Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Profeti si regi

Profeti si regi, 31


31:1 Cap. 29 - Solii din Babilon

31:2 In culmea domniei lui prospere, imparatul Ezechia a fost deodata lovit de o boala fatala. "Bolnav pe moarte", cazul lui era dincolo de puterea omului de a veni in ajutor. Ultimele nadejdi pareau pierdute cand proorocul Isaia i s-a aratat cu solia: "Asa vorbeste Domnul: 'Pune-ti in randuiala casa, caci vei muri si nu vei mai trai" (Isaia 38,1).

31:3 Perspectiva parea foarte intunecata, dar imparatul se putea ruga inca Aceluia care pana acum fusese "ajutor si sprijin ... un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi" (Ps. 46,1). Astfel "s-a intors cu fata la perete, si a facut Domnului urmatoarea rugaciune: 'Doamne, adu-Ti aminte ca am umblat inaintea Fetei Tale cu credinciosie si curatie de inima, si am facut ce este bine inaintea Ta!' Si Ezechia a varsat multe lacrimi" (2 Imp. 20,2.3).

31:4 Din zilele lui David nu mai domnise nici un imparat care sa lucreze cu atata putere pentru ridicarea Imparatiei lui Dumnezeu intr-o vreme de apostazie si descurajare asa cum facuse

31:5 Ezechia. Imparatul care era pe moarte Il slujise pe Dumnezeul lui cu credinciosie si intarise increderea poporului in Iehova, Conducatorul lor suprem. Si asemenea lui David, el se putea ruga acum:

31:6 "S-ajunga rugaciunea mea inaintea Ta!

31:7 Ia aminte le cererile mele;

31:8 caci mi s-a saturat sufletul de rele,

31:9 si mi se apropie viata de locuinta mortilor".

31:10 (Ps. 88,2.3)

31:11 "Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule!

31:12 In Tine ma incred din tineretea mea.

31:13 Pe tine ma sprijinesc, din pantecele mamei mele.

31:14 Tu esti Binefacatorul meu inca din pantecele mamei;

31:15 pe Tine Te laud fara-ncetare.

31:16 Nu ma lepada la vremea batranetii;

31:17 cand mi se duc puterile, nu ma parasi!

31:18 Dumnezeule, nu Te departa de mine!

31:19 Dumnezeule, vino de grab in ajutorul meu!

31:20 Nu ma parasi Dumnezeule,

31:21 chiar la batranetile carunte,

31:22 ca sa vestesc taria Ta neamului de acum,

31:23 si puterea Ta neamului de oameni care va veni!"

31:24 (Ps. 71,5.6.9.12.18)

31:25 Acela ale carui bunatati "nu s-au sfarsit" a auzit rugaciunea slujitorului Sau (Plang. 3,22). "Isaia, care iesise, n-ajunsese inca in curtea din mijloc, cand cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: 'Intoarce-te si. spune lui Ezechia, capetenia poporului Meu: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul tatalui tau David: Ti-am auzit rugaciunea, si ti-am vazut lacrimile. Iata ca te vei face sanatos; a treia zi te vei sui la casa Domnului. Voi mai adauga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbavi, pe tine si cetatea aceasta, din mana imparatului Asiriei: si voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea, si din pricina robului Meu David'" (2 Imp. 20,4-6).

31:26 Proorocul s-a intors cu bucurie, avand cuvinte de asigurare si nadejde. Indrumandu-l sa puna o turta de smochine pe partea bolnava, Isaia i-a dat imparatului solia milei si grijii protectoarea a lui Dumnezeu.

