3:1 Cap. 1 - Solomon
3:2 In timpul domniei lui David si a lui Solomon, Israel a devenit puternic printre popoare si a avut multe ocazii sa raspandeasca o influenta puternica in favoarea adevarului si a dreptatii. Numele lui Iehova a fost pastrat in cinste, iar scopul pentru care izraelitii au fost stabiliti in tara fagaduintei promitea sa-si gaseasca implinirea. Au fost ridicate oprelisti, iar cautatorii dupa adevar din tarile pagane nu s-au intors nesatisfacuti. Aveau loc convertiri, iar biserica lui Dumnezeu de pe pamant se marea si prospera.
3:3 Solomon a fost uns si proclamat imparat in ultimii ani ai tatalui sau, David, care a abdicat in favoarea lui. Prima parte a vietii sale a fost plina de sperante, iar planul lui Dumnezeu era ca el sa creasca din putere in putere, din slava in slava, apropiindu-se mereu de asemanarea caracterului lui Dumnezeu, si in felul acesta sa-i inspire pe cei din poporul Sau sa aduca la indeplinire insarcinarea sfanta, ca depozitari ai adevarului divin.
3:4 David stia ca planul inalt al lui Dumnezeu pentru Israel va putea fi implinit numai daca poporul si conducatorii vor veghea neabatut, ca sa atinga tinta pusa inaintea lor. El mai stia ca, pentru a indeplini insarcinarea cu care Dumnezeu l-a onorat pe fiul sau Solomon, tanarul conducator trebuia sa fie nu numai un luptator, om de stat si suveran, ci si un om energic, bun, un invatator al dreptatii, un exemplu de credinciosie. Cu grija duioasa, David l-a indemnat pe Solomon sa fie nobil si viteaz, sa dea pe fata mila si bunatate fata de supusii sai, si in toate relatiile cu natiunile pamantului sa cinsteasca si sa slaveasca Numele lui Dumnezeu, dand pe fata frumusetea sfinteniei. Nenumaratele incercari si experiente deosebite, prin care a trecut David in timpul vietii, l-au invatat valoarea virtutilor nobile si l-au determinat sa declare pe patul de moarte, in insarcinarea data lui Solomon: "Cel ce imparateste intre oameni cu dreptate, cel ce imparateste in frica de Dumnezeu, este ca lumina diminetii cand rasare soarele in dimineata fara nori, ca razele soarelui dupa ploaie" (2 Sam. 23,3.4).
3:5 Ce ocazie a avut Solomon! Daca ar fi urmat indrumarile tatalui sau, inspirate de cer, domnia lui ar fi fost o domnie a dreptatii, asa cum este descrisa in Psalmul 72.
3:6 "Dumnezeule, da judecatile Tale imparatului,
3:7 Si da dreptatea Ta fiului imparatului!
3:8 Si el va judeca pe poporul Tau cu dreptate,
3:9 Si pe nenorocitii Tai cu nepartinire.
3:10 Va fi ca o ploaie, care cade pe un pamant cosit
3:11 Ca o ploaie repede, care uda campia.
3:12 In zilele lui va inflori cel neprihanit,
3:13 Si va fi belsug de pace pana nu va mai fi luna,
3:14 El va stapani de la o mare la alta,
3:15 Si de la Rau pana la marginile pamantului.
3:16 Imparatii Tarsisului si ai ostroavelor vor plati biruri,
3:17 Imparatii Sebei si Sabei vor aduce daruri.
3:18 Da, toti imparatii se vor inchina inaintea lui.
3:19 Toate neamurile ii vor sluji.
3:20 Caci el va izbavi pe saracul care striga,
3:21 Si pe nenorocitul care nu are ajutor.
3:22 Se vor ruga neincetat pentru el,
3:23 Si-l vor binecuvanta in fiecare zi.
3:24 Numele lui va dainui pe vecie;
3:25 Cat soarele va tinea numele lui.
3:26 Cu el se vor binecuvanta unii pe altii,
3:27 Si toate neamurile il vor numi fericit.
3:28 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
3:29 Singurul care face minuni!
3:30 Binecuvantat sa fie in veci slavitul Lui Nume!
3:31 Tot pamantul sa se umple de slava Lui!
