35:1 Cap. 33 - Cartea Legii
35:2 Influentele tacute dar puternice puse in miscare de soliile proorocilor cu privire la robia babiloniana au contribuit la pregatirea caii pentru o reforma, care a avut loc in anul al optsprezecelea al domniei lui . Aceasta miscare reformatoare, prin care judecatile care amenintau au fost indepartate pentru o vreme, s-a nascut intr-un mod cu totul neasteptat prin descoperirea si studierea unei parti a Sfintei Scripturi care, timp de multi ani, fusese in mod ciudat pusa intr-un loc nepotrivit si pierduta.
35:3 Cu aproape un secol mai inainte, in timpul primului Paste sarbatorit de Ezechia, se luasera masuri pentru citirea publica, zilnica a cartii legii in fata poporului de catre preotii invatatori. Tocmai pazirea randuielilor raportate de Moise, indeosebi cele date in cartea legamantului, care constituie o parte a Deuteronomului, a fost cea care a facut ca domnia lui Ezechia sa fie atat de prospera. Dar Manase indraznise sa indeparteze aceste randuieli; si in timpul domniei lui, copia de la templu
35:4 a cartii legii se pierduse printr-o neglijenta totala. In felul acesta, timp de mai multi ani, poporul de rand a fost lipsit de indrumare.
35:5 Manuscrisul, multa vreme pierdut a fost gasit in templu de catre Hilchia, marele preot, in timp ce cladirea era supusa unei reparatii capitale, in armonie cu planul imparatului de conservare a cladirii sfinte. Marele preot a inmanat cartea pretioasa lui Safan, un carturar invatat, care a citit-o si apoi a dus-o la imparat impreuna cu relatarea descoperirii.
35:6 Iosia a fost profund miscat cand a auzit pentru prima data lectura indemnurilor si avertizarilor raportate in acest manuscris vechi. Niciodata mai inainte nu-si daduse seama atat de profund de claritatea cu care Dumnezeu pusese inaintea lui Israel " viata si moartea, binecuvantarea si blestemul" (Deut. 30, 19), si cum de repetate ori fusesera indemnati sa aleaga calea vietii, ca sa devina o lauda pe pamant, o binecuvantare pentru toate popoarele. "Intariti-va si imbarbatati-va! Nu va temeti si nu va inspaimant ti"... fusese indemnat Israel prin Moise; "caci Domnul, Dumnezeul tau, va merge El Insusi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa" (Deut. 31,6).
35:7 Cartea abunda in asigurari privitoare la bunavointa lui Dumnezeu de a-i mantui in chip desavarsit pe aceia care aveau sa-si puna increderea deplina in El. Asa cum lucrase la eliberarea lor din robia egipteana, tot asa avea sa lucreze si la intemeierea lor in tara fagaduintei si la asezarea lor in fruntea popoarelor pamantului.
35:8 Incurajarile date ca rasplata a ascultarii erau insotite de proorocii cu privire la judecati impotriva celor neascultatori; si cand imparatul a auzit cuvintele inspirate,
35:9 a recunoscut in tabloul pus inaintea lui conditiile care erau asemanatoare cu acelea care existau in realitate in imparatia lui. In legatura cu ateste descrieri profetice ale departarii de Dumnezeu, a fost uimit sa gaseasca declaratii clare cu privire la urmarea faptului ca ziua nenorocirii avea sa vina cu graba si ca nu va fi nici o scapare. Limbajul era clar; nu putea fi nici o greseala in intelegerea cuvintelor. La incheierea volumului, printr-o succinta prezentare a procedeelor lui Dumnezeu cu Israel si printr-o repetare a evenimentelor viitoare, aceste probleme au fost lamurite deplin. In auzul intregului Israel, Moise declarase:
35:10 "Luati aminte ceruri, si voi vorbi;
35:11 asculta, pamantule, cuvintele gurii mele,
35:12 ca ploaia sa curga invataturile mele,
35:13 c roua sa cada cuvantul meu,
35:14 ca ploaia repede pe verdeata,
35:15 ca picaturile de ploaie pe iarba!
35:16 Caci voi vesti Numele Domnului.
35:17 Dati slava Dumnezeului nostru!
35:18 El este Stanca;
35:19 lucrarile Lui sunt desavarsite,
35:20 caci toate caile Lui sunt drepte;
35:21 El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate
35:22 El este drept si curat". (Deut. 32,1-4).
