39:1 Cap. 37 - Dusi ca robi In Babilon
39:2 In anul al noualea al domniei lui Zedechia, "Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit cu toata ostirea lui impotriva Ierusalimului" (2 Imp. 25,1), pentru a asedia cetatea. Perspectiva lui Iuda era fara nadejde, "lata am necaz pe tine", spusese Insusi Domnul prin Ezechiel; ... "Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teaca, si nu se va mai intoarce inapoi in ea ... Toate inimile se vor inspaimanta, toate mainile vor fi slabe, toate sufletele se vor mahni si toti genunchii se vor topi ca apa! ... Imi voi varsa mania peste tine, voi sufla impotriva ta cu focul urgiei Mele si te voi da in mainile unor oameni care sfasie si care nu lucreaza decat la nimicire" (Ezech. 21,3.5-7.31).
39:3 Egiptenii s-au straduit sa vina in ajutorul cetatii asediate; si caldeenii pentru a-i impiedica, au parasit o vreme sediul capitalei iudaice. Nadejdea a incoltit iarasi in inima lui Zedechia, care a trimis un
39:4 sol la Ieremia, cerandu-i sa se roage Domnului in favoarea poporului evreu.
39:5 Raspunsul infricosator al proorocului a fost ca armatele caldeene se vor intoarce si vor distruge cetatea. Hotararea fusese luata; poporul nepocait nu mai putea amana judecatile divine: "Nu va inselati", a avertizat Domnul pe poporul Sau, "Haldeii nu se vor departa de la noi! Si chiar daca ati bate toata oastea Haldeilor, care se razboiesc cu voi, chiar daca n-ar mai ramane din ei decat vreo cativa oameni raniti, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui, si ar arde cetatea aceasta cu foc" (Ier. 37,9.10). Ramasita lui Iuda urma sa mearga in robie si sa invete in imprejurari grele lectiile pe care refuzasera sa le invete in conditii mai favorabile. Din aceasta hotarare a Veghetorului cel Sfant rezulta ca ea era definitiva.
39:6 Printre cei neprihaniti care se gaseau inca in Ierusalim, carora le fusese lamurit planul divin, erau unii care s-au hotarat sa aseze departe de mainile nemiloase chivotul sfant care cuprindea tablele de piatra pe care fusesera inscrise preceptele Decalogului. Si asa au facut. Cu plans si amaraciune ei au ascuns chivotul intr-o pestera, unde avea sa stea ascuns de poporul Israel si Iuda din cauza pacatelor lor si nu urma sa le mai fie redat. Acel chivot sfant este inca ascuns. Niciodata n-a fost deranjat de cand a fost pus intr-un loc necunoscut.
39:7 Timp de multi ani, Ieremia statuse inaintea poporului ca un martor credincios pentru Dumnezeu; si acum cand cetatea blestemata era gata sa cada in mainile paganilor, si-a socotit lucrarea incheiata si a incercat s-o paraseasca, dar a fost oprit de fiul unuia din proorocii falsi, care a facut cunoscut
39:8 ca Ieremia era pe cale sa fuga la babilonieni, inaintea carora indemnase de repetate ori pe barbatii lui Iuda sa se supuna. Proorocul a respins acuzatia mincinoasa, dar "capeteniile maniate pe Ieremia l-au lovit si l-au aruncat in temnita" (vers. 15).
39:9 Nadejdile care se nascusera in inimile capeteniilor si ale poporului, atunci cand armatele lui Nebucadnetar s-au intors catre miazazi ca sa-i intampine pe egipteni, s-au prabusit repede. Cuvantul Domnului fusese: "lata, ca am necaz pe tine, Faraoane, imparatul Egiptului". Puterea Egiptului era doar o trestie franta. Toti locuitorii Egiptului, spusese inspiratia, " vor cunoaste ca Eu sunt Domnul, pentru ca au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel ". "Dar voi intari bratele imparatului Babilonului, iar bratele lui Faraon vor cadea. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi pune sabia Mea in mana imparatului Babilonului si cand o voi intoarce impotriva tarii Egiptului" (Ezech. 29,3.6; 30,25.26).