3:32 Amin! Amin!"
3:33 In tineretea lui, Solomon a facut din alegerea lui David propria sa alegere, si timp de multi ani a umblat in neprihanire, viata lui fiind caracterizata printr-o ascultare stricta de poruncile lui Dumnezeu. La inceputul domniei, a mers cu sfetnicii de stat la Gabaon, unde se afla inca tabernacolul construit in pustie, si acolo s-a unit cu sfatuitorii lui alesi, "cu capeteniile peste mii si peste sute, cu judecatorii si cu mai marii intregului Israel, capeteniile caselor parintesti" (2 Cron. 1,2), in aducerea de jertfe lui Dumnezeu si intr-o consacrare deplina in slujba Domnului. Intelegand intrucatva datoriile legate de slujba imparateasca, Solomon stia ca aceia care poarta poveri grele trebuie sa
3:34 caute la izvorul intelepciunii calauzire, daca vor sa-si aduca la indeplinire in mod corespunzator raspunderile. Aceasta l-a facut sa-i incurajeze pe sfetnici sa se uneasca cu el din toata inima pentru a se asigura de primire din partea lui Dumnezeu.
3:35 Mai presus de orice bun pamantesc, imparatul dorea intelepciune si pricepere pentru aducerea la indeplinire a lucrarii pe care Dumnezeu i-o daduse. El tanjea dupa o minte agera, marinimie, sensibilitate sufleteasca. In noaptea aceea, Domnul i S-a aratat lui Solomon intr-un vis si i-a spus: "Cere ce vrei sa-ti dau". Ca raspuns, tanarul si neexperimentatul conducator a dat curs simtamintelor de nevrednicie si dorintei dupa ajutor: " Tu ai aratat o mare bunavointa tatalui meu David", a zis el "pentru ca umbla inaintea Ta in credinciosie si dreptate, si in curatie de inima fata de Tine; i-ai pastrat aceasta mare bunavointa si i-ai dat un fiu care sede pe scaunul lui de domnie, cum se vede astazi.
3:36 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau sa imparateasca in locul tatalui meu David; si eu nu sunt decat un tanar, nu sunt incercat. Robul tau este in mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici numarat, nici socotit, din pricina multimii lui. Da, dar, robului Tau o inima priceputa, ca sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta care este asa de mare la numar. Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului". Dumnezeu a zis lui Solomon: "Fiindca dorinta aceasta este in inima ta, fiindca nu ceri nici bogatie, nici averi, nici slava, nici moartea vrajmasilor tai, nici chiar o viata lunga, ci ceri pentru tine intelepciune si pricepere, ca sa
3:37 judeci pe poporul Meu, voi face dupa cuvantul tau. Iti voi da, pe deasupra, bogatii, averi si slava, cum nu a mai avut niciodata nici un imparat inaintea ta, si cum nici nu va mai avea dupa tine. Si daca vei umbla in caile Mele, pazind legile si poruncile Mele, cum a facut tatal tau, David, iti voi lungi zilele" (1 Imp. 3,5-14; 2 Cron. 1, 7-12).
3:38 Dumnezeu a fagaduit ca, asa cum fusese cu David, asa avea sa fie si cu Solomon. Daca imparatul avea sa implineasca ceea ce Domnul i-a poruncit, scaunul de domnie avea sa fie intarit, iar domnia lui avea sa fie mijlocul de inaltare a lui Israel "ca popor intelept si priceput" (Deut. 4,6), o lumina pentru natiunile inconjuratoare.
