34:1 Cap. 32 - Manase si Iosia
34:2 Imparatia lui Iuda, a prosperat in toate zilele lui Ezechia dar a coborat din nou sub anii lungi de domnie nelegiuita a lui Manase, cand paganismul a fost reinviat si multi din popor au fost tarati in idolatrie. "Manase a fost pricina ca Iuda si locuitorii Ierusalimului s-au ratacit si au facut rau mai mult decat neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel " (2 Cron. 33,9). Lumina glorioasa a generatiilor de mai inainte a fost urmata de intunericul superstitiei si ratacirii. Pacatele josnice au aparut si s-au dezvoltat - tirania, apasarea, ura a tot ce este bun. Dreptatea a fost pervertita; violenta predomina.
34:3 Si totusi, acele vremuri rele n-au fost fara martori pentru Dumnezeu si pentru dreptate. Experientele grele prin care Iuda trecuse cu bine in timpul domniei lui Ezechia dezvoltasera in inimile multora, o tarie de caracter care acum slujea ca un zagaz impotriva nelegiuirii coplesitoare. Marturia lor in favoarea adevarului si a neprihanirii a trezit mania lui Manase si a tovarasilor lui de autoritate, care
34:4 au cautat sa se impietreasca in pacatuire, prin aducerea la tacere a oricarui glas de dezaprobare. "Manase a varsat de asemenea mult sange nevinovat pana acolo incat a umplut Ierusalimul de la un capat la altul, afara de pacatele pe care le-a savarsit, si in care a tarat si pe Iuda, facand ce este rau inaintea Domnului" (2 Imp. 21,16).
34:5 Primul care avea sa cada a fost Isaia, care timp de peste o jumatate de veac, statuse inaintea lui Iuda ca sol randuit de Iehova. "Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de care lumea nu era vrednica - au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului" (Evrei 11,36-38).
34:6 Unii dintre aceia care au fost prigoniti in timpul domniei lui Manase, au fost insarcinati sa dea marturii speciale de mustrare si judecata. Proorocii declarau ca: "Imparatul lui Iuda a savarsit aceste uraciuni ... mai rau decat tot ce facusera inaintea lui ..." Din cauza acestei nelegiuiri, imparatia lui se apropia de o criza; in curand locuitorii tarii urmau sa fie dusi la Babilon, ca sa ajunga "de jaful si de prada tuturor vrajmasilor lor" (2 Imp. 21,11.14). Dar Domnul nu avea sa i paraseasca cu totul pe aceia care intr-o tara straina aveau sa-L recunoasca drept Creator al lor; acestia aveau sa sufere incercari mari, dar El urma sa le aduca izbavirea la timpul si calea stabilite de Cer. Aceia care aveau sa-si puna increderea deplina in El urmau sa gaseasca un adapost sigur.
34:7 Proorocii au continuat sa dea cu credinciosie avertizarile si indemnurile lor; neinfricati au vorbit lui Manase si
34:8 poporului lui; dar solii au fost batjocoriti. Iuda cel apostat n-a luat aminte. Ca o anticipatie a ceea ce avea sa cada peste popor, daca aveau sa continue in nepocainta, Domnul a ingaduit ca imparatul lor sa fie luat rob de o grupa de ostasi asirieni, care l-au "legat cu lanturi si l-au dus la Babilon", capitala lor vremelnica. Acest necaz l-a trezit la realitate "si s - a smerit inaintea Dumnezeului parintilor sai. I-a facut rugaciuni; si Domnul, lasandu-Se induplecat, i-a ascultat cererile si l-a adus inapoi la Ierusalim in imparatia lui. Si Manase a cunoscut ca Domnul este Dumnezeu" (2 Cron. 33,11-13). Dar aceasta pocainta, oricat de profunda era ea, a venit prea tarziu, ca sa mai scape imparatia de influenta distrugatoare a anilor de practici idolatre. Multi se poticnisera si cazusera, ca sa nu se mai ridice niciodata.
