42:1 Cap. 40 - Visul lui Nebucadnetar
42:2 La scurta vreme dupa ce Daniel si tovarasii lui au intrat in slujba imparatului Babilonului, s-au petrecut evenimente care au facut cunoscut unei natiuni idolatre puterea si credinciosia Dumnezeului lui Israel. Nebucadnetar a avut un vis important, prin care "duhul i s-a tulburat si i-a pierit somnul". Dar cu toate ca mintea imparatului a fost profund impresionata, i-a fost cu neputinta sa-si aminteasca amanuntele atunci cand s-a trezit.
42:3 In nedumerirea lui, Nebucadnetar si-a adunat inteleptii - "vrajitorii, cititorii in stele si ghicitorii" - si le-a cerut ajutorul. "Am visat un vis", le-a zis el, "si duhul imi este tulburat si as vrea sa stiu visul acela". Impreuna cu declaratia aceasta in ce priveste nedumerirea sa, el le-a cerut sa-i descopere lucrurile care aveau sa-i aduca liniste sufletului.
42:4 La aceasta, inteleptii au raspuns: " Vesnic sa traiesti imparate! Spune robilor tai visul si-ti vom da talcuirea lui".
42:5 Nemultumit cu raspunsul lor evaziv si banuitor deoarece, in ciuda sustinerilor lor pretentioase de a descoperi tainele oamenilor, nu pareau sa fie binevoitori sa-i dea ajutor, imparatul a poruncit inteleptilor, fagaduind bogatie si cinste, pe de o parte si amenintarea cu moartea pe de alta, sa-i spuna nu numai talcuirea visului, ci si visul. "Mi-a scapat din minte lucrul acela", le-a zis el; "dar daca nu-mi veti face cunoscut visul si talcuirea lui, veti fi facuti bucati si casele voastre vor fi prefacute intr-un morman de murdarii. Dar daca-mi veti spune visul si talcuirea lui, veti primi de la mine daruri si rasplatiri, si mare cinste. De aceea, spuneti-mi visul si talcuirea lui!".
42:6 Inteleptii au repetat raspunsul: "Sa spuna imparatul robilor sai visul si i-l vom talcui".
42:7 Nebucadnetar, starnit la culme si infuriat din cauza vicleniei date pe fata de aceia in care se increzuse, a spus: " Vad, cu adevarat, ca voiti sa castigati vreme, pentru ca vedeti ca lucrul mi-a scapat din minte. Daca deci nu-mi veti spune visul, va asteapta pe toti aceeasi soarta, fiindca vreti sa va intelegeti, ca sa-mi spuneti minciuni, pana se vor schimba vremurile. De aceea, spuneti-mi visul, ca sa stiu daca sunteti in stare sa mi-l si talcuiti".
42:8 Infricosati de consecintele esecului lor, vrajitorii s-au straduit sa arate imparatului ca cererea lui era irationala si ca acest test era dincolo de ceea ce s-a cerut vreodata unui om. "Nu este nimeni pe pamant, au raspuns ei, "care sa poata spune ce cere imparatul; de aceea, niciodata nici un imparat, oricat de mare si puternic ar fi fost, n-a cerut asa ceva de la
42:9 nici un vrajitor, cititor in stele sau haldeu! Ce cere imparatul este greu; nu este nimeni care sa spuna lucrul acesta imparatului, afara de zei, a caror locuinta nu este printre muritori!".
42:10 Atunci "imparatul s-a maniat si s-a suparat foarte tare si a poruncit sa piarda pe toti inteleptii Babilonului".
42:11 Printre cei cautati de capeteniile care se pregateau sa implineasca prevederile hotararii imparatesti era si Daniel, impreuna cu prietenii lui. Cand i s-a spus ca, potrivit decretului, si ei trebuiau sa moara, "cu minte si cu judecata", Daniel l-a intrebat pe Arioc, capetenia garzii imparatului: "Pentru ce a dat imparatul o porunca atat de aspra?" Arioc i-a relatat intamplarea cu nedumerirea imparatului fata de visul cel neobisnuit si despre faptul ca nu primise ajutor de la aceia in care isi pusese pana atunci toata increderea. Cand a auzit aceasta, Daniel si-a pus viata in primejdie, a intrat inaintea imparatului si a rugat sa-i dea timp pentru ca sa ceara Dumnezeului lui sa-i descopere visul si talcuirea.