3:39 Limbajul folosit de Solomon in rugaciunea lui catre Dumnezeu, inaintea vechiului altar de la Gabaon, da pe fata umilinta lui si dorinta arzatoare de a-L onora pe Dumnezeu. El si-a dat seama ca fara ajutor divin este tot atat de neputincios ca si un copilas pentru indeplinirea raspunderilor care erau asupra lui. Stia ca-i lipseste discernamantul, si simtamantul marii lui nevoi l-a determinat sa-L caute pe Domnul pentru intelepciune. In inima lui nu era nici o aspiratie egoista dupa o cunostinta care sa-l inalte mai presus de altii. El dorea sa aduca la indeplinire datoriile care ii reveneau si mai ales darul care avea sa fie mijlocul prin care domnia lui sa aduca slava lui Dumnezeu. Niciodata Solomon nu a fost atat de bogat, atat de intelept sau cu adevarat mare ca atunci cand a marturisit: "Eu nu sunt decat un tanar, nu sunt incercat". Aceia care astazi ocupa pozitii de incredere trebuie sa caute lectia din rugaciunea lui Solomon. Cu cat un om ocupa o pozitie mai inalta, cu atat are de purtat o raspundere mai mare, cu atat mai mare va fi influenta pe care o exercita si cu atat mai mare este nevoia de dependenta de Dumnezeu. Totdeauna trebuie sa-si aminteasca de faptul ca, o data cu chemarea la lucru, vine si chemarea de a umbla cu grija inaintea semenilor lui. El trebuie sa stea inaintea lui Dumnezeu avand atitudinea unui ucenic. Pozitia nu aduce si sfintenia caracterului. Un om este in adevar mare atunci
3:40 cand Il onoreaza pe Dumnezeu si asculta de poruncile Lui.
3:41 Dumnezeul pe care Il slujim nu cauta la fata omului. El, care i-a dat lui Solomon, duh de discernamant si intelepciune, este gata sa dea aceeasi binecuvantare astazi copiilor Sai. "Daca cuiva ii lipseste intelepciunea", declara Cuvantul Sau, "s-o ceara de la Dumnezeu, care da cu mana larga, fara mustrare, si ea ii va fi data" (Iacov 1,5). Cand un purtator de poveri doreste intelepciune mai mult decat bogatie, putere sau renume, el nu va fi dezamagit. Unul ca acesta va invata de la Marele Invatator nu numai ce sa faca, ci si cum sa lucreze, asa incat sa primeasca aprobarea divina.
3:42 Atata vreme cat ramane consacrat, omul pe care Dumnezeu l-a inzestrat cu discernamant si pricepere nu va da pe fata dorinta dupa o pozitie inalta, nici nu va cauta sa conduca sau sa stapaneasca. Oamenii trebuie sa poarte raspunderi, pentru ca este nevoie - dar in loc de a se lupta pentru intaietate, acela care este un conducator adevarat se va ruga pentru o inima intelegatoare, ca sa faca deosebire intre bine si rau. Cararea barbatilor care sunt asezati drept conducatori nu este usoara; ei trebuie sa vada in orice piedica o chemare la rugaciune. Niciodata nu trebuie sa uite a primi sfat de la Marele Izvor al oricarei intelepciuni. Intariti si luminati de Maestru, ei vor fi facuti in stare sa stea neclintiti impotriva influentelor nesfinte si sa faca deosebire intre dreptate si eroare, intre bine si rau. Ei vor aproba ceea ce Dumnezeu aproba si vor lupta cu putere impotriva introducerii principiilor gresite in lucrarea Sa.
3:43 Dumnezeu i-a dat lui Solomon intelepciunea pe care el a dorit-o mai presus de bogatii, onoare sau viata lunga. Cererea lui de a avea o minte agera, o inima inteleapta si un duh bland a fost implinita. "Dumnezeu a dat
3:44 lui Solomon intelepciune, foarte mare pricepere si cunostinta multa, ca nisipul de pe tarmul marii. Intelepciunea lui Solomon intrecea intelepciunea tuturor fiilor Rasaritului si toata intelepciunea egiptenilor. El era mai intelept decat oricare om si faima lui se raspandise printre neamurile de primprejur" (1 Imp. 4,29-31).
3:45 "Si tot Israelul... s-a temut de imparat, caci au vazut ca intelepciunea lui Dumnezeu era in el, povatuindu-l in judecatile lui" (1 Imp. 3,28). Inima poporului s-a indreptat catre Solomon, asa cum fusese fata de David, si l-a ascultat in toate lucrurile. "Solomon... s-a intarit in domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el, si l-a inaltat din ce in ce mai mult" (2 Cron. 1,1).
