30:1 Cap. 28 - Ezechia
30:2 In contrast izbitor cu conducerea nesabuita a lui Ahaz, a fost reforma indeplinita in timpul domniei prospere a fiului sau. Ezechia a venit la tron hotarat sa faca tot ce-i sta in putere pentru a salva pe Iuda de soarta de care avusese parte imparatia din nord. Soliile proorocilor nu ofereau nici o incurajare pentru jumatatile de masura. Numai prin cea mai hotarata reforma puteau fi evitate judecatile amenintatoare.
30:3 In situatii de criza Ezechia s-a dovedit a fi un barbat al ocaziei. Abia a venit la tron ca a si inceput sa planuiasca si sa aduca la indeplinire. Mai intai si-a indreptat atentia spre restaurarea slujbelor templului, atata vreme neglijate; si in aceasta lucrare a solicitat colaborarea unei grupe de preoti si leviti care ramasesera credinciosi chemarii lor sfinte. Increzator in sprijinul lor loial a vorbit cu ei deschis cu privire la dorinta lui de a institui reforme imediate si larg cuprinzatoare. "Parintii nostri au pacatuit", a marturisit el, "au facut ce este rau
30:4 inaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au parasit, si-au abatut privirile de la cortul Domnului, si i-au intors spatele. Am de gand dar sa fac legamant cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mania Lui aprinsa sa se abata de la noi" (2 Cron. 29,6.10).
30:5 In cuvinte putine si bine alese, imparatul a revazut situatia cu care erau confruntati - templul inchis si incetarea tuturor slujbelor in curtile lui; idolatria flagranta, practicata pe strazile cetatii si in toata imparatia; apostazia multora care ar fi putut ramane credinciosi lui Dumnezeu daca conducatorii lui Iuda le-ar fi dat un exemplu bun; decaderea imparatiei cu pierderea prestigiului in fata popoarelor inconjuratoare. Imparatia din nord se prabusea cu repeziciune; multi piereau de sabie; o alta mare multime fusese dusa in robie; in curand Israel urma sa cada cu totul in mainile asirienilor si avea sa fie complet distrus; si aceasta soarta urma sa fie cu siguranta si partea lui Iuda, daca Dumnezeu nu avea sa lucreze cu putere prin reprezentantii Sai alesi.
30:6 Ezechia a facut apel la preoti direct ca sa se uneasca cu el in realizarea reformelor necesare: "Acum, fiilor, nu mai stati nepasatori", i-a indemnat el, "caci voi ati fost alesi, de Domnul ca sa stati in slujba inaintea Lui, sa fiti slujitorii Lui si sa-I aduceti tamaie. Si le-a zis: 'Ascultati-ma, levitilor! Acum, sfintiti casa Domnului, Dumnezeului parintilor vostri, si scoateti afara din sfantul locas ce este necurat" (vers. 11.5).
30:7 Era timpul pentru o actiune rapida. Preotii au inceput indata. Adaugand si colaborarea altora din numarul celor care nu fusesera prezenti la aceasta intalnire, toti s-au angajat din toata inima in lucrarea de curatire si sfintire
30:8 a templului. Datorita anilor de pangarire si neglijare, acest lucru s-a facut cu multe greutati; dar preotii si levitii lucrau neobositi si intr-un timp foarte scurt au putut sa raporteze sarcina lor indeplinita. Portile templului fusesera reparate si deschise; vasele sfinte fusesera adunate si puse la locul lor; totul era gata pentru restabilirea serviciilor sanctuarului.
30:9 La primul serviciu tinut, conducatorii cetatii s-au unit cu imparatul Ezechia si cu preotii si levitii cerand iertare pentru pacatele poporului. Pe altar au fost asezate jertfele pentru pacat, "ca ispasire pentru pacatele intregului Israel". "Si cand au ispravit de adus arderea de tot, imparatul si toti cei ce erau cu el au ingenuncheat si s-au inchinat". Inca o data curtile templului 'rasunau de cuvinte de lauda si adorare. Cantarile lui David si ale lui Asaf erau cantate cu bucurie, cand inchinatorii si-au dat seama ca sunt eliberati din robia pacatului si a apostaziei. "Ezechia si tot poporul s-au bucurat ca Dumnezeu facuse pe popor cu voie buna, caci lucrul s-a facut pe neasteptate" (vers. 24.29.36).