35:23 "Adu-ti aminte de zilele din vechime,
35:24 Socoteste anii, varsta de oameni dupa varsta de oameni,
35:25 Intreaba pe tatal tau si te va invata,
35:26 Pe batranii tai si iti vor spune.
35:27 Cand Cel Prea Inalt a dat o mostenire neamurilor,
35:28 cand a despartit pe copiii oamenilor,
35:29 a pus hotare popoarelor,
35:30 dupa numarul copiilor lui Israel,
35:31 caci partea Domnului este poporul Lui,
35:32 Iacov este partea Lui de mostenire.
35:33 El l-a gasit intr-un tinut pustiu,
35:34 Intr-o singuratate plina de urlete infricosate;
35:35 l-a inconjurat, l-a ingrijit,
35:36 si l-a pazit ca lumina ochiului Lui" (vers. 7-10).
35:37 "Dar Israel a nesocotit Stanca mantuirii lui,
35:38 L-a intaratat la gelozie prin dumnezei straini
35:39 L-au maniat prin uraciuni;
35:40 au adus jertfe dracilor,
35:41 unor idoli care nu sunt dumnezei,
35:42 unor dumnezei pe care nu-i cunosteau,
35:43 dumnezei noi, veniti de curand,
35:44 de care nu se temusera parintii vostri.
35:45 Ai parasit Stanca cea care te-a nascut,
35:46 si ai uitat pe Dumnezeul care te-a intocmit.
35:47 Domnul a vazut lucrul acesta,
35:48 si S-a maniat,
35:49 S-a suparat pe fiii si fiicele Lui.
35:50 El a zis: 'Imi voi ascunde Fata de ei,
35:51 si voi vedea care le va fi sfarsitul,
35:52 caci sunt un neam stricat,
35:53 sunt niste copii necredinciosi.
35:54 Mi-au intaratat gelozia
35:55 prin ceea ce nu este Dumnezeu,
35:56 M-au maniat prin idolii lor deserti;
35:57 si Eu ii voi intarata la gelozie
35:58 printr-un popor care nu este popor.
35:59 Ii voi mania printr-un neam fara pricepere.
35:60 Voi ingramadi toate nenorocirile peste ei,
35:61 Imi voi arunca toate sagetile impotriva lor.
35:62 Vor fi topiti de foame, stinsi de friguri,
35:63 si de boli cumplite;
35:64 voi trimite in ei dintii fiarelor salbatice
35:65 si otrava serpilor.
35:66 Ei sunt un neam care si-a pierdut bunul simt
35:67 si nu-i pricepere in ei.
35:68 Daca ar fi fost intelepti, ar intelege,
35:69 Si s-ar gandi la ce li se va intampla!
35:70 Cum ar urmari unul singur o mie din ei,
35:71 si cum ar pune doi pe fuga zece mii,
35:72 daca nu i-ar fi vandut Stanca,
35:73 daca nu i-ar fi vandut Domnul?
35:74 Caci stanca lor nu este Stanca noastra,
35:75 vrajmasii nostri insisi
35:76 sunt judecatori in aceasta privinta.
35:77 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine?
35:78 pecetluit in comorile Mele?
35:79 A Mea este razbunarea si Eu voi rasplati,
35:80 cand va incepe sa le alunece piciorul!
35:81 Caci ziua nenorocirii este aproape,
35:82 si ceea ce-i asteapta nu va zabovi". (vers. 15-21.23.24.28-31.34.35)
35:83 Acestea si alte pasaje asemanatoare i-au facut cunoscut lui dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Sau si oroarea Sa fata de pacat. Cand a citit poruncile privitoare la judecata grabnica asupra acelora care vor starui in razvratire, imparatul s-a cutremurat pentru viitor. Stricaciunea lui Iuda fusese mare; care avea sa fie urmarea apostaziei lor continue?
