47:1 Cap. 45 - Intoarcerea din robie
47:2 Sosirea armatei lui Cir in fata zidurilor Babilonului a fost pentru iudei semnul ca eliberarea lor din robie se apropia. Cu peste un veac inainte de nasterea lui Cir, inspiratia il mentionase pe nume si facuse ca sa se scrie un raport cu privire la lucrarea pe care avea sa o faca luand cetatea Babilonului prin surprindere si la pregatirea caii pentru eliberarea fiilor robiei. Prin Isaia fusese rostit cuvantul:
47:3 "Asa vorbeste Domnul catre unsul Sau, catre Cir, pe care-l tine de mana ca sa doboare neamurile inaintea lui... sa-i deschida portiile, ca sa nu se mai inchida: 'Eu voi merge inaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfarama usile de arama si voi rupe zavoarele de fier. Iti voi da vistierii ascunse, bogatii ingropate, ca sa stii ca Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel" (Isaia 45,1-3).
47:4 Prin intrarea neasteptata a armatei cuceritorului persan in inima capitalei babiloniene prin albia raului ale carui ape fusesera abatute si prin portile interioare care dintr-o neglijenta fusesera lasate deschise si nepazite, iudeii aveau o dovada suficienta cu privire la implinirea literala a profetiei lui Isaia cu privire la infrangerea neasteptata a apasatorilor lor. Si aceasta trebuia sa fie pentru ei un semn neindoios ca Dumnezeu dirija mersul natiunilor in favoarea lor; legate strans de proorocia care accentua modul caderii si cuceririi Babilonului erau cuvintele:
47:5 "Cir este pastorul Meu, si el va implini toata voia Mea; el va zice despre Ierusalim: 'sa fie zidit iarasi!' si despre Templu: 'Sa i se puna temeliile!' "Eu am ridicat pe Cir, in dreptatea Mea, si voi netezi toate cararile lui, El Imi va zidi iarasi cetatea, si va da drumul prinsilor Mei de razboi, fara pret de rascumparare si fara daruri, zice Domnul ostirilor" (Is. 44,28; 45,13). Acestea nu erau singurele proorocii pe care robii avusesera ocazia sa-si intemeieze nadejdea intr-o eliberare grabnica. Scrierile lui Ieremia erau la indemana lor, si in aceasta era stabilit clar lungimea timpului care trebuia sa treaca inainte de readucerea lui Israel din Babilon. "Dar cand se vor implini acesti saptezeci de ani", prezisese Domnul prin solul Sau, " voi pedepsi pe imparatul Babilonului, si pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi tara Haldeilor si o voi preface in niste daramaturi vesnice" (Ier. 25,12). Urma sa se dea pe fata intelegere pentru ramasita lui Iuda ca raspuns la rugaciunea arzatoare. "Ma voi
47:6 lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi; va voi strange din toate neamurile si din toate locurile in care v-am izgonit, zice Domnul, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie" (Ier. 29,14).
47:7 Deseori Daniel si tovarasii lui studiasera aceste proorocii si altele asemanatoare, care subliniau planul lui Dumnezeu pentru poporul Sau. Iar acum cand desfasurarea rapida a evenimentelor dadea marturie despre mana cea puternica a lui Dumnezeu la lucru printre popoare, Daniel a dat o atentie deosebita fagaduintelor facute lui Israel. Credinta lui in Cuvantul profetic l-a condus sa intre in experientele prevazute de scriitorii sacri. "De indata ce vor trece cei saptezeci de ani ai Babilonului", spusese Domnul, "Imi voi aduce aminte de voi, si voi implini fata de voi fagaduinta Mea cea buna, aducandu-va inapoi in locul acesta... Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima" (vers. 10-13).
47:8 Cu putin timp inainte de caderea Babilonului, cand Daniel medita la acele proorocii si-L cauta pe Dumnezeu pentru intelegerea timpurilor, i-au fost date cateva viziuni privitoare la ridicarea si caderea imparatiilor. O data cu prima vedenie, asa cum este raportata in capitolul 7 din cartea lui Daniel, i-a fost data si interpretarea; dar nu totul a fost facut clar proorocului: "Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gandurile mele", scria el despre experientele din vremea aceea, "si mi s-a
47:9 schimbat culoarea fetei; dar am pastrat cuvintele acestea in inima mea". (Dan. 7,28).