31:27 Asemenea lui Moise in tara Madianului si a lui Ghedeon in prezenta solului ceresc, asemenea lui Elisei chiar inaintea inaltarii stapanului lui, Ezechia s-a rugat pentru un semn daca solia era din cer. "Dupa care semn", a intrebat el pe prooroc, " voi cunoaste ca ma va vindeca Domnului, si ca ma voi sui in a treia zi la casa Domnului ?" "Si Isaia a zis: 'lata, din partea Domnului, semnul dupa care vei cunoaste ca Domnul va implini cuvantul pe care l-a rostit: Cum vrei: sa treaca umbra peste zece trepte inainte, sau sa dea inapoi cu zece trepte?' Ezechia a raspuns: 'Nu este mare lucru ca umbra sa treaca inainte peste zece trepte; ci mai bine sa se dea inapoi cu zece trepte".

31:28 Numai printr-o interventie directa a lui Dumnezeu se putea ca umbra pe cadran sa se dea inapoi cu zece trepte; si acesta avea sa fie semnul pentru Ezechia ca Domnul ii ascultase rugaciunea. "Atunci Isaia, proorocul, s-a rugat Domnului, si Domnul a dat cu zece trepte inapoi umbra din locul in care se pogorase pe cadranul soarelui lui Ahaz" (2 Imp. 20,8-11).

31:29 Readus la puterea lui de mai inainte, imparatul lui Iuda a recunoscut in cuvintele unei cantari bunatatile lui Iehova si a fagaduit sa traiasca restul zilelor intr-o slujire de buna voie a Imparatului imparatilor. Recunoasterea plina de recunostinta a purtarii induratoare a lui Dumnezeu fata de el ofera inspiratie pentru toti cei care doresc sa-si petreaca anii spre slava Facatorului lor:

31:30 "Ziceam: 'In cei mai buni ani ai vietii mele

31:31 trebuie sa ma duc la portile locuintei mortilor!

31:32 Sunt pedepsit cu pierderea celorlalti ani ai mei,

31:33 care-mi mai raman!'

31:34 Ziceam: 'Nu voi mai vedea pe Domnul,

31:35 pe Domnul, in pamantul celor vii;

31:36 nu voi mai vedea pe nici un om in locuinta mortilor!'

31:37 Locuinta mea este luata si mutata de la mine,

31:38 ca o coliba de pastori.

31:39 Imi simt firul vietii taiat ca de un tesator,

31:40 care m-ar rupe din tesatura lui.

31:41 Pana diseara imi vei pune capat.

31:42 Am strigat pana dimineata;

31:43 ca un leu, imi zdrobisem toate oasele!

31:44 Pana diseara imi vei pune capat.

31:45 Ciripeam ca o randunea,

31:46 croncaneam ca un cocor,

31:47 si gemeam ca o porumbita.

31:48 Ochii-mi priveau topiti spre cer:

31:49 'Doamne, sunt in necaz, ajuta-ma!'

31:50 Ce sa mai spun?

31:51 El mi-a raspuns si m-a ascultat.

31:52 Acum voi umbla smerit pana la capatul anilor ei,

31:53 dupa ce am fost intristat astfel.

31:54 Doamne, prin indurarea Ta se bucura omul de viata,

31:55 prin ea mai am si eu suflare,

31:56 caci Tu ma faci sanatos si imi dai iarasi viata.

31:57 lata, chiar suferintele mele erau spre mantuirea mea;

31:58 Tu ai gasit placere sa-mi scoti sufletul

31:59 din groapa putrezirii.

31:60 Caci ai aruncat inapoia Ta toate pacatele mele!

31:61 Caci nu locuinta mortilor Te lauda,

31:62 nu moartea Te mareste,

31:63 si cei ce s-au pogorat in groapa

31:64 nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta.

31:65 Ci cel viu, da, cel viu Te lauda

31:66 ca mine astazi.

31:67 Tatal face cunoscut copiilor sai credinciosia Ta.

31:68 Domnul m-a mantuit!

31:69 De aceea, in toate zilele vietii noastre

31:70 vom suna din coardele instrumentelor noastre,

31:71 in casa Domnului".