3:46 Timp de mai multi ani, viata lui Solomon s-a caracterizat prin devotament fata de Dumnezeu, cinste, principii statornice si ascultare stricta de poruncile lui Dumnezeu. El dadea indrumari in toate actiunile importante si administra cu intelepciune problemele legate de imparatie. Bogatia si intelepciunea lui, constructiile impunatoare si lucrarile publice, pe care le-a realizat in primii ani ai domniei, energia, evlavia, dreptatea si generozitatea pe care le-a dat pe fata in cuvant si fapte au castigat loialitatea, admiratia si omagiul conducatorilor din multe tari.
3:47 Numele lui Iehova a fost mult onorat in prima parte a domniei lui Solomon. Intelepciunea si dreptatea, manifestate de imparat, dadeau marturie tuturor popoarelor despre atributele minunate ale Dumnezeului pe care Il slujea. Pentru o vreme, Israel a fost ca o lumina, care dadea pe fata maretia lui Iehova. Adevarata slava a primei parti a domniei lui Solomon nu s-a vazut in intelepciunea neintrecuta,
3:48 in bogatii fabuloase, in puterea fara egal si in renumele lui, ci in onoarea pe care a adus-o Numelui Dumnezeului lui Israel, prin folosirea inteleapta a darurilor cerului.
3:49 Pe masura ce anii treceau si faima lui Solomon crestea, el cauta sa-L onoreze pe Dumnezeu, sporind mereu in putere mintala si spirituala si continuand sa imparta altora binecuvantarile pe care le primea. Nimeni nu putea sa inteleaga mai bine decat el insusi ca prin favoarea lui Iehova intrase in stapanirea puterii, intelepciunii si ca aceste daruri i-au fost acordate ca sa dea lumii cunoasterea Imparatului imparatilor.
3:50 Solomon a dat pe fata un interes deosebit in studiul naturii, dar cercetarile lui nu s-au limitat la o singura ramura de invatatura. Prin studiul staruitor al tuturor lucrurilor create, atat insufletite, cat si neinsufletite, el a castigat o conceptie lamurita despre Creator. In fortele naturii, in lumea animala si minerala si in orice copac, mugur si floare, el vedea descoperirea intelepciunii lui Dumnezeu; si in timp ce cauta sa invete mai mult si mai mult, cunoasterea lui despre Dumnezeu si dragostea fata de El cresteau continuu. Intelepciunea inspirata de sus a lui Solomon si-a gasit expresia in cantari de lauda si in multe proverbe. "A rostit trei mii de pilde si a alcatuit o mie cinci cantari. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban pana la isopul care creste pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre pasari, despre taratoare si despre pesti" (1 Imp. 4,32.33).
3:51 In parabolele lui Solomon este subliniat principiul vietuirii sfinte si al efortului staruitor, principii ceresti care duc la evlavie, principii care trebuie sa guverneze
3:52 toate faptele vietii. Tocmai raspandirea acestor principii si recunoasterea lui Dumnezeu ca Unul caruia Ii apartin toata lauda si onoarea au facut din prima parte a domniei lui Solomon un timp de inaltare morala si de prosperitate materiala. "Ferice de omul care gaseste intelepciunea, si de omul care capata priceperea! Caci castigul pe care-l aduce ea este mai bun decat al argintului, si venitul adus de ea este mai de pret decat aurul; ea este mai de pret decat margaritarele, si toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. In dreapta ei este o viata lunga; in stanga ei, bogatie si slava. Caile ei sunt niste carari placute, si toate cararile ei sunt niste carari pasnice. Ea este un pom de viata pentru cei ce o apuca, si cei ce o au sunt fericiti" (Prov. 3,13-18).
3:53 "Iata inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea si cu tot ce ai, dobandeste priceperea" (Prov. 4,7); "Frica de Domnul este inceputul intelepciunii" (Ps. 111,10); "Frica de Domnul este urarea raului; trufia si mandria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu" (Prov. 8, 13).
3:54 O, daca in anii de mai tarziu Solomon ar fi luat aminte la aceste cuvinte minunate ale intelepciunii ! O, daca el, care declarase: "Buzele inteleptilor seamana stiinta" (Prov. 15, 7) si care invatase pe imparatii pamantului sa dea Imparatului imparatilor lauda pe care doreau sa o dea unui conducator pamantesc, nu si-ar fi atribuit niciodata "cu o gura razvratita", cu mandrie si nerusinare, slava care se cuvenea numai lui Dumnezeu!