47:10 Printr-o alta viziune a fost aruncata mai multa lumina asupra evenimentelor viitorului; si aceasta s-a intamplat la incheierea acestei vedenii, cand Daniel a auzit "pe un sfant vorbind; si un alt sfant a intrebat pe cel care vorbea: 'In cata vreme se va implini vedenia?" (Dan. 8,13). Raspunsul care i-a fost dat, "pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfantul locas va fi curatit!" (Dan. 8,14), l-a incurcat si mai mult. A cautat cu staruinta sa inteleaga vedenia. Nu putea intelege legatura dintre robia celor saptezeci de ani profetizata prin Ieremia si cele doua mii trei sute de ani despre care a auzit in viziune pe vizitatorul ceresc declarand ca aveau sa treaca inainte de curatirea sanctuarului lui Dumnezeu. Ingerul Gabriel i-a dat o interpretare partiala; dar atunci cand proorocul a auzit cuvintele "vedenia este pentru... niste vremi indepartate", a lesinat. "Eu, Daniel, am stat lesinat" reda el experienta, "si am fost bolnav mai multe zile, apoi m-am sculat si mi-am vazut de treburile imparatului. Eram uimit de vedenia aceasta si nimeni nu stia" (vers. 26,27).
47:11 Inca apasat de povara lui Israel, Daniel a studiat din nou proorociile lui Ieremia. Ele erau foarte clare, atat de clare incat a inteles prin aceste marturii raportate in "carti ca trebuiau sa treaca saptezeci de ani pentru daramaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor despre care vorbise Domnul catre proorocul Ieremia". (Dan. 9,2).
47:12 Cu credinta intemeiata pe cuvantul cel sigur al proorociei, Daniel s-a rugat Domnului pentru implinirea grabnica a acestor
47:13 fagaduinte. El s-a rugat pentru ca onoarea lui Dumnezeu sa fie pastrata. In aceasta rugaciune s-a identificat deplin cu aceia care nu implinisera planul divin, marturisind pacatele lor ca fiind ale lui.
47:14 "Si mi-am intors fata spre Domnul Dumnezeu", zicea proorocul, "ca sa-L caut cu rugaciune si cereri, postind in sac si cenusa. M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, si l-am facut marturisirea" (Dan. 9,3.4). Cu toate ca Daniel fusese vreme indelungata in slujba lui Dumnezeu si fusese caracterizat de cer ca un "om prea iubit", totusi s-a socotit ca un pacatos inaintea lui Dumnezeu, sustinand marea nevoie a poporului pe care-l iubea. Rugaciunea lui era elocventa in simplitatea ei profunda si in sinceritate. Ascultai cum se ruga el:
47:15 "Doamne, Dumnezeule mare si infricosat, Tu, care tii legamantul si dai indurare celor ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! Noi am pacatuit, am savarsit nelegiuirea, am fost rai si indaratnici, ne-am abatut de la poruncile si oranduirile Tale. N-am ascultat pe robii tai proorocii, care au vorbit in Numele Tau, imparatilor nostri, capeteniilor noastre, parintilor nostri, si catre tot poporul tarii.
47:16 Tu, Doamne, esti drept, iar noua ni se cuvine astazi sa ni se umple fata de rusine, noua tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului si intregului Israel, fie ei aproape, fie departe, in toate tarile in care i-ai izgonit din pricina faradelegilor de care s-au facut vinovati fata de Tine!...
47:17 La Domnul, Dumnezeul nostru, insa, este indurarea si iertarea, caci impotriva Lui ne-am razvratit! Dar, Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia
47:18 Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfant; caci din pricina nelegiuirilor parintilor nostri este Ierusalimul si poporul Tau de ocara tuturor celor ce ne inconjoara.
47:19 Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau, si, pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fata Ta peste sfantul Tau locas pustiit! Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre, si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra Iti aducem noi cererile noastre, ci pentru indurarile Tale cele mari. Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! la aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau!" (Dan. 9,4-9.16-19).
47:20 Cerul se pleaca sa asculte cererea staruitoare a proorocului. Chiar inainte de a-si incheia rugaciunea pentru iertare si restatornicire, puternicul Gabriel i s-a aratat din nou si i-a atras atentia la vedenia pe care o avusese inainte de caderea Babilonului si de moartea lui Belsatar. Si atunci ingerul i-a descris in amanunt perioada celor saptezeci de saptamani care aveau sa inceapa la vremea "iesirii poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului" (vers.25).
47:21 Rugaciunea lui Daniel fusese inaltata "in anul intai al domniei lui Dariu" (vers. 1), monarhul persan al carui general, Cir, luase de la Babilonia sceptrul conducerii universale. Domnia lui Dariu a fost onorata de Dumnezeu. La el a fost trimis ingerul Gabriel "sa-l sustina si sa-l intareasca" (Dan. 11,1). Dupa moartea lui, care a survenit cam la doi ani
47:22 dupa caderea Babilonului, Cir a urmat la tron, si inceputul domniei lui a marcat implinirea celor saptezeci de ani de cand prima grupa de evrei fusese luata de Nebucadnetar din caminul lor iudeu la Babilon.