42:12 Monarhul a acceptat cererea. "Apoi Daniel s-a dus in casa lui si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai, Hanania, Misael si Azaria". Impreuna au cautat intelepciune de la Izvorul luminii si al cunostintei. Credinta lor era puternica datorita cunoasterii faptului ca Dumnezeu ii asezase acolo unde erau ca sa implineasca lucrarea Sa si sa faca fata cerintelor datoriei. In vremurile de incercare si de primejdie se indreptasera totdeauna catre El pentru calauzire si ocrotire, iar El Se dovedise un ajutor permanent prezent. Acum cu umilire de inima, s-au supus din nou Judecatorului a tot pamantul, rugandu-L sa-i
42:13 izbaveasca in aceasta vreme de nevoie. Si nu s-au rugat in zadar. Dumnezeul pe care-L onorasera, acum ii onora. Duhul Domnului a venit peste ei si "intr-o vedenie de noapte", lui Daniel i s-a descoperit visul imparatului si insemnatatea lui.
42:14 Primul lucru pe care l-a facut Daniel a fost sa multumeasca lui Dumnezeu pentru descoperirea data: "Binecuvantat sa fie Numele lui Dumnezeu", a exclamat el, "din vesnicie in vesnicie! A Lui este intelepciunea si puterea. El schimba vremurile si imprejurarile, El rastoarna si pune pe imparati, El da intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi! El descopera ce este adanc si ascuns; El stie ce este in intuneric si la El locuieste lumina. Pe Tine, Dumnezeul parintilor mei, Te slavesc si Te laud ca mi-ai dat intelepciune si putere si
42:15 mi-ai facut cunoscut ce Ti-am cerut noi; caci ne-ai descoperit taina imparatului!"
42:16 Mergand imediat la Arioc, caruia imparatul ii poruncise sa-i piarda pe intelepti, Daniel i-a spus: "Nu pierde pe inteleptii Babilonului! Du-ma inaintea imparatului si voi da imparatului talcuirea!"
42:17 Priviti pe robul evreu linistit si stapan pe sine, in fata imparatului celui mai puternic imperiu din lume. De la primele cuvinte, el nu si-a asumat onoarea, ci L-a inaltat pe Dumnezeu ca izvor al oricarei intelepciuni. La intrebarea ingrijorata a imparatului: "Esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am visat si talcuirea lui?"
42:18 el a raspuns: "Ce cere imparatul este o taina pe care inteleptii, cititorii in stele, vrajitorii si ghicitorii nu sunt in stare sa o descopere imparatului. Dar este in ceruri un Dumnezeu care descopera tainele si care face cunoscut imparatului Nebucadnetar ce se va intampla in vremurile de pe urma.
42:19 lata visul tau, a zis Daniel, si vedeniile pe care le-ai avut in patul tau. In patul tau, imparate, ti-au venit in minte ganduri cu privire la cele ce vor fi dupa aceste vremuri; si Cel ce descopera taine ti-a facut cunoscut ce se va intampla. Insa daca mi s-a descoperit taina aceasta nu insemna ca este in mine o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se dea imparatului talcuirea ei si sa afli ce-ti doreste inima sa stii.
42:20 Tu, imparate, te uitai, si iata ca ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare si de stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta, si infatisarea lui era infricosatoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint; pantecele si coapsele ii erau de arama; fluierele picioarelor, parte de fier si parte de lut.
42:21 Tu te uitai la el si s-a dezlipit o piatra fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului; si le-a facut bucati. Atunci, fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna, si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra care sfaramase chipul, s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul".
42:22 "lata visul", a spus Daniel cu incredere; iar imparatul, ascultand cu mare atentie la orice amanunt,
42:23 si-a dat seama ca era chiar visul care-l tulburase. In felul acesta mintea lui a fost pregatita sa primeasca favorabil interpretarea. Imparatul imparatilor era gata sa transmita adevarul cel mare monarhului babilonian. Dumnezeu a facut cunoscut faptul ca El are putere asupra imparatiilor lumii - putere de a-i introna si de a-i detrona pe imparati. Mintea lui Nebucadnetar avea sa fie trezita, daca se putea, in ce priveste simtamantul responsabilitatii sale fata de Cer. Evenimentele viitorului, care ajungeau pana la sfarsitul timpului, urmau sa-i fie aduse la cunostinta.