39:10 In timp ce capeteniile lui Iuda se indreptau zadarnic catre Egipt pentru ajutor, imparatul Zedechia, cu presimtiri pline de ingrijorare, se gandea la proorocul lui Dumnezeu care fusese aruncat in inchisoare. Dupa multe zile, imparatul a trimis dupa el si l-a intrebat in taina: "Ai vreun cuvant din partea Domnului?" Ieremia a raspuns: "Da", si a adaugat, " vei fi dat in mainile imparatului Babilonului".
39:11 "Ieremia a mai spus imparatului Zedechia: 'Cu ce am pacatuit eu impotriva ta, impotriva slujitorilor tai si impotriva poporului acestuia, de m-ati aruncat in temnita? Si unde sunt proorocii vostri, care va prooroceau si ziceau:
39:12 Imparatul Babilonului nu va veni impotriva voastra, nici impotriva tarii acesteia? Acum asculta, te rog, imparate, domnul meu! Fie bine primite inaintea ta rugamintile mele! Nu ma trimite iarasi in casa logofatului Ionatan, ca nu cumva sa mor acolo!" (Ier. 37,17-20).
39:13 La aceste cuvinte, Zedechia a poruncit "sa pazeasca pe Ieremia in curtea temnitei si sa -i dea in fiecare zi o paine din ulita brutarilor, pana s-a sfarsit toata painea din cetate. Astfel, Ieremia a ramas in curtea temnitei" (vers. 21).
39:14 Imparatul n-a indraznit sa manifeste deschis credinta in Ieremia. Si, cu toate ca teama l - a condus sa caute informatii la el in taina, era prea slab sa sfideze dezaprobarea capeteniilor lui si a poporului, supunandu-se vointei lui Dumnezeu, asa cum fusese prezentata de prooroc
39:15 Din curtea inchisorii, Ieremia a continuat sa sfatuiasca la supunere fata de conducatorul babilonian. A fi opus rezistenta insemna merge la moarte sigura. Solia Domnului catre Iuda era: "Asa vorbeste Domnul: 'Cine va ramane in cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau ciuma; dar cine va iesi si se va duce la haldei, va scapa cu viata, va avea ca prada viata lui si va trai '. Asa vorbeste Domnul: 'Cetatea aceasta va fi data in mana ostirii imparatului Babilonului, si o va lua!" (Ier. 38,2.3).
39:16 In cele din urma, capeteniile aprinse de manie pentru sfaturile repetate ale lui Ieremia, care erau contrare atitudinii hotarate de rezistenta, au adresat imparatului un protest puternic,
39:17 sustinand ca proorocul era un vrajmas al poporului, iar cuvintele lui au slabit mainile poporului si au adus nenorocire asupra lui; de aceea, el trebuia sa fie dat la moarte.
39:18 Imparatul cel las stia ca acuzatiile erau neintemeiate, dar ca sa-i imblanzeasca pe cei care ocupau pozitii inalte si influente in popor, s-a prefacut a crede minciunile acestora si l-a dat pe Ieremia in mainile lor, ca sa faca cu el ce doreau. Proorocul a fost aruncat "in groapa lui Malchia, fiul imparatului, care se afla in curtea temnitei, si au pogorat in ea pe Ieremia cu funii. In groapa nu era apa, dar era noroi, si Ieremia s-a afundat in noroi" (vers. 6). Dar Dumnezeu a ridicat prieteni care au staruit pe langa imparat in favoarea lui si l-au scos iarasi in curtea inchisorii.
39:19 Inca o data imparatul a trimis in ascuns la Ieremia si l-a rugat sa relateze cu credinciosie planul lui Dumnezeu fata de Ierusalim. Ca raspuns, Ieremia a zis: "Daca ti-l voi spune, ma vei omori; iar daca-ti voi da un sfat, nu ma vei asculta". Imparatul Zedechia a luat legatura in secret cu Ieremia si i-a zis: " Viu este Domnul, care ne-a dat viata, ca nu te voi omori, si nu te voi lasa in mainile oamenilor acestora, care vor sa-ti ia viata" (vers. 15.16).