34:9 Printre aceia a caror experienta de viata fusese modelata fara putinta de intoarcere de la apostazia fatala a lui Manase, a fost chiar propriul lui fiu, care a ajuns pe tron la varsta de douazeci si doi de ani. Despre imparatul Amon sta scris: "A umblat in toata calea in care umblase tatal sau, a slujit idolilor carora le slujise si tatal sau Manase; si s-a inchinat inaintea lor; a parasit pe Domnul, Dumnezeul parintilor sai, si n-a umblat in calea Domnului" (2 Imp. 21,21.22). "Si nu s-a smerit inaintea Domnului, cum se smerise tatal sau Manase, caci Amon s-a facut din ce in ce mai vinovat". Nelegiuitului imparat nu i s-a ingaduit sa mai domneasca mult. In toiul nelegiuirilor sale sfidatoare, la numai doi ani dupa venirea lui la domnie, a fost ucis in palat de propriii lui slujitori. Si poporul tarii a ucis pe toti cei ce uneltisera impotriva imparatului Amon. Si, in locul lui, poporul tarii a pus imparat pe fiul sau " (2 Cron. 33,23.25).
34:10 Odata cu venirea la tron a lui, care avea sa domneasca timp de treizeci si unu de ani, aceia care isi pastrasera curatia credintei, au inceput sa spere ca drumul decadent al imparatiei a fost oprit: ca noul imparat, cu toate ca avea numai opt ani, se temea de Domnul si, inca de la inceput, "a facut ce era bine inaintea Domnului si a umblat in calea lui David, tatal lui, si nu s-a abatut nici la dreapta, nici la stanga" (2 Imp. 22,2). Nascut dintr-un imparat nelegiuit, asaltat de ispitele de a merge pe urmele tatalui sau dar cu ajutorul celor cativa slujitori care-l incurajau in directia cea buna, a putut ramane credincios Dumnezeului lui Israel. Avertizat de ratacirile generatiilor trecute, a ales sa indeplineasca dreptatea, in loc sa coboare in adancimea pacatului si a degradarii unde cazusera tatal si bunicul lui. "El nu s-a abatut nici la dreapta nici la stanga". Ca unul care avea sa ocupe un loc de incredere, s-a hotarat sa asculte de indrumarea care fusese data pentru calauzirea conducatorilor lui Israel, si ascultarea lui a facut posibil ca Dumnezeu sa-l foloseasca drept vas de cinste.
34:11 La vremea cand a inceput sa domneasca si cu multi ani mai inainte, cei credinciosi din Iuda puneau la indoiala daca fagaduintele lui Dumnezeu catre Israelul din vechime aveau sa se implineasca vreodata. Din punct de vedere omenesc, planul divin pentru poporul ales parea aproape cu neputinta de implinit. Apostazia din veacurile de mai inainte se intarise cu trecerea anilor, zece semintii fusesera imprastiate printre pagani, numai semintiile lui Iuda si Beniamin mai ramasesera si chiar si acestea pareau a fi pe pragul
34:12 ruinei morale si nationale. Proorocii incepusera sa prezica distrugerea totala a cetatii lor frumoase, unde se afla templul cladit de Solomon, in care se concentrasera toate nadejdile lor pamantesti, de glorie nationala. Era oare posibil ca Dumnezeu sa fie gata sa Se intoarca de la planul Sau declarat de a aduce izbavirea acelora care-si pusesera increderea in El ? Fata de indelungata prigonire a celor neprihaniti si de aparenta prosperitate a celor nelegiuiti, puteau nadajdui in zile mai bune aceia care ramasesera credinciosi lui Dumnezeu?
34:13 Aceste intrebari pline de ingrijorare erau exprimate de proorocul Habacuc. Privind situatia celor credinciosi din zilele lui, si-a exprimat povara inimii prin intrebarea: "Pana cand voi striga catre Tine, Doamne, fara s-asculti ? Pana cand ma voi tangui Tie, fara sa dai ajutor? Pentru ce ma lasi sa vad nelegiuirea, si Te uiti la nedreptate? Asuprirea si silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri si se starneste galceava. De aceea legea este fara putere, si dreptatea nu se vede, caci cel rau biruieste pe cel neprihanit, de aceea se fac "judecati nedrepte" (Hab. 1,2-4 ).
34:14 Dumnezeu a raspuns la strigatul copiilor Sai credinciosi. Prin port-vocea Sa aleasa, Si-a facut cunoscut hotararea de a aduce pedeapsa asupra poporului care se abatuse de la El ca sa slujeasca zeilor pagani. In timpul vietii unora dintre aceia care chiar atunci puneau intrebari cu privire la viitor, El avea sa indrume in mod minunat caile popoarelor conducatoare ale pamantului si sa-i aduca pe babilonieni in frunte. Acesti caldeeni, "groaznici si infricosati" (Hab. 1,7), aveau sa cada deodata peste tara lui Iuda ca un bici
34:15 randuit de Dumnezeu. Capeteniile lui Iuda si cei mai de frunte din popor urmau sa fie dusi robi in Babilon; cetatile, satele si ogoarele cultivate ale iudeilor urmau sa ramana pustii; nimic nu avea sa fie crutat.