35:84 In anii dinainte, imparatul nu fusese indiferent fata de idolatria predominanta. "In al optulea an al domniei lui, pe cand era inca tanar", se consacrase pe deplin in slujirea lui Dumnezeu. Patru ani mai tarziu, la varsta de douazeci de ani, facuse un efort staruitor sa indeparteze ispita de la supusii lui, curatind "Iuda si Ierusalimul de locurile inalte si de dumbravi, de chipurile cioplite si de chipurile turnate... Au daramat inaintea lui altarele Baalilor, si au taiat stalpii inchinati soarelui, care erau deasupra lor; a sfaramat idolii Astarteei, chipurile cioplite si chipurile turnate, le-a facut praf, a presarat pe mormintele celor ce le adusesera jertfe si a ars oasele preotilor
35:85 pe altarele lor. Astfel a curatit Iuda si Ierusalimul",(2 Cron. 34,3-5).
35:86 Nemultumindu-se sa faca o lucrare deplina numai in tara lui Iuda, tanarul conducator si-a extins eforturile si la acele parti ale Palestinei ocupate anterior de cele zece semintii ale lui Israel, din care acum mai erau doar o ramasita slaba. "La fel", spune raportul, "a facut in cetatile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon si chiar ale lui Neftali". Nu s-a intors la Ierusalim pana ce n-a strabatut in lung si in lat aceasta regiune de locuinte ruinate "si a daramat altarele,
35:87 a facut bucati idolii inchinati Astarteei, si chipurile cioplite le-a facut praf si a taiat toti stalpii inchinati soarelui in toata tara lui Israel " (vers. 6.7).
35:88 In felul acesta, Iosia, inca din prima tinerete, se straduise sa se foloseasca de pozitia lui ca imparat pentru a inalta principiile Legii sfinte a lui Dumnezeu. Iar acum, in timp ce Safan carturarul ii citea din cartea legii, imparatul a descoperit in acest volum un tezaur de cunostinte, un aliat puternic in lucrarea de reforma pe care dorea atat de mult s-o vada indeplinita in tara. S-a hotarat sa mearga in lumina sfaturilor ei si astfel sa faca tot ce-i statea in putere pentru a face cunoscut poporului invataturile ei si a-i conduce, daca va fi cu putinta, la cultivarea respectului si dragostei pentru Legea Cerului.
35:89 Dar era oare cu putinta sa aduca la indeplinire reforma necesara? Israel aproape ajunsese la limitele rabdarii divine; in curand, Dumnezeu avea sa Se ridice sa-i pedepseasca pe aceia care adusesera dezonoare asupra Numelui Sau; mania lui Dumnezeu se aprinsese deja impotriva poporului. Coplesit de amaraciune si de descurajare, Iosia si-a sfasiat hainele, s-a plecat inaintea lui Dumnezeu in agonia sufletului, cautand iertare pentru pacatele unei natiuni nepocaite.
35:90 In vremea aceea, profetesa Hulda locuia in Ierusalim, aproape de templu. Gandul imparatului plin de presimtiri ingrijoratoare s-a indreptat spre ea si s-a hotarat sa-L intrebe pe Domnul, prin acel sol ales, sa afle, daca era posibil, daca prin orice mijloc al puterii lui launtrice ar putea salva pe Iuda cel ratacit aflat acum in pragul ruinei.
35:91 Gravitatea situatiei si respectul pe care-l avea fata de proorocita l-au facut sa aleaga ca soli pentru a-i trimite la ea pe primii oameni din imparatie. "Duceti-va", le-a poruncit el,
35:92 "si intrebati pe Domnul pentru mine, pentru popor si pentru Iuda, cu privire la cuvintele cartii acesteia care s-a gasit; caci mare este mania Domnului care s-a aprins impotriva noastra, pentru ca parintii nostri n-au ascultat cuvintele cartii acesteia si n-au implinit tot ce ne este poruncit in ea" (2 Imp. 22, 13).
35:93 Prin Hulda Domnul i-a trimis lui un cuvant prin care i-a spus ca distrugerea Ierusalimului nu putea fi evitata. Chiar daca s-ar umili acum inaintea lui Dumnezeu, poporul nu putea scapa de pedeapsa. Atat de mult se impietrisera sufletele lor prin savarsirea raului, incat daca judecata nu avea sa vina asupra lor, in scurta vreme ei aveau sa se intoarca la aceeasi vietuire pacatoasa. "Spuneti omului care v-a trimis la mine", zice profeteasa: "asa vorbeste Domnul: ' lata, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia si asupra locuitorilor lui, dupa cuvintele cartii pe care a citit-o imparatul lui Iuda. Pentru ca M-au parasit si au adus tamaie altor dumnezei, maniindu-Ma prin toate lucrarile mainilor lor, mania Mea s-a aprins impotriva locului acestuia, si nu se va stinge." (vers. 15-17).