31:72 (Isaia 38,10-20)

31:73 In vaile fertile ale Tigrului si Eufratului locuia un popor vechi care, desi la data aceea era supus Asiriei, era randuit sa conduca lumea. Printre acestia erau barbati intelepti care dadeau o atentie deosebita studiului astronomiei; si cand au observat ca umbra de pe cadran se intorsese cu zece trepte, s-au minunat nespus. Imparatul lor, Merodac-Baladan, dupa ce a aflat ca aceasta minune, prin care Dumnezeul cerului ii acordase o prelungire a vietii, fusese data ca semn imparatului lui Iuda, a trimis soli la Ezechia sa-l felicite pentru vindecare si sa afle, daca era posibil, mai multe despre Dumnezeul care era in stare sa faca o asa mare minune.

31:74 Vizita acestor soli de la imparatul din tara indepartata ii dadea lui Ezechia ocazia sa-L inalte pe Dumnezeul cel viu. Cat de usor i-ar fi fost sa vorbeasca despre Dumnezeu ca sustinator al tuturor lucrurilor create, prin a Carui favoare ii fusese crutata viata tocmai cand toate nadejdile se spulberasera! Ce transformari uimitoare ar fi avut loc daca acesti cautatori dupa adevar de pe campiile Caldeii ar fi fost condusi sa recunoasca suveranitatea suprema a Dumnezeului celui viu!

31:75 Dar mandria si vanitatea au pus stapanire pe inima lui Ezechia, si in inaltare de sine a lasat deschise inaintea ochilor

31:76 lacomi comorile cu care Dumnezeu imbogatise pe poporul Sau. Imparatul "a aratat trimisilor locul unde erau lucrurile lui de pret, argintul si aurul, miresmele si untdelemnul de pret, toata casa lui de arme si tot ce se afla in vistieriile lui: n-a ramas nimic in casa si in tinuturile lui, pe care sa nu li-l fi aratat" (Isaia 39,2). Nu pentru a proslavi pe Dumnezeu a facut el aceasta, ci ca sa se inalte in ochii printilor straini. El nu a stat sa aprecieze ca acesti barbati erau reprezentantii unui popor puternic, care nu avea nici temere si nici dragoste de Dumnezeu in

31:77 inima, si ca era imprudent sa le impartaseasca tainele privind bogatiile pamantesti ale natiunii.

31:78 Vizita trimisilor la Ezechia a fost punerea la proba a recunostintei si devotiunii lui. Raportul biblic spune: "Insa, cand au trimis capeteniile Babilonului soli la el sa intrebe de minunea care avusese loc in tara, Dumnezeu l-a parasit ca sa-l incerce, pentru ca sa cunoasca tot ce era in inima lui" (2 Cron. 32,31). Daca Ezechia ar fi folosit ocazia data lui ca sa dea marturie despre puterea, bunatatea si mila Dumnezeului lui Israel, raportul trimisilor ar fi fost o lumina care patrunde intunericul. Dar el s-a inaltat mai presus de Domnul ostirilor. El "n-a rasplatit binefacerea pe care a primit-o, caci i s-a ingamfat inima" (2 Cron. 32,25).

31:79 Cat de dezastruoase aveau sa fie consecintele! Lui Isaia i s-a descoperit ca solii care se intorceau duceau cu ei un raport cu privire la bogatiile pe care le vazusera, si ca imparatul Babilonului si sfetnicii lui aveau sa planuiasca sa-si imbogateasca propria lor tara cu comorile Ierusalimului. Ezechia pacatuise grav. "Mania Domnului a venit peste el, peste Iuda si peste Ierusalim" (vers. 25).

31:80 "Proorocul Isaia a venit apoi la imparatul Ezechia, si l-a intrebat: 'Ce au spus oamenii aceia, si de unde au venit la tine?' Ezechia a raspuns: ' Au venit la mine dintr-o tara indepartata, din Babilon'. Isaia a zis: 'Ce au vazut in casa ta?' Ezechia a raspuns: ' Au vazut tot ce este in casa mea: n-a ramas nimic in vistieriile mele, pe care sa nu le fi aratat'.