39:20 Inca mai era ocazia ca imparatul sa dea pe fata bunavointa si sa ia seama la avertizarile lui Iehova si, in felul acesta, sa se indulceasca cu mila judecatile care incepusera deja sa cada asupra cetatii si natiunii. "Daca te vei supune capeteniilor imparatului Babilonului", a fost solia data imparatului, " vei scapa cu viata si nici cetatea aceasta nu va fi arsa cu
39:21 foc, iar tu vei trai impreuna cu casa ta. Dar daca nu te vei supune capeteniilor imparatului Babilonului, cetatea aceasta va fi data in mainile Haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei scapa din mainile lor!" "Ma tem de iudeii care au trecut la Haldei", a raspuns imparatul; "ma tem sa nu ma dea in mainile lor si sa ma batjocoreasca". Proorocul a fagaduit: "Nu te vor da", si a adaugat rugamintea staruitoare: "Asculta glasul Domnului in ce-ti spun, caci o vei duce bine si vei scapa cu viata" (vers. 17-20).
39:22 Astfel, chiar in ultimul ceas, Dumnezeu Si-a facut cunoscuta bunavointa Sa de a arata mila fata de aceia care aveau sa aleaga a se supuna cerintelor Sale drepte. Daca imparatul ar fi ales sa asculte, viata poporului ar fi putut fi crutata, iar cetatea scapata de nenorocire; dar el a socotit ca mersese prea departe pentru ca sa se retraga. Se temea de iudei, se temea de batjocura, se temea pentru viata lui. Dupa ani de razvratire impotriva lui Dumnezeu, Zedechia a socotit prea umilitor sa spuna poporului: "Primesc cuvantul Domnului asa cum a fost rostit prin proorocul Ieremia; nu indraznesc sa pornesc la razboi impotriva vrajmasului in fata tuturor acestor avertizari".
39:23 Cu lacrimi Ieremia a staruit de Zedechia sa se salveze pe sine si sa salveze si pe poporul sau. Cu groaza in suflet l-a asigurat ca daca nu va lua aminte la sfatul lui Dumnezeu, nu-si va putea scapa viata si toate averile vor cadea in mainile babilonienilor. Dar imparatul pornise pe o cale gresita si nu se mai putea intoarce. S-a hotarat
39:24 sa urmeze sfatul proorocilor mincinosi si al barbatilor pe care in realitate ii dispretuia - si care isi bateau joc de slabiciunea lui de a se supune atat de usor dorintelor lor. El a sacrificat libertatea cea nobila a barbatiei si a ajuns un rob, care se pleca in fata opiniei publice. Fara un plan deliberat de a face raul, a fost totusi nehotarat sa stea cu curaj pentru dreptate. Cu toate ca era convins cu privire la valoarea sfatului dat de Ieremia, n-avea puterea morala sa asculte; si, ca urmare, a mers inainte in directia gresita.
39:25 Imparatul era prea slab ca sa fie dispus ca oamenii de la curte si poporul sa stie ca avusese o intalnire cu Ieremia; atat de mult pusese stapanire teama de om pe sufletul lui. Daca Zedechia s-ar fi ridicat cu curaj si ar fi declarat ca credea cuvintele proorocului care se implinisera deja pe jumatate, cum ar fi fost indepartata pustiirea! El ar fi trebuit sa spuna: "Voi asculta pe Domnul ca sa scap cetatea de la distrugere totala. Nu indraznesc sa dispretuiesc poruncile lui Dumnezeu din cauza fricii sau a favorii oamenilor. Eu iubesc adevarul, urasc pacatul si voi urma sfatul Puternicului lui Israel ".
39:26 Atunci poporul ar fi avut respect fata de spiritul lui curajos, iar aceia care oscilau intre credinta si necredinta ar fi luat o pozitie categorica in favoarea dreptatii. Chiar dreptatea si lipsa temerii le-ar fi insuflat supusilor lui admiratie si credinciosie. El ar fi avut un mare sprijin; iar Iuda ar fi fost crutat de vaiul macelului, al foametei si focului.
