29:1 Cap. 27 - Ahaz
29:2 Venirea lui Ahaz la tron a adus pe Isaia si pe tovarasii lui fata in fata cu o situatie mai ingrozitoare decat oricare alta care existase vreodata in tara lui Iuda. Multi care rezistasera odinioara influentei seducatoare a practicilor idolatre, au fost convinsi acum sa ia parte la inchinarea zeitatilor pagane. Printi in Iuda s-au dovedit necredinciosi insarcinarii lor; s-au ridicat prooroci mincinosi cu solii ca sa-i rataceasca; chiar unii dintre preoti invatau pentru plata. Totusi fruntasii in aceasta apostazie pastrau formele inchinarii dumnezeiesti si pretindeau sa fie socotiti ca facand parte din poporul lui Dumnezeu.
29:3 Proorocul Mica, cel care a dat marturie in acele vremuri tulburi, spunea ca pacatosii din Sion, in timp ce sustineau ca "se sprijinesc pe Domnul" si huleau, falindu-se, "nu este oare Domnul in mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire", continuau "sa cladeasca Sionul cu sange si Ierusalimul cu nelegiuire" (Mica 3,11.10). Impotriva acestor pacate
29:4 profetul Isaia si-a ridicat glasul intr-o mustrare aspra: "Ascultati cuvantul Domnului, capetenii ale Sodomei! la aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! Ce - Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul ... Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri ca sa-Mi spurcati curtile?" (Isaia 1,10-12).
29:5 Inspiratia spune: "Jertfa celor rai este o scarba inaintea Domnului, cu cat mai mult cand o aduc cu ganduri nelegiuite" (Prov. 21,27). Dumnezeul Cerului "are ochii atat de curati incat nu pot sa vada raul si nu poate privi nelegiuirea" (Hab. 1,13). Nu pentru ca nu vrea sa ierte Isi intoarce El privirea de la cel nelegiuit; ci pentru ca pacatosul refuza sa foloseasca masurile imbelsugate ale harului, Dumnezeu nu-l poate elibera de pacat. "Nu, mana Domnului nu era prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata lui si-L impiedica sa va asculte! (Isaia 59,1.2).
29:6 Solomon scrisese: " Vai de tine, tara, al carei imparat este un copil!" (Ecl. 10,16). Asa s-a intamplat cu tara lui Iuda. Printr-o continua pacatuire, conducatorii ei devenisera niste copii. Isaia a atras atentia poporului la slabiciunile pozitiei lor printre popoarele pamantului; si le-a aratat ca aceasta situatie este rezultatul nelegiuirii din locurile inalte. El zisese: "Domnul, Dumnezeul ostirilor, va lua din Ierusalim si din Iuda orice sprijin si orice mijloc de trai, orice izvor de paine si orice izvor de apa, pe viteaz si omul de razboi, pe judecator si pe prooroc, pe ghicitor si pe batran,
29:7 pe capetenia peste cincizeci si pe dregator, pe mestesugarul ales si pe vrajitorul iscusit. Le voi da baieti drept capetenii, zice Domnul, si niste copii vor stapani peste ei. Se clatina Ierusalimul, se prabuseste Iuda, pentru ca vorbele si faptele lor sunt indreptate impotriva Domnului" (Isaia 3, 1-4.8).
29:8 "Carmuitorii tai", a continuat proorocul, "te duc in ratacire, si pustiesc calea pe care umbli!" (vers. 12). In timpul domniei lui Ahaz acest lucru a fost adevarat in mod literal; despre el sta scris: "A umblat in caile imparatilor lui Israel; si a facut un chip turnat pentru Baali, a ars tamaie in valea fiilor lui Himon". "...si chiar a trecut pe fiul sau prin foc, dupa uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel " (2 Imp. 16,3).
29:9 Aceasta a fost in adevar o vreme de mare primejdie pentru poporul ales. Numai cativa ani mai erau si cele zece semintii ale Imparatiei lui Iuda aveau sa fie imprastiate printre popoarele pagane. Iar in imparatia lui Iuda perspectiva era intunecata. Fortele binelui slabeau cu repeziciune, iar fortele raului se inmulteau. Proorocul Mica, vazand situatia, a fost silit sa exclame: "S-a dus omul de bine din tara si nu mai este nici un om cinstit printre oameni ... Cel mai bun dintre ei este ca un maracine, cel mai cinstit este mai rau decat un tufis de spini" (Mica 7,2.4). "De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita", zice Isaia, "am fi ajuns ca Sodoma si ... Gomora" (Isaia 1,9).
