23:1 Cap. 21 - Incheierea lucrarii de slujire a lui Elisei
23:2 Chemat la slujba profetica atunci cand Ahab domnea inca, Elisei traise sa vada multe schimbari care au avut loc in imparatia lui Israel. Judecata dupa judecata cazuse peste izraeliti in timpul domniei lui Hazael al Siriei, care fusese uns sa fie un bici pentru un popor apostaziat. Masurile stricte de reforma instituite de Iehu avusesera ca urmare nimicirea intregii case a lui Ahab. In razboaiele neintrerupte cu sirienii Ioahaz, urmasul lui Iehu, pierduse unele din cetatile de la rasarit de Iordan. Pentru o vreme se paruse ca sirienii aveau sa puna stapanire pe regatul intreg. Dar reforma inceputa de Ilie si continuata de Elisei determinase pe multi sa caute pe Dumnezeu. Altarele lui Baal au fost uitate si, incet dar sigur planul lui Dumnezeu se implinea in viata acelora care au ales sa-L slujeasca din toata inima.
23:3 Din dragostea Sa pentru izraelitii rataciti, Dumnezeu a ingaduit sirienilor sa-i biciuiasca. Datorita
23:4 milei Sale pentru aceia a caror putere morala era slaba, El a ridicat pe Iehu ca sa ucida pe Izabela cea nelegiuita si toata casa lui Ahab. Inca o data, printr-o providenta plina de mila, preotii lui Baal si ai Astarteei au fost indepartati si altarele lor paganesti daramate. Dumnezeu, in intelepciunea Sa, a vazut ca daca ispita avea sa fie indepartata, unii aveau sa uite paganismul si aveau sa-si indrepte fata spre cer; si de aceea El a ingaduit sa cada peste ei o nenorocire dupa alta. Judecatile Lui erau amestecate cu mila, iar atunci cand a fost indeplinit planul Sau a schimbat situatia in favoarea acelora care invatasera sa-L caute.
23:5 In timp ce influentele spre bine si spre rau se luptau pentru intaietate, iar Satana facea tot ce-i statea in putere pentru a desavarsi ruina pe care o provocase in timpul domniei lui Ahab si a Izabelei, Elisei continua sa de marturie. A intampinat impotrivire, dar nimeni nu trata cu usurinta spusele lui. In toata imparatia era onorat si respectat. Multi veneau la el pentru sfat. Pe cand Izabela era inca in viata Ioram, imparatul lui Israel, i-a cautat sfatul; si odata, pe cand era in Damasc, a fost vizitat de solii lui Ben-Hadad, imparatul Siriei, care dorea sa afle daca boala pe care o avea urma sa-i aduca moartea. Pentru toti, proorocul a dat marturie credincioasa intr-o vreme cand, din toate partile, adevarul fusese pervertit si marea majoritate a poporului se gasea intr-o razvratire pe fata impotriva Cerului.
23:6 Dumnezeu n-a uitat niciodata pe solul Sau ales. Intr-o imprejurare, in timpul navalirii siriene, imparatul Siriei
23:7 se sfatuise cu slujitorii lui zicand: "Tabara mea va fi in cutare loc". Acest plan a fost descoperit de Domnul lui Elisei, care a trimis sa spuna imparatului lui Israel: 'Fereste-te sa treci pe langa locul acela, caci acolo sunt ascunsi sirienii. ' Si imparatul lui Israel a trimis niste oameni sa stea la panda spre locul pe care i-l spusese si despre care il instiintase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a intamplat nu o data, nici de doua ori.
23:8 Imparatului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii sai si le-a zis: 'Nu voiti sa-mi spuneti care din noi este pentru imparatul lui Israel?' Unul dintre slujitorii sai a raspuns: 'Nimeni imparate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este in Israel spune imparatului lui Israel cuvintele pe care le rostesti in odaia ta de culcare'."
23:9 Hotarat sa termine cu profetul, imparatul Siriei a dat porunca: "Duceti-va si vedeti unde este, ca sa trimit sa-l prinda". Proorocul era la Dotan; si afland aceasta, imparatul a trimis "acolo cai, care si o oaste puternica. Au ajuns noaptea, si au inconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineata si a iesit. Si iata ca o oaste inconjura cetatea, cu cai si care.
23:10 Ingrozit, slujitorul lui Elisei l-a cautat cu vestea: "Ah! domnul meu", a zis el, "cum vom face?"