34:16 Increzator ca si in aceasta judecata grozava planul lui Dumnezeu pentru poporul Sau avea sa fie intr-un fel implinit, Habacuc s-a plecat cu umilinta in fata voii descoperite a lui Iehova: "Doamne, nu esti Tu din vesnicie Dumnezeul meu, Sfantul meu?" a strigat el. Apoi, credinta lui trecand dincolo de perspectiva intunecata a viitorului apropiat si increzandu-se in fagaduintele pretioase care dau pe fata dragostea lui Dumnezeu fata de copiii Sai increzatori, proorocul adauga: "Nu vom muri!" (vers. 12). Cu aceasta declaratie de credinta, a lasat cazul lui si al tuturor celorlalti credinciosi izraeliti in mainile unui Dumnezeu milostiv.
34:17 Aceasta n-a fost singura experienta a lui Habacuc in exercitarea credintei puternice. Intr-o imprejurare, pe cand medita cu privire la viitor, el spunea: "M-am dus la locul meu de straja si stateam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul si ce-mi va raspunde la plangerea mea". Cu indurare Domnul i-a raspuns: "Scrie proorocia si sapa-o pe table ca sa se poata citi usor, caci este o proorocie a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit. Lata, i s-a ingamfat sufletul, nu este fara prihana in el; dar cel neprihanit va trai prin credinta lui" (Hab. 2,1-4). Credinta care l-a intarit pe Habacuc impreuna cu toti cei sfinti si drepti din zilele de grea incercare, era aceeasi credinta care sustine pe poporul lui Dumnezeu din zilele noastre. In ceasurile cele mai intunecate, in imprejurarile cele mai descurajatoare, credinciosul crestin
34:18 isi poate tine sufletul legat de Izvorul a toata lumina si puterea. Prin credinta in Dumnezeu, nadejdea si curajul lui pot fi reinnoite in fiecare zi. "Cel neprihanit va trai prin credinta lui". In slujirea lui Dumnezeu nu trebuie sa existe nici descurajare, nici oscilare, nici teama. Domnul va implini cele mai inalte asteptari ale acelora care-si pun increderea in El. El le va da intelepciunea pe care o cer pentru diferitele lor nevoi.
34:19 Apostolul Pavel da o marturie graitoare despre grija indestulatoare oferita fiecarui suflet incercat. Lui i-a fost data asigurarea divina: "Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita". Cu recunostinta si incredere, slujitorul incercat al lui Dumnezeu a raspuns: "Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare" (2 Cor. 12,9.10).
34:20 Trebuie ca cultivam si sa incurajam credinta despre care au marturisit proorocii si apostolii - credinta care se sprijina pe fagaduintele lui Dumnezeu si asteapta mantuirea la timpul si in felul hotarate de El. Cuvantul sigur al proorociei isi va gasi implinirea finala in aratarea glorioasa a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos ca Imparat al imparatilor si Domn la domnilor. Timpul de asteptare poate parea lung, sufletul poate fi apasat de imprejurari descurajatoare, multi in care ne-am pus increderea pot cadea pe cale; dar impreuna cu proorocul care s-a straduit sa incurajeze pe Iuda intr-o vreme de decadere fara egal, sa spunem cu incredere: "Domnul este insa in Templul Lui cel Sfant. 'Tot pamantul sa
34:21 taca inaintea Lui!" (Hab. 2,20). Sa pastram mereu in minte solia incurajatoare: "Caci este o proorocie a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire si nu va minti; daca zaboveste, asteapta-o caci va veni si se va implini negresit ... Cel neprihanit va trai prin credinta lui" (vers. 3.4 ).
34:22 Insufleteste - Ti lucrarea in cursul anilor, Doamne!
34:23 Fa - Te cunoscut in trecerea anilor!
34:24 Dar, in mania Ta, adu-Ti aminte de indurarile Tale!
34:25 Dumnezeu vine din T eman
34:26 si Cel Sfant vine din muntele Paran ...
34:27 Maretia Lui acopera cerurile
34:28 si slava lui umple pamantul.
34:29 Stralucirea Lui este ca lumina soarelui;
34:30 din mana Lui pornesc raze,
34:31 si acolo este ascunsa taria Lui.
34:32 Inaintea Lui merge ciuma,
34:33 si molima calca pe urmele Lui.