47:23 Eliberarea lui Daniel din groapa leilor fusese folosita de Dumnezeu pentru a produce o impresie favorabila asupra mintii lui Cir cel mare. Calitatile veritabile ale omului lui Dumnezeu ca barbat de stat cu o viziune indepartata au facut pe conducatorul persan sa-i poarte un respect deosebit si sa-i onoreze judecata. Iar acum, chiar la vremea cand Dumnezeu spusese ca va porunci rezidirea templului din Ierusalim, a influentat pe Cir ca unealta a Lui sa cunoasca proorociile cu privire al el, cu care Daniel era atat de familiarizat, si sa dea poporului iudeu libertatea.
47:24 Cand imparatul a vazut cuvintele care profetizasera cu peste o suta de ani inainte nasterea lui, modul in care Babilonul avea sa fie luat; cand a citit solia adresata lui de Conducatorul Universului: "Eu te-am incins inainte ca tu sa Ma cunosti. Ca sa se stie, de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui ca afara de Mine nu este Dumnezeu" ; cand a vazut inaintea ochilor lui declaratia Dumnezeului cel vesnic: "Din dragoste pentru robul Meu Iacov, si pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ti-am vorbit cu bunavointa, inainte ca tu sa Ma cunosti" ; cand a urmarit cuvintele inspirate: "Eu am ridicat pe Cir, in dreptatea Mea, si voi netezi toate cararile lui. El imi va zidi iarasi cetatea, si va da drumul prinsilor Mei de razboi, fara pret de rascumparare" (Is. 45,5.6.4.13), inima i-a fost miscata profund si s-a hotarat sa implineasca misiunea incredintata de cer. Va lasa
47:25 pe robii iudei si va ajuta sa recladeasca templul lui Iehova.
47:26 Intr-o proclamatie scrisa, publicata "in toata imparatia lui", Cir a facut cunoscut dorinta lui de a lua masuri pentru reintoarcerea evreilor si pentru recladirea templului lor. "Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate imparatiile pamantului", a recunoscut imparatul in aceasta proclamatie publica, "si mi-a poruncit sa-l zidesc o casa la Ierusalim, in Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui ? Dumnezeul lui sa fie cu el, si sa se suie la Ierusalim... si sa zideasca acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevaratul Dumnezeu, care locuieste la Ierusalim. Oriunde locuiesc ramasite din poporul Domnului, oamenii din locul acela sa le dea argint, aur, avere si vite, pe langa daruri de bunavoie" (Ezra 1,1-4 ).
47:27 "Casa sa fie zidita iarasi", a indrumat el mai departe cu privire la templu, "ca sa fie un loc unde sa se aduca jertfe, si sa aiba temelii tari. Sa aiba o inaltime de saizeci de coti, o latime de saizeci de coti, trei randuri de pietre cioplite si un rand de lemn nou. Cheltuielile vor fi platite din casa imparatului. Mai mult, uneltele de aur si de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim si le adusese la Babilon, sa fie date inapoi, duse in Templul din Ierusalim" (Ezra 6,3-5).
47:28 Vestile cu privire la acest decret au ajuns pana a cele mai indepartate provincii ale imparatiei si pretutindeni printre copiii lui Israel imprastiati a fost o mare bucurie. Multi, asemenea lui Daniel,
47:29 studiasera proorociile si-L cautasera pe Dumnezeu pentru interventia fagaduita in favoarea Sionului. Iar acum rugaciunile lor fusesera ascultate; ei se puteau uni in cantari de bucurie din toata inima:
47:30 Cand a adus Domnul inapoi pe prinsii de razboi
47:31 ai Sionului, parca visam.
47:32 Atunci gura ne era plina de strigate de bucurie,
47:33 si limba de cantari de veselie.
47:34 Atunci se spunea printre neamuri:
47:35 'Domnul a facut mari lucruri pentru ei!'
47:36 Da, Domnul a facut mari lucruri pentru noi"
47:37 si de aceea suntem plini de bucurie:".
47:38 (Ps 126,1-3).