23:11 "Nu te teme", a fost raspunsul proorocului, "caci mai multi sunt cei ce sunt cu noi decat cei cu ei". Si pentru ca slujitorul sa-si dea seama, Elisei s-a rugat si a zis: " 'Doamne, deschide-i ochii sa vada'. Si Domnul a deschis ochii slujitorului,
23:12 care a vazut muntele plin de cai si de care de foc imprejurul lui Elisei". Intre slujitorul lui Dumnezeu si ostile vrajmasilor inarmati era o oaste de ingeri ceresti care-l inconjura. Ei se coborasera cu o putere mare, nu sa distruga, nici sa ceara inchinare, ci sa tabere in jurul celor slabi si neajutorati ai Domnului, sa le slujeasca.
23:13 Cand copiii lui Dumnezeu sunt adusi in situatii dificile si in aparenta nu este scapare, ei sa se bizuiasca numai pe Domnul.
23:14 Pe cand oastea sirieni inainta cu indrazneala, nestiind de ostile nevazute ale cerului, Elisei "a facut atunci urmatoarea rugaciune catre Domnul: 'Loveste, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.' Si Domnul i-a lovit cu orbire, dupa cuvantul lui Elisei. Elisei le-a zis: 'Nu este aceasta calea, si nu este aceasta cetatea; veniti dupa mine, si va voi duce la omul pe care-l cautati'. Si i-a dus la Samaria. Cand au intrat in Samaria, Elisei a zis: 'Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, sa vada! ' Si Domnul le-a deschis ochii, si au vazut ca erau in mijlocul Samariei. Imparatul lui Israel, vazandu-i, a zis lui Elisei: 'Sa-i macelaresc, sa-i macelaresc, parinte?' 'Sa nu-i macelaresti', a raspuns Elisei: 'Obisnuiesti tu oare sa macelaresti pe aceia pe care ii iei prinsi cu sabia si cu arcul tau? Da-le paine si apa, ca sa manance si sa bea; apoi sa se duca la stapanul lor'. Imparatul lui Israel le-a dat un pranz mare, si ei au mancat si
23:15 au baut; apoi le-a dat drumul si au plecat la stapanul lor." (vezi 2 Imp. 6).
23:16 Pentru o vreme dupa aceasta intamplare, Israel a fost liber de atacurile sirienilor. Dar mai tarziu, sub conducerea energica a unui imparat hotarat, Hazael, ostile asiriene au inconjurat Samaria si au asediat-o. Niciodata mai inainte nu fusese Israel dus intr-o asa mare stramtorare ca in timpul acestui asediu. Pacatele parintilor erau cu adevarat pedepsite in copii si in copiii copiilor lor. Grozaviile unei foamete prelungite il conduceau pe imparatul lui Israel la masuri disperate, cand Elisei a prezis eliberarea pentru a doua zi.
23:17 Cand se lumina spre a doua zi, "Domnul facuse sa se auda, in tabara Sirienilor un vuiet de care si un vuiet de cai, vuietul unei mari ostiri" ; si ei, cuprinsi de frica, "s-au sculat si au luat-o la fuga" in revarsatul zorilor, "lasandu-si corturile, caii si magarii, tabara asa cum era", cu mari rezerve de hrana "si au fugit ca sa-si scape viata". Ei nu s-au oprit decat dupa ce au trecut Iordanul.
23:18 In noaptea aceea, patru leprosi de la poarta cetatii, ajunsi la disperare din pricina foamei, si-au propus sa viziteze tabara siriana si sa se lase la mila asediatorilor, nadajduind prin aceasta sa le trezeasca simpatia si sa obtina hrana. Cat de uimiti au fost cand, intrand in tabara, "n-au gasit pe nimeni". Nefiind nimeni sa-i atace sau sa-i opreasca, "au patruns intr-un cort, au mancat si au baut, au luat din el argint, aur si haine, si s-au dus si le-au ascuns. S-au intors iarasi, au patruns intr-un alt cort si au luat si de acolo lucruri pe care s-au dus si le-au ascuns. Apoi, si-au zis unul altuia: 'Nu facem bine! Ziua aceasta este
23:19 o zi de veste buna. Daca vom tacea... vom fi pedepsiti " . Indata s-au intors in cetate cu vesti pline de bucurie.
23:20 Prada a fost uriasa; atat de bogate au fost rezervele incat in ziua aceea "s-a vandut o masura de floare de faina cu un siclu, si doua masuri de orz cu un siclu", asa cum spusese Elisei cu o zi mai inainte. Inca o data Numele Domnului a fost inaltat inaintea paganilor "dupa cuvantul Domnului", prin proorocul Sau in Israel (vezi 2 Imp. 7,5-16).