42:24 " Tu, imparate, esti imparatul imparatilor", a continuat Daniel, "caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava. El ti-a dat in maini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerurilor, si te-a facut stapan peste toate acestea; tu esti capul de aur!
42:25 Dupa tine, se va ridica o alta imparatie, mai neinsemnata decat a ta; apoi o a treia imparatie, care va fi de arama, si care va stapani peste tot pamantul.
42:26 Va fi o a patra imparatie, tare ca fierul; dupa cum fierul sfarama si rupe totul, si ea va sfarama si va rupe totul, ca fierul care face totul bucati.
42:27 Si dupa cum ai vazut picioarele si degetele de la picioare parte de lut de olar si parte de fier, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita; dar va ramanea in ea ceva din taria fierului, tocmai asa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul. Si dupa cum degetele de la picioare erau parte de fier si parte de lut, tot sa si imparatia aceasta va fi in parte tare si in parte plapanda. Daca ai vazut fierul amestecat cu lutul, inseamna
42:28 ca se vor amesteca prin legaturi omenesti de casatorie, dar nu vor fi lipiti unul de altul, dupa cum fierul nu se poate uni cu lutul.
42:29 Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, si ea insasi va dainui vesnic. Aceasta inseamna piatra pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte, fara ajutorul vreunei maini, si care a sfaramat fierul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intample dupa aceasta. Visul este adevarat si talcuirea lui este temeinica".
42:30 Imparatul a fost convins de adevarul cu privire la interpretare si in umilinta si teama "a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat", zicand: "Cu adevarat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor si El descopera tainele, fiindca ai descoperit taina aceasta".
42:31 Nebucadnetar a revocat decretul cu privire sa nimicirea inteleptilor. Viata le-a fost crutata datorita legaturii lui Daniel cu Descoperitorul tainelor. "Apoi imparatul l-a inaltat pe Daniel si i-a dat daruri multe si bogate; i-a dat stapanire peste tot tinutul Babilonului si l-a pus ca cea mai inalta capetenie a tuturor inteleptilor. Daniel l-a rugat pe imparat sa dea grija treburilor tinutului Babilonului in mana lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Daniel insa a ramas la curtea imparatului".
42:32 In analele istoriei omenirii, cresterea natiunilor, ridicarea si caderea imperiilor apar ca si cand ar depinde de vitejia si vointa omului; cursul pe care il iau evenimentele pare,
42:33 intr-o mare masura, a fi determinat de puterea, ambitia sau de capriciul lui. Dar in Cuvantul lui Dumnezeu valul este dat la o parte si vedem mai sus, dincolo, si, prin actiunile si contra actiunile interesului, puterii si pasiunilor, mijloacele Celui Atotputernic care in liniste, cu rabdare indeplineste sfaturile vointei Sale.
42:34 In cuvinte de o frumusete si de o gingasie fara seaman, apostolul Pavel a prezentat inaintea inteleptilor din Atena scopul divin in cresterea si impartirea raselor si popoarelor. "Dumnezeu care a facut lumea si tot ce este in ea", spune apostolul, "este Domnul cerului si al pamantului, si nu locuieste in temple facute de maini. El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva. El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile. El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa-L caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi" (Fapte 17,24-27).
42:35 Dumnezeu a facut cunoscut ca oricine vrea, poate intra in prevederea legamantului (Ezech. 20,37). La creatiune, scopul Sau a fost ca pamantul sa fie locuit de fiinte a caror existenta sa fie o binecuvantare atat pentru ele insele cat si una pentru alta si o cinste pentru Creatorul lor. Toti aceia care vor, se pot identifica cu acest scop. Despre ei se spune ca formeaza "poporul pe care Mi l-am alcatuit ca sa vesteasca laudele Mele" (Is. 43,21).