30:10 Dumnezeu intr-adevar pregatise capeteniilor lui Iuda sa porneasca la o miscare de reforma hotarata, pentru ca valul de apostazie sa poata fi oprit. Prin proorocii Sai, trimisese poporului ales solie dupa solie de indemnare staruitoare-solii care fusesera dispretuite si lepadate de cele zece semintii ale imparatiei lui Israel, acum cucerite de vrajmas. Dar in Iuda mai era o ramasita credincioasa si proorocii continuau sa se adreseze acesteia. Ascultati pe Isaia indemnand: "Intoarceti-va la Acela de la care v-ati abatut mult,
30:11 copii ai lui Israel" (Isaia 31,6). Ascultati pe Mica spunand cu incredere: "Eu insa voi privi spre Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul meu ma va asculta. Nu te bucura de mine, vrajmasa, caci chiar daca am cazut, ma voi scula iarasi, chiar daca stau in intuneric, totusi Domnul este Lumina mea! V oi suferi mania Domnului, caci am pacatuit impotriva Lui - pana ce El imi va apara pricina si-mi va face dreptate; El ma va scoate la lumina si voi privi dreptatea (neprihanirea-dupa tr. engl.) Lui" (Mica 7,7-9).
30:12 Acestea si alte solii asemanatoare, care descopereau bunavointa lui Dumnezeu de a ierta si de a-i primi pe aceia care se intorceau la El din toata inima, adusesera nadejde multor suflete slabite in anii intunecati, cand portile templului erau inchise; iar acum, cand conducatorii au inceput reforma, multi din popor, obositi de robia pacatului, erau gata sa raspunda.
30:13 Aceia care au intrat in curtile templului sa caute iertare si sa-si reinnoiasca votul de ascultare fata de Iehova, aveau o incurajare minunata data in portiunile profetice ale Scripturii. Avertizarile solemne impotriva idolatriei rostite prin Moise in auzul intregului Israel fusesera insotite de proorociile despre bunavointa lui Dumnezeu de a-i asculta si ierta pe aceia care in vreme de apostazie aveau sa-L caute cu toata inima. "Daca te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, si vei asculta glasul Lui; caci, Domnul, Dumnezeul tau, este un Dumnezeu plin de indurare, care nu te va parasi si nu te va nimici; El nu va uita legamantul pe care l-a incheiat prin juramant cu parintii tai" (Deut. 4,30.31).
30:14 Iar in rugaciunea profetica inaltata la consacrarea templului; ale carui slujbe le restatornicisera Ezechia si tovarasii sai, Solomon se rugase: "Cand poporul tau Israel va fi batut de vrajmasi pentru ca a pacatuit impotriva Ta: daca se vor intoarce la tine si vor da slava Numelui Tau, daca Iti vor face rugaciuni si cereri in casa aceasta, asculta-i din ceruri, iarta pacatul poporului Tau Israel " (1 Imp. 8,33.34). Sigiliul aprobarii divine fusese pus pe aceasta rugaciune, deoarece la incheierea ei cazuse foc din cer, care mistuise arderea de tot si jertfele, iar slava Domnului umpluse templul (vezi 2 Cron. 7,1). Noaptea, Domnul Se aratase lui Solomon pentru a-i spune ca rugaciunea ii fusese ascultata si mila va fi manifestata fata de aceia care se vor inchina acolo. A fost data asigurarea plina de indurare: "Daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara" (vers. 14).
30:15 Aceste fagaduinte si-au gasit o implinire deplina in timpul reformei sub conducerea lui Ezechia.
30:16 Inceputul cel bun facut la curatirea templului a fost urmat de o miscare mai mare, la care participa Israel si Iuda. In ravna lui de a face slujbele templului o adevarata binecuvantare pentru popor, Ezechia s-a hotarat sa reinvie vechiul obicei de a-l aduna pe Israel laolalta pentru sarbatorirea praznicului Pastelui.
30:17 Timp de multi ani, Pastele nu mai fusese respectat ca sarbatoare nationala. Despartirea imparatiei dupa
30:18 incheierea domniei lui Solomon facuse ca acest lucru sa para cu neputinta de realizat. Dar judecatile grozave care cazusera peste cele zece semintii au trezit in inimile multora dorinta dupa lucruri mai bune, iar soliile cercetatoare ale proorocilor isi facusera efectul. Prin curieri regali, invitatia la sarbatoarea Pastelui la Ierusalim fusese raspandita pretutindeni, din cetate in cetate in tara lui Efraim si Manase si chiar pana la Zabulon. Purtatorii binevoitoarei invitatii erau
30:19 de obicei respinsi. Cei nepocaiti le-au intors spatele; cu toate acestea, unii, gata sa-L caute pe Dumnezeu pentru o cunoastere mai clara a vointei Sale, "s-au umilit si au venit la Ierusalim" (2 Cron. 30,10.11).
