24:10 Daca atunci cand i-a fost adresata chemare, la inceput, Iona s-ar fi oprit sa gandeasca linistit, el si-ar fi dat seama cat de nebuneasca era orice straduinta din partea lui sa scape de raspunderea asezata asupra lui. Dar nu i s-a ingaduit prea mult sa mearga netulburat in fuga lui necugetata. "Domnul a facut sa sufle pe mare un vant naprasnic, si a starnit o mare furtuna. Corabia ameninta sa se sfarame. Corabierii s-au temut au strigat fiecare la dumnezeul lui, si au aruncat in mare uneltele din corabie, ca sa o faca mai usoara, iar Iona s-a pogorat in fundul corabiei, s-a culcat si a adormit dus" (vers. 4.5).