31:81 Atunci Isaia a zis lui Ezechia: 'Asculta cuvantul

31:82 Domnului ostirilor! lata, vor veni vremuri cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si tot ce au strans parintii tai pana in ziua de azi; nimic nu va ramanea, zice Domnul. Si vor lua din fiii tai, iesiti din tine, pe care-i vei naste, ca sa-i faca fameni in casa imparatului Babilonului'. Ezechia a raspuns lui Isaia : 'Cuvantul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun" (Isaia 39,3-8).

31:83 Umplut de remuscari, "Ezechia s-a smerit din mandria lui, impreuna cu locuitorii Ierusalimului, si mania n-a venit peste ei in timpul vietii lui Ezechia" (2 Cron. 32,26). Dar samanta rea fusese semanata si, in timp, avea sa rasara si sa aduca un seceris de pustiire si vai. In anii care i-au ramas, imparatul lui Iuda avea sa aiba multa propasire din cauza efortului lui neabatut de a rascumpara trecutul si a aduce onoare Numelui lui Dumnezeu pe care-L slujise; cu toate acestea, credinta avea si-i fie aspru incercata si avea sa invete ca numai punandu-si toata increderea in Iehova putea nadajdui sa biruiasca puterile intunericului, care complotau la ruinarea lui si la distrugerea definitiva a poporului sau.

31:84 Istoria esecului lui Ezechia de a se arata credincios insarcinarii cu ocazia vizitei solilor cuprinde o lectie importanta pentru toti. Cu mult mai mult decat o facem, trebuie sa vorbim despre capitolele pretioase din experienta noastra, despre mila si bunatatea lui Dumnezeu, despre adancimile inegalabile ale dragostei Mantuitorului. Cand mintea si inima sunt umplute cu dragostea lui Dumnezeu, nu va fi greu sa impartasim si altora

31:85 ceea ce se cuprinde in viata spirituala. Ganduri inalte, aspiratii nobile, o intelegere mai clara a adevarului, planuri neegoiste, dorinte dupa evlavie si sfintenie isi vor gasi expresia in cuvinte care dau pe fata ce fel de comoara adaposteste inima.

31:86 Cei cu care ne intovarasim in fiecare zi au nevoie de ajutorul nostru, de calauzirea noastra. S-ar putea ca ei sa fie intr-o asa stare de spirit incat un cuvant rostit la vreme va fi ca un cui bine batut. Maine, unele dintre sufletele acestea pot fi acolo unde sa nu le mai putem influenta niciodata. Care este influenta noastra asupra acestor tovarasi de calatorie?

31:87 Fiecare zi din viata noastra este incarcata de raspunderi care trebuie sa le purtam. In fiecare zi cuvintele si faptele noastre fac o impresie asupra acelora cu care ne intovarasim. Cat de mare nevoie este sa punem straja buzelor noastre si sa ne pazim cu atentie pasii! O actiune nechibzuita, un pas imprudent, si valurile furioase ale unei ispite puternice pot arunca un suflet pe calea caderii. Nu mai putem aduna gandurile pe care le-am sadit in mintile oamenilor. Daca ele au fost rele, am pus in miscare un lant de imprejurari, un val al raului, pe care nu-l mai putem opri.

31:88 Pe de alta parte, daca prin exemplul nostru ii ajutam pe altii in dezvoltarea principiilor bune, le dam puterea sa faca binele. La randul lor, ei exercita aceeasi influenta buna asupra altora. In felul acesta, sute si mii sunt ajutati prin influenta noastra de care nu ne putem da seama. Adevaratul urmas al lui Hristos intareste hotararile cele bune ale tuturor acelora cu care vine in legatura. In fata unei lumi necredincioase si orbitoare de pacat, el da pe fata puterea harului lui Dumnezeu si desavarsirea caracterului Sau.