47:39 "Capii de familie din Iuda si Beniamin, preotii si levitii, si anume toti aceia al caror duh l-a trezit Dumnezeu" - acestia constituiau ramasita credincioasa, aproape cincizeci de mii, dintre iudeii aflati in tarile exilului care s-au hotarat sa foloseasca ocazia minunata oferita "sa mearga sa zideasca la Ierusalim Casa Domnului". Prietenii lor nu i-au lasat sa mearga cu mainile goale. "Si toti cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite si lucruri scumpe". La acestea si la multe alte daruri de buna voie s-au adaugat "uneltele Casei Domnului, pe care le luase Nebucadnetar din Ierusalim... Cir, imparatul persilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul... in numar de cinci mii patru sute" pentru folosirea in templul care urma sa fie rezidit (Ezra 1,5-11).
47:40 Asupra lui Zorobabel (cunoscut sub numele de Sesbatar), descendent din imparatul David, Cir a asezat raspunderea de
47:41 guvernator peste cei care se intorceau in ludea; si cu el s-a unit marele preot Iosua. Calatoria cea lunga prin pustiul cel intins s-a desfasurat in siguranta, iar multimea fericita, plina de recunostinta fata de Dumnezeu pentru multele Sale indurari, a inceput indata lucrarea de restatornicire a ceea ce fusese daramat si distrus. "Capeteniile caselor parintesti" au adus daruri din avutul lor spre a ajuta sa se plateasca cheltuielile pentru rezidirea templului; iar poporul, urmand exemplul lor, a dat de buna voie din putinul sau (vezi Ezra 2,64-70).
47:42 In cel mai scurt timp posibil, a fost inaltat un altar pe locul vechiului altar din curtea templului. Pentru slujbele legate de consacrarea acestui altar poporul "s-a adunat ca unul singur" si s-a unit in restatornicirea slujbelor sfinte care fusesera intrerupte pe vremea distrugerii Ierusalimului de catre Nebucadnetar. Inainte de a se desparti sa locuiasca in casele pe care se straduiau sa le zideasca " au praznuit si sarbatoarea corturilor" (Ezra 3,1-6).
47:43 Recladirea altarului arderilor de tot zilnice a produs o bucurie de nedescris ramasitei credincioase. Au inceput cu toata inima pregatirile necesare pentru recladirea templului, prinzand curaj pe masura ce aceste pregatiri avansau de la o luna la alta. Timp de mai multi ani fusesera lipsiti de dovada vizibila a prezentei lui Dumnezeu. Iar acum, inconjurati asa cum erau de multe amintiri triste ale apostaziei parintilor lor, doreau dupa o dovada dainuitoare a iertarii si primirii divine. Mai presus de recastigarea proprietatii lor si a vechilor privilegii, apreciau aprobarea lui Dumnezeu. El lucrase in mod minunat in
47:44 favoarea lor si simteau asigurarea prezentei Sale cu ei; insa doreau binecuvantari si mai mari. Cu o anticipare plina de bucurie priveau catre vremea cand, templul odata reconstruit urma sa vada stralucirea slavei Sale dinauntrul lui.
47:45 Muncitorii angajati pentru pregatirea materialului de cladit, au gasit printre ruine unele blocuri de piatra imense aduse pe locul templului din zilele lui Solomon. Ele au fost pregatite pentru folosire si au fost procurate multe materiale noi; si in scurt timp, lucrarea a ajuns la punctul cand trebuia pusa piatra de temelie. Aceasta s-a facut in prezenta multor mii care se adunasera sa fie martori la inaintarea lucrarii si sa-si exprime bucuria ca aveau o parte in ea. In timp ce piatra unghiulara era asezata la locul ei, poporul, acompaniat de trambitele preotilor si de chimvalele fiilor lui Asaf, "cantau, marind si laudand pe Domnul prin aceste cuvinte: 'Caci este bun, caci indurarea Lui pentru Israel tine in veac!" (Ezra 3,11).
47:46 Casa care era pe punctul de a fi recladita fusese subiectul multor proorocii cu privire la favoarea pe care Dumnezeu voia sa o arate Sionului, si toti cei care erau de fata la asezarea pietrei din capul unghiului ar fi trebuit sa impartaseasca cu toata inima spiritul ocaziei aceleia. Insa, amestecata cu muzica si cu strigatele de lauda care s-au auzit in acea zi fericita, era o nota discordanta. "Multi din preoti si leviti, si din capii de familii mai in varsta, care vazusera casa cea dintai, plangeau tare, cand se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia" (vers. 12).
47:47 Era natural ca amaraciunea sa umple inimile celor varstnici, cand se gandeau la urmarile unei nepocainte indelungate. Daca ei si generatia lor ar fi ascultat de Dumnezeu si ar fi implinit planul Sau pentru Israel, templul cladit de Solomon n-ar fi fost distrus, iar robia n-ar fi fost necesara. Dar datorita nerecunostintei si necredinciosiei, fusesera imprastiati printre pagani.
