24:47 Cand Iona a aflat planul lui Dumnezeu de a cruta cetatea care, in ciuda nelegiuirii ei, fusese determinata sa se pocaiasca in sac si cenusa, ar fi trebuit sa fie primul care sa se bucure de harul minunat al lui Dumnezeu; dar el a ingaduit mintii sa zaboveasca asupra posibilitatii ca el sa fie privit ca un prooroc mincinos. Gelos pentru renumele lui, el a pierdut din vedere valoarea infinit mai mare a fiintelor din cetatea aceea nenorocita. Mila data pe fata de Dumnezeu fata de ninivenii pocaiti "n-a placut deloc lui Iona, si s-a maniat". "Nu este aceasta tocmai ce ziceam eu", intreba el pe Domnul, "cand eram inca in tara mea? Tocmai lucrul acesta voiam sa-l inlatur fugind la Tars. Caci stiam ca esti un Dumnezeu milos si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si ca Te caiesti de rau!" (Iona 4,1.2).