29:10 In fiecare veac, datorita acelora care au ramas credinciosi ca si din cauza dragostei Sale nemarginite pentru cei rataciti,
29:11 Dumnezeu a rabdat indelung razvratirea si a staruit de ei sa paraseasca drumul lor pacatos si sa se intoarca la El. "Invatatura dupa invatatura, porunca peste porunca... putin aici, putin acolo", prin barbati randuiti de El, a invatat pe calcatorii Legii calea neprihanirii Isaia 28;10).
29:12 Tot astfel a fost si in timpul domniei lui Ahaz. O invitatie dupa alta a fost trimisa lsraelului ratacitor ca sa-l intoarca la credinciosia fata de Iehova. Insistentele proorocilor erau pline de delicatete; si cand stateau in fata poporului, indemnandu-l staruitor la pocainta si reforma, cuvintele lor aduceau roada spre slava lui Dumnezeu.
29:13 Prin Mica s-a adresat o chemare minunata:" Ascultati dar ce zice Domnul: 'Scoala-te, judeca-te inaintea muntilor, si dealurile sa-ti auda glasul! ... Ascultati, munti, pricina Domnului si luati aminte, temelii tari ale pamantului! Caci Domnul are o judecata cu poporul Sau si vrea sa Se judece cu Israel.
29:14 'Poporul Meu, ce ti-am facut si cu ce te-am ostenit? Raspunde - Mi! Caci te-am scos din tara Egiptului, te-am izbavit din casa robiei, si am trimis inainte pe Moise, Aaron si Maria! Poporul Meu, adu-ti aminte ce planuia Balac imparatul Moabului si ce i-a raspuns Balaam, fiul lui Beor, si ce s-a intamplat din Sitim pana la Ghilgal, ca sa cunosti binefacerile (neprihanirea, dupa tr.engl.) Domnului" (Mica 6,1-5).
29:15 Dumnezeul pe care-L slujim este indelung rabdator; "indurarile Lui nu sunt la capat" (Plang. 3,22). In perioada timpului de incercare, Duhul Sau staruise pe langa oameni
29:16 sa primeasca darul vietii. "Spune-le: 'Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel?" (Ezech. 33,11). Este planul deosebit al lui Satana sa-l duca pe om la pacat si apoi sa-l lase acolo neajutorat si deznadajduit, temandu-se sa caute iertare. Dar Dumnezeu invita: "Afara numai daca cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine" (Isaia 27,5). In Hristos au fost luate toate masurile si s-au dat toate incurajarile.
29:17 In zilele apostaziei lui Iuda si Israel, multi se intrebau: "Cu ce voi intampina pe Domnul si cu ce ma voi pleca inaintea Dumnezeului Celui Prea Inalt? Il voi intampina oare cu arderi de tot, cu vitei de un an? Dar primeste Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de rauri de untdelemn ?" Raspunsul este clar si pozitiv: " Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?" (Mica 6,6-8).
29:18 Recomandand valoarea evlaviei practice, proorocul n-a facut decat sa repete sfatul dat lui Israel cu secole mai inainte. Prin Moise, cand erau pe punctul sa intre in tara fagaduita, cuvantul Domnului fusese: "Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tau, decat sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, Sa umbli in toate caile Lui, sa iubesti si sa slujesti Domnului, Dumnezeului tau, din toata inima si din tot sufletul tau, sa pazesti poruncile Domnului si legile Lui, pe care ti le dau astazi, ca sa fii fericit?" (Deut. 10,12.13).
29:19 Din veac in veac, aceste sfaturi
29:20 au fost repetate de slujitorii lui Iehova catre aceia care erau in primejdia caderii in obiceiurile formalismului si uitarii de a da pe fata mila. Cand Hristos Insusi, in timpul lucrarii Sale pamantesti, a fost abordat de un invatator al Legii cu intrebarea: "Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?", Isus i-a raspuns: 'Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si proorocii" (Mat. 22,36-40). Aceste rostiri clare ale proorocilor si ale Domnului Insusi sa fie primite de noi ca fiind glasul lui Dumnezeu pentru fiecare suflet. Sa nu pierdem din vedere nici o ocazie de a face fapte de mila, de chibzuire plina de bunatate si de curtenie crestina, pentru cei impovarati si deprimati. Daca nu putem face mai mult, putem adresa cuvinte de incurajare si nadejde acelora care nu-L cunosc pe Dumnezeu si care pot fi abordati cel mai usor pe calea simpatiei si a dragostei.
29:21 Bogate si imbelsugate sunt fagaduintele facute acelora care urmaresc ocaziile pentru a aduce bucurie si binecuvantare in viata altora. "Daca vei da din mancarea ta celui flamand, daca vei satura sufletul lipsit, atunci lumina ta va rasari peste intunecime si intunericul tau va fi ca ziua namiaza mare! Domnul te va calauzi neincetat, iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa, si va da di nou putere madularelor tale, vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca" (Isaia 58,10.11).