23:21 In felul acesta, omul lui Dumnezeu a continuat sa lucreze din an in an, stand aproape de popor in slujire credincioasa, iar in timp de criza stand alaturi de imparati ca sfetnic intelept. Anii lungi de ratacire in idolatrie din partea conducatorilor si a poporului si-au facut lucrarea lor groaznica, umbra intunecata a apostaziei inca se vedea pretutindeni, dar ici si colo erau si aceia care refuzasera cu statornicie sa-si plece genunchiul inaintea lui Baal. In timp ce Elisei isi continua lucrarea de reforma, multi se intorceau de la paganism si invatau sa se bucure in slujirea Dumnezeului cel adevarat. Proorocul era inviorat de aceste minuni ale harului divin si era inspirat de o mare dorinta sa ajunga la toti aceia cu inima sincera. Oriunde se gasea, el se straduia sa fie un invatator al dreptatii.
23:22 Din punct de vedere omenesc, perspectivele renasterii spirituale a natiunii erau tot atat de fara speranta cum apar si astazi inaintea slujitorilor lui Dumnezeu care lucreaza in locurile intunecate ale pamantului. Dar biserica lui Hristos este reprezentanta lui Dumnezeu pentru vestirea adevarului; ea este imputernicita de El sa faca o lucrare speciala; si daca este credincioasa lui Dumnezeu, ascultatoare de poruncile Lui, in ea va locui desavarsirea puterii divine. Daca va fi devotata
23:23 indatoririlor ei, nu exista putere care sa i se impotriveasca. Fortele vrajmasului nu vor fi in stare s-o biruie, asa cum pleava nu este in stare sa reziste furtunii.
23:24 Inaintea bisericii sunt zorii unei zile stralucite, glorioase, daca va imbraca haina neprihanirii lui Hristos, renuntand la tot ce este lumesc.
23:25 Dumnezeu ii cheama pe cei credinciosi ai Sai, care cred in El sa ii imbarbateze pe aceia care sunt necredinciosi si fara nadejde. Intoarceti-va la Domnul, voi, prizonieri ai nadejdii. Cautati putere la Dumnezeu, la Dumnezeul cel viu. Dati pe fata credinta umila, neclintita in puterea si in dispozitia Sa de a ne mantui. Cand prin credinta primim puterea Sa, El va schimba in mod minunat perspectivele cele mai deznadajduite, cele mai descurajatoare. El va face aceasta pentru slava Numelui Sau.
23:26 Atata vreme cat Elisei a putut calatori din loc in loc prin imparatia lui Israel, a continuat sa ia parte activa la edificarea scolilor profetilor. Oriunde se gasea, Dumnezeu era cu el, dandu-i cuvinte sa vorbeasca si putere sa faca minuni. Intr-o imprejurare, "fiii proorocilor au zis lui Elisei: 'lata ca locul unde locuim noi cu tine este prea stramt pentru noi. Haidem pana la Iordan; ca sa luam de acolo fiecare cate o barna, si sa ne facem acolo un loc de locuit'." Elisei a venit cu ei la Iordan, incurajandu-i cu prezenta lui, dandu-le indrumari si chiar facand o minune pentru a-i ajuta in lucrarea lor. "Si pe cand taia unul din ei o barna, a cazut fierul de la secure in apa. El a strigat: ' Ah! domnul meu, era imprumutat!' Omul lui Dumnezeu a zis: 'Unde a cazut?'
23:27 si i-a aratat locul. Atunci Elisei a taiat o bucata de lemn, a aruncat-o in locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apa. Apoi a zis: 'Ridica-l ' si a intins mana si l-a luat." (vers. 5-7).
23:28 Atat de eficienta fusese slujirea sa si atat era de raspandita influenta sa, incat atunci cand era pe patul mortii, chiar si tanarul imparat Ioas, un idolatru cu putin respect pentru Dumnezeu, a recunoscut in prooroc un parinte in Israel si a recunoscut ca prezenta lui in mijlocul lor era de mai mare valoare in timp de incercare decat o multime de cai si de care. Raportul glasuieste: "Elisei s-a imbolnavit de o boala de care a murit. Ioas, imparatul lui Israel, s-a pogorat la el, a plans pe fata lui si a zis: 'Parinte, parinte! Carul lui Israel si calarimea lui!" (2 Imp. 13,14).
23:29 Pentru multe suflete tulburate si avand nevoi de ajutor, proorocul lucrase ca un parinte intelept si intelegator. Si in aceasta imprejurare nu a intors spatele tanarului nelegiuit din fata lui, atat de nedemn pentru pozitia de incredere pe care o ocupa si totusi intr-o atat de mare nevoie de sfat. Dumnezeu in providenta Sa a oferit imparatului o ocazie sa rascumpere greselile tatalui sau si sa-si aseze imparatia intr-o pozitie mai buna. Vrajmasul sirian, care acum ocupa teritoriul de la rasarit de Iordan, trebuia sa fie indepartat. Inca o data puterea lui Dumnezeu avea sa se dea pe fata in favoarea lsraelului ratacit.