42:36 In Legea Sa Dumnezeu a facut cunoscut principiile care stau la baza oricarei prosperitati adevarate, atat a natiunilor cat si a indivizilor. Moise a spus izraelitilor despre aceasta lege: "Sa paziti si sa le impliniti; caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor". "Caci nu este un lucru fara insemnatate pentru voi; este viata noastra" (Deut. 4,6; 32,47). Binecuvantarile oferite astfel lui Israel sunt asigurate in aceleasi
42:37 conditii si in aceeasi masura oricarui popor si oricarei fiinte omenesti de sub intinsele ceruri.
42:38 Cu sute de ani inainte ca anumite popoare sa apara pe scena lumii, Cel Atotstiutor a privit de-a lungul veacurilor si a profetizat ridicarea si caderea imparatiilor universale. Dumnezeu i-a spus lui Nebucadnetar ca imparatia Babilonului va cadea si se va ridica o a doua imparatie care, la randul ei, va avea perioada ei de proba. Pentru ca nu va inalta pe Dumnezeul cel adevarat, slava ei va disparea si o a treia imparatie ii va lua locul. Si aceasta va trece; iar a patra, tare ca fierul, va supune popoarele pamantului.
42:39 Daca conducatorii Babilonului - cea mai bogata dintre imparatiile pamantului - ar fi pastrat mereu teama de Iehova, le-ar fi fost date intelepciune si putere, care i-ar fi legat de El si i-ar fi tinut tari. Dar ei au facut din Dumnezeu ocrotirea lor numai atunci cand au fost hartuiti si pusi in incurcatura.
42:40 In asemenea imprejurari negasind ajutor la oamenii lor mari, l-au cautat de la barbati ca Daniel - barbati despre care stiau ca cinsteau pe viul Dumnezeu si erau onorati de El. La acesti barbati au recurs ei sa le descopere tainele Providentei; caci desi conducatorii mandrului Babilon erau barbati cu o inteligenta vestita, se despartisera atat de mult de Dumnezeu, prin pacat, incat nu intelegeau descoperirile si avertizarile cu privire la viitor.
42:41 In istoria popoarelor cercetatorul Cuvantului lui Dumnezeu poate vedea implinirea literala a proorociilor dumnezeiesti. Babilonul, slabit si doborat in cele din urma, a disparut, deoarece in prosperitate conducatorii lui s-au socotit independenti de
42:42 Dumnezeu si au atribuit slava imparatiei lor realizarilor omenesti. Imparatia Medo-Persiei a fost lovita de mania cerului, deoarece in ea Legea lui Dumnezeu fusese calcata in picioare. Temerea de Domnul nu-si gasise loc in inimile majoritatii covarsitoare a poporului. Nelegiuirea, hula si stricaciunea predominau. Imparatiile care au venit dupa ea au fost si mai josnice si mai stricate; ele au ajuns si mai jos si mai decazute pe scara valorilor morale.
42:43 Puterea exercitata de orice conducator de pe pamant este data de Cer; si reusita lui depinde de folosirea pe care o da puterii primite. Cuvantul Veghetorului divin se adreseaza fiecaruia: "Eu te-am incins inainte ca tu sa Ma cunosti" (Is. 45,5). Si pentru oricine cuvintele rostite catre Nebucadnetar in vechime sunt lectii ale vietii: "Pune capat pacatelor tale, si traieste in neprihanire, rupe-o cu nelegiuirile tale, si ai mila de cei nenorociti, si poate ca ti se va prelungi fericirea!" (Dan 4,27).
42:44 A intelege aceste lucruri - a intelege ca "dreptatea inalta poporul", ca "scaunul de domnie se intemeiaza pe dreptate" si se mentine prin bunatate, a recunoaste actiunea acestor principii in manifestarea purtarii Sale, care "indeparteaza pe imparati si pune pe imparati" - inseamna a intelege filozofia istoriei (Prov. 14,34; 16,12; 20,28; Dan. 2,21).
42:45 Numai in Cuvantul lui Dumnezeu acest lucru este prezentat cu claritate. Aici se arata ca puterea natiunilor ca si a indivizilor nu se gaseste in ocaziile sau privilegiile care par sa-i faca de neinvins; nu se gaseste in maretia lor ingamfata. Ea se masoara prin credinciosia cu care implinesc planul lui Dumnezeu.