35:94 Dar pentru ca imparatul si-a umilit inima inaintea lui Dumnezeu, Domnul avea sa recunoasca promptitudinea lui in cautarea iertarii si a milei. Lui i-a fost trimisa solia: "Pentru ca ti s-a miscat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea Domnului cand ai auzit ce am spus impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaima si de blestem, si pentru ca ti-ai sfasiat hainele si ai plans inaintea Mea, si Eu am auzit - zice Domnul -; de aceea, iata, te voi adauga la parintii tai, vei fi adaugat in pace in mormantul tau, si nu-ti vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi
35:95 aduce asupra locului acestuia" (vers. 19.20).
35:96 Imparatul trebuia sa lase pe seama lui Dumnezeu evenimentele viitoare. El nu putea schimba hotararile vesnice ale lui Iehova. Dar, prin anuntarea judecatilor pedepsitoare ale cerului, Domnul n-a indepartat ocazia pentru pocainta si reforma; si, vazand in aceasta dispozitia din partea lui Dumnezeu de a amesteca judecatile cu mila, s-a hotarat sa faca tot ce - i statea, in putere pentru a infaptui reformele stabilite. El a convocat indata o mare adunare, la care au fost invitati batranii si magistratii din Ierusalim si Iuda, impreuna cu poporul de rand. Acestia, impreuna cu preotii si levitii, s-au intalnit cu imparatul in curtea templului.
35:97 Imparatul personal a citit inaintea acestei mari adunari "toate cuvintele din cartea legamantului pe care o gasisera in Casa Domnului" (2 Imp. 23,2). Lectorul a fost profund impresionat si a rostit solia cu patos si cu o inima zdrobita. Ascultatorii au fost adanc miscati. Intensitatea simtamintelor ce se aratau pe chipul imparatului, insasi solemnitatea soliei, avertizarea cu privire la judecatile care aveau sa vina - toate acestea si-au facut efectul si multi s-au hotarat sa se uneasca cu imparatul pentru a cauta iertare.
35:98 Sa propus ca aceia care aveau cea mai inalta autoritate sa se uneasca cu poporul in legamant solemn inaintea lui Dumnezeu pentru a conlucra intr-un efort de a face schimbari hotarate: "Imparatul statea pe scaunul lui imparatesc si a facut legamant inaintea Domnului, indatorandu-se sa urmeze pe Domnul si sa pazeasca
35:99 poruncile, invataturile si legile Lui din toata inima si din tot sufletul lui, ca sa implineasca astfel cuvintele legamantului acestuia scrise in cartea aceasta". Raspunsul a fost mai entuziast decat indraznise imparatul sa spere: "Si tot poporul a intrat in legamant" (vers. 3).
35:100 In reforma care a urmat, imparatul si-a indreptat atentia sa distruga orice urma de idolatrie care mai era. Locuitorii tarii practicasera atat de mult obiceiurile popoarelor inconjuratoare, inchinandu-se chipurilor de lemn si de piatra, incat parea peste puterea omului de a indeparta orice urma a acestor pacate. Dar a staruit in straduinta lui de a curata tara. Cu hotarare s-a impotrivit idolatriei, omorand "pe toti preotii inaltimilor"... "Mai mult, a starpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii si toate uraciunile care se vedeau in tara lui Iuda si la Ierusalim, ca sa implineasca astfel cuvintele legii scrise in cartea pe care o gasise preotul Hilchia in casa Domnului" (vers. 20.24).
35:101 In zilele divizarii imparatiei, cu veacuri mai inainte, cand Ieroboam, fiul lui Nebat, sfidand cu indrazneala pe Dumnezeul caruia se inchina Israel, a cautat sa indeparteze inima poporului de la slujbele templului din Ierusalim catre forme noi de inchinare, a cladit un altar nesfintit la Betel. In timpul consacrarii acestui altar, unde, in anii care aveau sa vina, multi urmau sa fie amagiti de practicile idolatre, a aparut deodata un barbat al lui Dumnezeu din Iuda cu cuvinte de condamnare pentru practicile hulitoare. "El strigase impotriva altarului, zicand:
35:102 'Altarule! Altarule! Asa vorbeste Domnul: lata ca se va naste un fiu casei lui David; numele lui va fi; el va junghia pe tine, pe preotii inaltimilor, care ard tamaie pe tine si pe tine se vor arde oseminte omenesti!" (1 Imp. 13,2). Aceasta avertizare fusese insotita de un semn prin care se dovedea ca acel cuvant rostit era de la Dumnezeu.