34:34 Se opreste si masoara pamantul cu ochiul;
34:35 priveste, si le face pe neamuri sa tremure;
34:36 muntii cei vesnici se sfarama,
34:37 dealurile cele vechi se pleaca;
34:38 El umbla pe carari vesnice...
34:39 Iesi ca sa izbavesti pe poporul Tau,
34:40 sa izbavesti pe unsul Tau;
34:41 Caci chiar daca smochinul nu va inflori,
34:42 vita nu va da nici un rod,
34:43 rodul maslinului va lipsi
34:44 si campiile nu vor da hrana,
34:45 oile vor pieri din staule,
34:46 si nu vor mai fi boi in grajduri,
34:47 eu tot ma voi bucura in Domnul.
34:48 Ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!
34:49 Domnul Dumnezeu este taria mea".
34:50 (Habacuc 3,2-6.13.17- 19)
34:51 Habacuc nu a fost singurul prin care s-a dat o solie cu privire la stralucita nadejde si biruinta viitoare, ca si despre judecata prezenta. In timpul domniei lui, cuvantul Domnului a venit la Tefania, aratand lamurit urmarile staruirii in apostazie si atragand atentia bisericii adevarate la perspectiva glorioasa de dupa aceea. Profetiile lui privitoare la judecata care urma sa vina asupra lui Iuda se aplica cu o putere egala si judecatilor care vor cadea asupra lumii nepocaite la vremea celei de a doua veniri a lui Hristos:
34:52 "Ziua cea mare a Domnului este aproape,
34:53 este aproape si vine in graba mare!
34:54 Da, este aproape ziua cea amarnica a Domnului
34:55 si viteazul tipa cu amar.
34:56 Ziua aceea este o zi de manie,
34:57 o zi de necaz si de groaza,
34:58 o zi de pustiire si nimicire,
34:59 o zi de intuneric si negura,
34:60 o zi de intunecime,
34:61 o zi in care va rasuna trambita
34:62 si strigatele de razboi
34:63 impotriva cetatilor intarite si turnurilor inalte".
34:64 (Tefania 1,14-16)
34:65 "Atunci voi pune pe oameni la stramtorare, si vor bajbai ca niste orbi, pentru ca au pacatuit impotriva Domnului; de aceea, le voi varsa sangele ca praful. Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea sa-i izbaveasca in ziua maniei Domnului; ci toata tara va fi pustiita de focul geloziei Lui, caci va nimici deodata pe toti locuitorii tarii" (Tef. 1,17.18).
34:66 "Veniti-va infire si cercetati-va,
34:67 neam fara rusine,
34:68 pana nu se implineste hotararea -
34:69 ca pleava trece vremea
34:70 pana nu vine peste voi mania aprinsa a Domnului,
34:71 pana nu vine peste voi ziua maniei Domnului!
34:72 Cautati pe Domnul, toti cei smeriti din tara,
34:73 care impliniti poruncile Lui!
34:74 Cautati dreptatea, cautati smerenia!
34:75 Poate ca veti fi crutati in ziua maniei Domnului ".
34:76 (Tef. 2,1-3)
34:77 "lata, in vremea aceea, voi lucra impotriva tuturor asupritorilor tai; voi izbavi pe cei schiopi si voi strange pe cei ce au fost izgoniti, si ii voi face o pricina de lauda si de slava in toate tarile unde sunt de ocara acum. In vremea aceea, va voi aduce inapoi; in vremea ceea, va voi strange; caci va voi face o pricina de slava si de lauda intre toate popoarele pamantului, cand voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi, sub ochii vostri, zice Domnul" (Tef. 3,19.20).
34:78 "Striga de bucurie, fiica Sionului!
34:79 Striga de veselie, Israele!
34:80 Bucura-te si salta de veselie
34:81 din toata inima ta, fiica Ierusalimului!
34:82 Domnul a abatut de la tine pedepsele tale,
34:83 a indepartat pe vrajmasul tau;
34:84 Domnul, Imparatul lui Israel,
34:85 este in mijlocul tau;
34:86 nu trebuie sa te mai temi de nici o nenorocire!
34:87 In ziua aceea, se va zice Ierusalimului:
34:88 Nu te teme de nimic!
34:89 Sioane, sa nu-ti slabeasca mainile!
34:90 Domnul, Dumnezeul tau, este in mijlocul tau
34:91 ca un viteaz care poate ajuta;
34:92 Se va bucura de tine cu mare bucurie,
34:93 va tacea in dragostea Lui.
34:94 si nu va mai putea de veselie pentru tine".
34:95 ( vers. 14-17).