23:30 Proorocul pe moarte a poruncit imparatului: "Ia un arc si sageti". Ioas a ascultat. Apoi proorocul a zis: "Incordeaza arcul cu mana ta". Dupa ce Ioas a incordat arcul "cu mana lui, Elisei si-a pus mainile pe mainile imparatului si a zis:
23:31 'Deschide fereastra dinspre rasarit"- spre cetatile de dincolo de Iordan aflate in stapanirea sirienilor. Dupa ce imparatul a deschis fereastra zabrelita, Elisei i-a poruncit sa traga. Cand sageata si-a luat zborul, proorocul a fost inspirat sa zica: "Aceasta este o sageata de izbavire din partea Domnului, o sageata de izbavire impotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec pana ii vei nimici".
23:32 Iar acum proorocul i-a incercat credinta imparatului. Poruncind lui Ioas sa ia sageti, i-a zis: "Loveste in pamant!" De trei ori a lovit imparatul in pamant si apoi s-a oprit. " Trebuia sa lovesti de cinci sau sase ori" a exclamat Elisei dezamagit: "Atunci ai fi batut pe Sirieni
23:33 pana i-ai fi nimicit, acum ii vei bate numai de trei ori" (2 Imp. 13,15-19).
23:34 Lectia este pentru toti cei din pozitii de incredere. Cand Dumnezeu deschide o cale pentru indeplinirea unei anumite lucrari si da asigurarea reusitei, unealta aleasa trebuie sa faca tot ce sta in puterea sa pentru a infaptui rezultatul fagaduit. Pe masura entuziasmului si staruintei cu care este dusa lucrarea inainte va fi si reusita. Dumnezeu poate lucra minuni pentru poporul Sau numai daca ei isi indeplinesc lucrarea cu energie neobosita. El cheama oameni cu devotament fata de lucrarea Sa, oameni de un curaj moral, cu o dragoste arzatoare pentru suflete, cu o ravna care nu slabeste niciodata. Astfel de lucratori nu vor socoti nici o sarcina prea grea, nici o perspectiva prea disperata. Ei vor lucra neinfricati pana cand aparenta infrangere se va transforma intr-o biruinta glorioasa. Nici zidurile inchisorii, nici rugul de martir, nu-i vor abate de la planul lor de a conlucra cu Dumnezeu pentru inaltarea Imparatiei Sale.
23:35 Odata cu sfatul si incurajarea date lui Ioas, lucrarea lui Elisei s-a incheiat. Cel asupra caruia se revarsase o masura deplina din duhul lui Ilie se dovedise credincios pana la sfarsit. Niciodata nu se clatinase. Niciodata nu-si pierduse increderea in puterea Atotputerniciei. Totdeauna, cand calea i se parea cu totul inchisa, inainta mereu in credinta, iar Dumnezeu i-a onorat increderea si i-a deschis calea inainte.
23:36 Lui Elisei nu i-a fost dat sa-si urmeze stapanul intr-un car de foc. Domnul a ingaduit sa vina asupra lui o suferinta
23:37 indelungata. In orele lungi de slabiciune si de suferinta omeneasca credinta lui s-a prins de fagaduintele lui Dumnezeu si a vazut in juru-i soli ceresti ai mangaierii si pacii. Asa cum pe inaltimile Dotanului vazuse ostile cerului care-l inconjurau, carele de foc ale lui Israel si calarimea lui, acum era constient de prezenta ingerilor care simteau cu el si a fost sprijinit. In toata viata lui daduse pe fata o credinta puternica si pe masura ce inaintase in cunoasterea providentelor lui Dumnezeu si a bunatatii Sale pline de mila, credinta rodise o incredere dainuitoare in Dumnezeul lui; si cand moartea l-a chemat, a fost gata sa se odihneasca de ostenelile lui.
23:38 "Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El" (Ps. 116,15) ... "Cel neprihanit chiar si la moarte trage nadejde" (Prov. 14,32). Impreuna cu psalmistul, Elisei putea spune cu toata increderea: "Dumnezeu imi va scapa sufletul din locuinta mortilor; caci ma va lua sub ocrotirea Lui" (Ps. 49,15). Si cu bucurie, putea marturisi: "Stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamant" (Iov 19,25). "Dar eu, in nevinovatia mea, voi vedea Fata Ta: cum ma voi trezi, ma voi satura de chipul Tau" (Ps. 17, 15).