47:48 Acum conditiile se schimbasera. Cu mila duioasa Domnul cercetase iarasi poporul Sau si ii ingaduise sa se reintoarca in tara lui. Amaraciunea datorita greselilor trecutului ar fi trebuit sa faca loc sentimentelor de mare bucurie. Dumnezeu miscase inima lui Cir ca sa-i ajute in rezidirea templului, si aceasta ar fi trebuit sa dea nastere la exprimari de recunostinta profunda. Dat unii n-au vazut providentele deschise de Dumnezeu. In loc sa se bucure, au cultivat ganduri de nemultumire si descurajare. Ei vazusera slava templului lui Solomon si plangeau din cauza inferioritatii cladirii care se inalta acum.
47:49 Murmurarea si nemultumirea, precum si comparatiile nefavorabile au avut o influenta deprimanta asupra mintii multora si au slabit bratele claditorilor. Muncitorii au fost determinati sa-si puna intrebarea daca trebuiau sa continue cu ridicarea unei cladiri care inca de la inceput a fost criticata cu atata usurinta si care era cauza atator plansete.
47:50 Erau insa multi in adunare a caror credinta mai mare si viziune mai larga nu i-au facut sa vada aceasta slava mai mica cu atat de multa nemultumire. "Multi altii isi aratau bucuria prin strigate, asa incat nu se putea deosebi glasul strigatelor
47:51 de bucurie, de glasul plansetelor poporului; caci poporul scotea mari strigate, al caror sunet se auzea de departe". (vers. 12.13).
47:52 Daca aceia care nu s-au bucurat pe punerea pietrei de temelie a templului ar fi putut prevedea urmarile lipsei lor de credinta din ziua aceea, ar fi fost ingroziti. Putin si-au dat seama ei de greutatea cuvintelor lor de dezaprobare si descurajare; stiau prea putin, cat de mult aveau sa intarzie exprimarile lor de nemultumire terminarea casei Domnului.
47:53 Maretia templului dintai si ritualurile impresionante ale slujbelor religioase fusesera un izvor de ingamfare pentru Israel inainte de robie; dar inchinarea lor fusese deseori lipsita de acele calitati pe care Dumnezeu le priveste ca fiind cele mai importante. Slava templului dintai, splendorii slujbei lui nu-i puteau recomanda lui Dumnezeu, deoarece nu-I dadeau tocmai ceea ce avea valoare in ochii Lui. Ei nu-l aduceau o jertfa dintr-un spirit zdrobit si mahnit.
47:54 Atunci cand principiile vitale ale Imparatiei lui Dumnezeu sunt pierdute din vedere, ceremoniile devin numeroase si extravagante. Atunci cand cladirea caracterului este neglijata, cand impodobirea sufletului lipseste, cand simplitatea evlaviei este dispretuita, mandria si dorinta de etalare cer edificii bisericesti marete, impodobiri splendide si ceremonii impunatoare. Dar in toate acestea Dumnezeu nu este onorat. El apreciaza biserica Sa nu pentru avantajele exterioare, ci pentru evlavia sincera care o deosebeste de lume. El o apreciaza dupa cresterea membrilor ei in cunoasterea lui Hristos, dupa inaintarea ei in
47:55 experienta spirituala. El cauta principiile dragostei si ale bunatatii. Nici toata frumusetea artei nu se poate compara cu frumusetea blandetii si a caracterului care va fi dat pe fata in aceia care sunt reprezentantii lui Hristos.
47:56 O comunitate poate fi cea mai saraca din tara. Poate sa nu aiba atractiile vreunei aratari din afara; dar daca membrii au principiile caracterului lui Hristos, ingerii se vor uni cu ei in inchinare. Lauda si multumirea din inimile recunoscatoare se vor inalta la Dumnezeu ca o jertfa placuta.
47:57 "Laudati pe Domnul, caci este bun,
47:58 caci in veac tine indurarea Lui!
47:59 Asa sa zica cei rascumparati de Domnul,
47:60 pe care i-a izbavit El din mana vrajmasului...
47:61 Cantati, cantati in cinstea Lui!
47:62 Vorbiti despre toate minunile Lui!
47:63 Faliti-va cu Numele Lui cel sfant!
47:64 Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul!...
47:65 Caci El a potolit sufletul insetat,
47:66 si a umplut de bunatati sufletul flamand".
47:67 (Ps. 107,1.2; 105,2.3; 107,9)