39:27 Slabiciunea lui Zedechia a fost un pacat pentru care a platit un pret ingrozitor. Vrajmasul a navalit ca o avalansa, careia nu i s-a putut rezista, si a devastat cetatea. Armatele lui Iuda
39:28 au fost infrante si obligate sa se retraga in deruta. Natiunea a fost cucerita. Zedechia a fost luat prizonier, iar fiii lui ucisi in fata ochilor lui. Imparatul a fost luat din Ierusalim si dus departe ca rob, i-au fost scosi ochii si, dupa ce a ajuns la Babilon, a pierit lamentabil. Templul cel frumos, care timp de peste patru secole incoronase varful muntelui Sion, n-a fost crutat de caldeeni. "Au ars Casa lui Dumnezeu, au daramat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui, si au nimicit toate lucrurile scumpe" (2 Cron. 36,19).
39:29 Cu ocazia cuceririi finale a Ierusalimului de catre Nebucadnetar, multi au scapat de ororile asediului indelungat numai pentru a pieri de sabie. Din cei care au mai ramas; unii, si mai ales conducatorii preotilor, slujitorii
39:30 si capeteniile imparatului, au fost dusi la Babilon si acolo executati ca tradatori. Altii au fost dusi captivi pentru a face munca de rob pentru imparatul Babilonului si fiii lui, "pana la stapanirea imparatiei persilor, ca sa se implineasca cuvantul Domnului rostit prin gura lui Ieremia" (vers. 20.21).
39:31 Despre Ieremia este spus: "Nebucadnetar, imparatul Babilonului, daduse porunca urmatoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, capetenia strajerilor: 'la-l, poarta grija de el, si nu-i face nici un rau, ci fa tot ce-ti va cere" (Ier. 39,11.12).
39:32 Eliberat din inchisoare de catre slujbasii babilonieni, proorocul a ales sa impartaseasca soarta cu ramasita cea slaba, "cei saraci din tara", lasati de caldeeni ca "lucratori de vii si de ogoare". Babilonienii au pus peste ei ca privighetor pe Ghedalia. Numai cateva luni au trecut si guvernatorul randuit de curand a fost ucis prin tradare. Saracii, dupa ce au trecut prin multe incercari, au fost convinsi in cele din urma de conducatorii lor sa-si gaseasca scapare in tara Egiptului. Ieremia si-a ridicat glasul de protest impotriva acestei miscari: "nu va duceti in Egipt", i-a indemnat el. Dar sfatul n-a fost luat in seama si toata ramasita lui Iuda, si anume barbati, femei si copii, "au plecat dar in tara Egiptului, caci n-au ascultat de porunca Domnului, - si au ajuns pana la Tahpanes" (Ier. 43,5-7).
39:33 Proorociile cu privire la nenorocirea rostita de Ieremia asupra ramasitei care se rasculase impotriva lui Nebucadnetar ca sa fuga in Egipt au fost amestecate cu fagaduintele de iertare pentru aceia care aveau sa se pocaiasca de nebunia lor si care erau gata sa se intoarca. Daca nu avea sa crute pe aceia care se intorsesera
39:34 de la sfatul Sau la influentele ademenitoare ale idolatriei Egiptului, totusi avea sa arate mila fata de cei care se dovedeau credinciosi si sinceri... "Aceia, in mic numar, care vor scapa de sabie, se vor intoarce din tara Egiptului in tara lui Iuda ", spusese El; "dar toata ramasita lui Iuda, toti cei ce au venit sa locuiasca pentru o vreme in tara Egiptului vor vedea daca se va implini Cuvantul Meu sau al lor" (Ier: 44,28).