29:22 Calea idolatra a lui Ahaz in fata apelurilor staruitoare ale proorocilor putea avea doar o urmare.
29:23 "Mania Domnului a fost peste Iuda si peste Ierusalim, si i-a facut de groaza, de spaima si de bataie de joc" (2 Cron. 29,8). Imparatia a suferit un declin rapid si insasi existenta ei a fost in curand primejduita de armatele invadatoare. "Atunci Retin, imparatul Siriei, si Pecah, fiul lui Remalia, imparatul lui Israel, s-au suit impotriva Ierusalimului, sa lupte impotriva lui. Au impresurat pe Ahaz".(2 Imp. 16,5).
29:24 Daca Ahaz si oamenii de frunte ai imparatiei lui ar fi fost slujitori credinciosi ai Celui Prea Inalt, nu ar fi avut teama de o alianta atat de neobisnuita ca aceea care se formase impotriva lor. Dar calcarea repetata a legii ii facuse sa fie lipsiti de putere. Loviti de o spaima necunoscuta fata de judecatile
29:25 razbunatoare ale unui Dumnezeu ofensat, "inima imparatului si a poporului sau a tremurat cum se clatina copacii din padure cand bate vantul" (Isaia 7,2). In aceasta criza, cuvantul Domnului a venit la Isaia, poruncindu-i sa se intalneasca cu imparatul care tremura si sa-i spuna: "la seama si fii linistit, nu te teme de nimic ... Nu te teme ca Siria gandeste rau impotriva ta, si ca Efraim si fiul lui Remalia zic: 'Sa ne suim impotriva lui Iuda si sa batem cetatea, s-o spargem si sa punem imparat in ea' ... Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: 'Asa ceva nu se va intampla si nu va avea loc'". Profetul declara ca imparatia lui Israel, cum si Siria curand vor ajunge la un sfarsit. "Daca nu credeti", incheie el, "nu veti sta in picioare" (vers. 4-7.9).
29:26 Ar fi fost bine pentru imparatia lui Iuda daca Ahaz ar fi primit aceasta solie ca din partea cerului. Dar alegand sa se sprijineasca pe bratul de carne, el a cautat ajutor la pagani. In disperare a trimis vorba lui Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei, sa - i spuna: "Eu sunt robul tau si fiul tau: suie-te si izbaveste-ma din mana imparatului Siriei si din mana imparatului lui Israel, care se ridica impotriva mea" (2 Imp. 16, 7). Cererea a fost insotita de un dar bogat din tezaurul imparatului si al templului.
29:27 Ajutorul solicitat a fost trimis, si imparatului Ahaz i s-a dat o liniste temporara, dar cu ce pret pentru Iuda! Tributul oferit a trezit lacomia Asiriei si aceasta natiune nesincera a amenintat iarasi ca va navali si va jefui pe Iuda. Ahaz, si supusii lui nefericiti, erau acum hartuiti de teama de a cadea cu totul in mainile cruzilor asirieni.
29:28 "Domnul a smerit pe Iuda " din cauza unei calcari continue a Legii. In aceasta vreme de stramtorare, Ahaz, in loc sa se pocaiasca, "a pacatuit si mai mult impotriva Domnului ... caci a adus jertfa dumnezeilor Damascului". "Fiindca dumnezeii Imparatiei Siriei le vin in ajutor", a zis el, "le voi aduce si eu jertfe ca sa-mi ajute" (2 Cron. 28,19.22.23).
29:29 Cand imparatul apostaziat s-a apropiat de incheierea domniei a poruncit sa fie inchise portile templului. Slujbele sfinte au fost intrerupte. Candelele nu mai erau aprinse inaintea altarului. Nu mai erau aduse jertfe pentru pacatele poporului. Tamaia frumos mirositoare nu se mai inalta catre cer la vremea jertfei de dimineata si de seara. Golind curtile casei Domnului si incuindu-i portile, locuitorii cetatii necredincioase au ridicat cu indrazneala altare pentru inchinarea la zeitatile pagane la colturile strazilor prin tot Ierusalimul. Paganismul se parea ca biruise; puterile intunericului aproape predominau.
29:30 Dar in Iuda mai locuiau si mii care pastrau credinta in Iehova, refuzand cu hotarare sa fie atrasi in idolatrie. Catre acestia, Isaia, Mica si colaboratorii lor priveau cu nadejde cand erau martori la ruina produsa in ultimii ani ai domniei lui Ahaz. Sanctuarul lor era inchis, dar cei credinciosi aveau asigurarea: "Dumnezeu este cu noi (Emanuel) ... Sfintiti insa pe Domnul ostirilor. De El sa va temeti si sa va infricosati. Si atunci El va fi un locas sfant" (Isaia 8,10.13.14).