a obtinut si o scrisoare catre administratorul padurii imparatului din muntii Libanului, prin care dadea dispozitii sa-i asigure atata lemn cat va fi necesar. Pentru a nu se ivi nici un motiv de nemultumire ca si-ar fi depasit atributiile, Neemia s-a ingrijit ca autoritatea si privilegiile acordate lui sa fie clar definite.
54:22 Acest exemplu de prevedere inteleapta si actiune hotarata, trebuie sa fie o lectie pentru toti crestinii. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie numai sa se roage in credinta, ci sa si lucreze cu grija cu intelepciune si cu
54:23 prevedere. Ei intampina multe greutati si adesea impiedica lucrarea Providentei in favoarea lor, pentru ca privesc prudenta si efortul neobosit ca, avand putin a face cu religia. Neemia nu si-a socotit datoria implinita cand a plans si s-a rugat inaintea Domnului. El a unit cererile cu straduinta sfanta, depunand eforturi staruitoare si cu rugaciune pentru reusita lucrarii in care era angajat. Consideratia atenta si planuri bine chibzuite sunt tot atat de necesare pentru inaintarea lucrarilor sfinte de astazi, ca si pe vremea recladirii zidurilor Ierusalimului.
54:24 Neemia n-a depins de nesiguranta. Mijloacele de care ducea lipsa le-a cerut de la aceia care erau in stare sa i le dea. Si Domnul este si astazi binevoitor sa miste inimile acelora care poseda bunurile Sale in favoarea cauzei adevarului. Aceia care lucreaza pentru El trebuie sa se foloseasca de ajutorul pe care El ii indeamna pe oameni sa-l dea. Aceste daruri pot deschide cai prin care lumina adevarului sa mearga in multe tari intunecate. S-ar putea ca daruitorii sa nu aiba credinta in Hristos, sa nu cunoasca Cuvantul Sau, dar darurile lor nu trebuie refuzate pentru acest motiv.