39:35 Amaraciunea proorocului pentru perversitatea profunda a acelora care ar fi trebuit sa fie lumina spirituala a lumii, amaraciunea pentru soarta Sionului si a poporului dus rob in Babilon este data pe fata in plangerile pe care le-a lasat scrise ca o amintire a nebuniei intoarcerii de la sfatul lui Iehova catre intelepciunea omeneasca. In mijlocul distrugerii, Ieremia putea spune inca: "Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat"; iar rugaciunea Lui continua era: "Sa luam seama la umbletele noastre, sa le cercetam, si sa ne intoarcem la Domnul" (Plang. 3,22.40). Pe cand luda era inca o imparatie printre popoare, el intrebase pe Domnul: "Ai lepadat Tu de tot pe luda, si a urat sufletul Tau atat de mult Sionul?", si indraznesc sa se roage: "Pentru Numele Tau, nu nesocoti legamantul Tau cu noi" (Ier. 14,19;21). Credinta deplina a profetului in planul cel vesnic al lui Dumnezeu de a restabili ordinea acolo unde era confuzie si de a demonstra popoarelor pamantului si intregului univers atributele Sale de dreptate si dragoste, aceasta credinta l-a determinat acum sa se roage staruitor, cu incredere in favoarea celor care aveau sa se intoarca de la pacat la neprihanire.
39:36 Dar acum Sionul era cu totul distrus; poporul lui Dumnezeu era in robie. Coplesit de amaraciune,
39:37 proorocul exclama: " Vai cum sta parasita acum cetatea aceasta atat de plina de popor altadata. A ramas ca o vaduva! Ea care altadata era mare intre neamuri, fruntasa printre tari, a ajuns roaba astazi! Plange amarnic noaptea, si-i curg lacrimile pe obraji. Nici unul din toti cei ce o iubeau n-o mangaie; toti prietenii ei au parasit-o si s-au facut vrajmasi.
39:38 Iuda a plecat in pribegie, din pricina apasarii si muncilor grele. Locuieste in mijlocul neamurilor, si nu gaseste odihna!
39:39 Toti prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cand ii era mai mare stramtorarea. Drumurile Sionului sunt triste, caci nimeni nu se mai duce la sarbatori, toate portile lui sunt pustii, preotii lui ofteaza; fecioarele lui sunt mahnite, si el insusi este plin de amaraciune. Asupritorii lui sunt biruitori, vrajmasii lui sunt multumiti. Caci Domnul l-a smerit din pricina multimii pacatelor lui; copiii lui au mers in robie inaintea asupritorului.
39:40 Vai! in ce intunecime a aruncat Domnul, in mania Lui, pe fiica Sionului. A azvarlit din cer pe pamant podoaba lui Israel si nu Si-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, in ziua maniei Lui! Domnul a nimicit fara mila, toate locuintele lui Iacov . In urgia Lui, a daramat intariturile fiicei lui Iuda si le-a pravalit la pamant; a facut de ocara imparatia si capeteniile ei. In mania Lui aprinsa, a doborat toata puterea lui Israel; Si-a tras inapoi de la el dreapta inaintea vrajmasului, si a aprins in lacov o vapaie de foc care mistuieste toate de jur imprejur. Si-a incordat arcul ca un vrajmas, Si-a ridicat dreapta ca un asupritor si a prapadit
39:41 tot ce era placut privirilor, Si-a varsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
39:42 Cu ce sa te imbarbatez si cu ce sa te aseman, fiica Ierusalimului ? Cu cine sa te pun alaturi si cu ce sa te mangai, fecioara, fiica Sionului? Caci rana ta este mare ca marea; cine va putea sa te vindece?
39:43 Adu-Ti aminte, Doamne, de ce ni s-a intamplat. Uita-Te si vezi-ne ocara! Mostenirea noastra a trecut la niste straini, casele noastre la cei din alte tari! Am ramas orfani, fara tata; mamele noastre sunt ca niste vaduve. Parintii nostri care au pacatuit nu mai sunt, iar noi le purtam pacatele. Robii ne stapanesc, si nimeni nu ne izbaveste din mainile lor... Ne doare inima, ni s-au intunecat ochii... Dar Tu, Doamne, imparatesti pe vecie; scaunul Tau de domnie dainuieste din neam in neam! Pentru ce sa ne uiti pe vecie, si sa ne parasesti pentru multa vreme? Intoarce-ne la Tine, Doamne, si ne vom intoarce! Da-ne iarasi zile ca cele de odinioara!" (Plang. 1,1-5; 2,1-4.13; 5,1-3.7.8.17. 19-21).