30:20 In tara lui Iuda, raspunsul a fost unanim;" caci mana lui Dumnezeu a lucrat si le-a dat o singura inima ca sa-i faca sa implineasca porunca imparatului si a capeteniilor" (vers.12), o porunca dupa voia lui Dumnezeu, asa cum era descoperita prin proorocii Sai.
30:21 Ocazia aceasta a fost de mai mare folos pentru multimile adunate. Strazile pangarite ale cetatii au fost curatite de altarele idolatre cladite in timpul domniei lui Ahaz. In ziua randuita a fost sarbatorit Pastele; iar saptamana aceea a fost folosita de popor pentru jertfe de pace si pentru a invata ce asteapta Dumnezeu de la ei. In fiecare zi, levitii "aratau o mare pricepere pentru slujba Domnului" ; iar aceia care-si pregatisera inimile ca sa-L caute pe Domnul au gasit iertate. O mare bucurie a pus stapanire pe multimea de inchinatori; "levitii si preotii laudau pe Domnul in fiecare zi cu instrumentele care rasunau in cinstea Lui" (vers. 22.21). Toti erau uniti in dorinta de a-L lauda pe Acela care Se dovedise atat de indurator si milos.
30:22 Cele sapte zile randuite de obicei pentru sarbatoarea Pastelui au trecut prea repede, si inchinatorii s-au hotarat sa petreaca inca sapte zile pentru a intelege mai deplin calea Domnului. Preotii invatatori si-au continuat lucrarea de indrumare din cartea legii; zilnic poporul se aduna la templu ca sa-si aduca tributul de lauda si multumire; iar cand adunarea cea mare se apropia de incheiere,
30:23 era clar faptul ca Domnul lucrase in mod minunat pentru convertirea lui Iuda cel apostaziat si in oprirea valului de idolatrie care ameninta sa inlature totul in calea lui. Avertismentele solemne ale proorocilor nu fusesera rostite in zadar. "A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, imparatul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim asa ceva" (vers. 26).
30:24 Sosise timpul ca inchinatorii sa se intoarca la casele lor. "Preotii sl levitii s-au sculat si au binecuvantat poporul. Glasul lor a fost auzit si rugaciunile lor au ajuns pana la ceruri, pana la locuinta sfanta a Domnului" (vers. 27). Dumnezeu primise pe aceia care cu inima zdrobita isi marturisisera la El pacatele si care se intorsesera la El cu hotarare pentru iertare si ajutor.
30:25 Mai ramasese acum o lucrare importanta la care aceia care se intorceau la casele lor trebuia sa ia parte activa; si implinirea acestei lucrari dadea dovada sinceritatii reformei aduse la indeplinire. Raportul glasuieste: "Cand s-au ispravit toate acestea, toti cei din Israel care erau de fata au plecat in cetatile lui Iuda, si au sfaramat stalpii idolesti, au taiat Astarteele, si au surpat de tot inaltimile si altarele din tot Iuda si Beniamin si din Efraim si Manase. Apoi toti copiii lui Israel s-au intors in cetatile lor, fiecare la mosia lui" (2 Cron. 31,1).
30:26 Ezechiel si colaboratorii lui au instituit diferite reforme pentru consolidarea intereselor spirituale si vremelnice ale imparatiei. "In tot Iuda ", imparatul a adus la indeplinire ceea "ce este bine, ce este drept, ce este adevarat inaintea Domnului,
30:27 Dumnezeului lui ... a izbutit in tot ce a facut..." "El si-a pus increderea in Domnul, Dumnezeul lui Israel ... nu s-a abatut de la El si a pazit poruncile pe care i le daduse lui Moise Domnul. Si Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit in tot ce a facut" (vers. 20.21; 2 Imp. 18,5-7).
30:28 Domnia lui Ezechia a fost caracterizata printr-o serie de providente remarcabile, care au descoperit popoarelor din jur ca Dumnezeul lui Israel era poporul Sau. Reusita asirienilor in cucerirea Samariei si in raspandirea ramasitelor sfaramate ale celor zece semintii printre popoare, in timpul primei parti a domniei lui, a condus pe multi sa puna la indoiala puterea Dumnezeului evreilor. Incurajati de succesele lor, ninivenii lepadasera de multa vreme solia lui Iona si devenisera sfidatori in impotrivirea lor fata de planurile cerului. La cativa ani dupa caderea Samariei, armatele victorioase au aparut din nou in Palestina, de data aceasta indreptandu-si fortele impotriva cetatilor intarite ale lui Iuda, cu un oarecare succes; dar s-au retras pentru o vreme din cauza greutatilor care s-au ridicat in alte parti ale imparatiei lor. Numai peste cativa ani, spre incheierea domniei lui Ezechia, urma sa se demonstreze inaintea popoarelor lumii daca zeii paganilor vor invinge pana la urma.