35:103 Trecusera trei veacuri. In timpul reformei aduse la indeplinire de, imparatul insusi era la Betel, unde se gasea acest altar vechi. Proorocia rostita cu multi ani inainte in prezenta lui Ieroboam avea sa fie acum implinita literal:
35:104 "A daramat si altarul de la Betel si inaltimile facute de Ieroboam, fiul lui Nebat, care facuse pe Israel sa pacatuiasca; a ars inaltimea si a prefacut-o in tarana si a ars idolul Astarteei.
35:105 , intorcandu-se si vazand mormintele care erau acolo in munte, a trimis sa ia oasele din morminte si le-a ars pe altar si l-a pangarit, dupa cuvantul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.
35:106 El a zis: 'Ce este mormantul acesta pe care-l vad?' Oamenii din cetate i-au raspuns: 'Este mormantul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda si a strigat impotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le implinesti tu'. Si el a zis: 'Lasati-l; nimeni sa nu-i atinga oasele!' Astfel, au pastrat oasele lui impreuna cu ale proorocului care venise din Samaria" (2 Imp. 23,15-18).
35:107 Pe povarnisurile de miazazi ale muntelui Maslinilor, fata in fata cu templul cel frumos al lui Iehova de pe muntele Moria, erau altarele si
35:108 chipurile care fusesera asezate de Solomon pentru a fi pe placul sotiilor lui idolatre.(vezi 1 Imp. 11,6-8). De trei sute de ani aceste chipuri hidoase statusera pe "Muntele Uraciunii" ca martore ale apostaziei celui mai intelept imparat al lui Israel. Si acestea au fost indepartate si distruse de .
35:109 Imparatul a cautat mai departe sa intareasca credinta lui Iuda in Dumnezeul parintilor lor, tinand o mare sarbatoare de Paste in armonie cu prevederile statuate in cartea legii. Au fost facute pregatiri de catre aceia care aveau raspunderea slujbelor sfinte, si in ziua cea mare a sarbatorii, au fost aduse daruri de buna voie. "Paste ca acesta nu se praznuise din vremea cand judecau judecatorii pe Israel si in tot timpul imparatilor lui Iuda " (vers. 22). Dar ravna lui Iosia, desi acceptata de Dumnezeu, nu putea ispasi pacatele generatiilor trecute; nici evlavia data pe fata de cei ce au urmat pe imparat nu a produs o schimbare a inimii in multi care refuzasera cu incapatanare sa se intoarca de la idolatrie la inchinarea fata de Dumnezeul cel adevarat.
35:110 Iosia a continuat sa domneasca timp de peste un deceniu de la sarbatorirea Pastelui. La varsta de treizeci si noua de ani, si-a gasit moartea in lupta cu ostile Egiptului; si "a fost ingropat in mormantul parintilor sai. Tot Iuda si Ierusalimul au plans. a facut un cantec de jale pentru Iosia. Toti cantaretii si toate cantaretele au vorbit de in cantecele lor de jale pana in ziua de azi, si a ajuns o datina in Israel. Cantarile acestea sunt scrise in 'Cantecele de jale'" (2 Cron. 35,24.25). "Inaintea lui Iosia, n-a fost nici un imparat care
35:111 sa se intoarca la Domnul, ca el, din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din" toata puterea lui, intocmai dupa toata legea lui Moise; si chiar dupa el n-a fost nici unul ca el. Totusi Domnul nu S-a intors din iutimea maniei Lui celei mari, de care era aprins impotriva lui Iuda, din pricina tuturor celor ce facuse Manase ca sa-l manie" (2 Imp. 23,25.26). Se apropia cu grabire vremea cand Ierusalimul avea sa fie distrus cu totul, iar locuitorii tarii dusi in robie in Babilon, ca sa invete lectiile pe care refuzasera sa le invete in imprejurari mai favorabile.