22:1 Cap. 20 - Naaman
22:2 Naaman, capetenia ostirii imparatului Siriei, avea trecere inaintea stapanului sau si mare vaza; caci prin el ii izbavise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare si viteaz era lepros.
22:3 "Ben-Hadad, imparatul Siriei, biruise ostile lui Israel in lupta care a avut ca rezultat moartea lui Ahab. De atunci, sirienii dusesera lupte neincetate la hotare impotriva lui Israel; si cu ocazia uneia dintre aceste incursiuni, au luat si o fetita, care in tara robiei ei, era "in slujba nevestei lui Naaman". Roaba, departe de caminul ei, aceasta fetita era totusi unul dintre martorii lui Dumnezeu implinind fara sa-si dea seama planul pentru care Dumnezeu alesese pe Israel ca popor al Sau. In timp ce slujea in acest camin pagan, simtamintele ei au fost trezite pentru binele stapanului ei si, amintindu-si de minunile
22:4 de vindecare facute prin Elisei, a spus stapanei: "Oh, daca domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tamadui de lepra lui!" Ea stia ca puterea Cerului era cu Elisei si credea ca prin aceasta putere Naaman putea fi vindecat.
22:5 Comportamentul acestei fete roabe, felul in care s-a purtat in acel camin pagan sunt o marturie puternica despre puterea educatiei din primii ani de viata in camin. Nu exista o insarcinare mai inalta decat aceea incredintata tatilor si mamelor in ingrijirea si educarea copiilor lor. Parintii au de a face chiar cu temeliile deprinderilor si caracterului. Prin exemplul si invatatura lor se hotaraste in mare masura viitorul copiilor lor.
22:6 Ferice de parintii a caror viata este o reflectare fidela a celei divine, astfel incat fagaduintele si poruncile lui Dumnezeu trezesc in copil recunostinta si respect, de parintii a caror blandete, dreptate si indelunga rabdare ilustreaza pentru copil dragostea, dreptatea si indelunga rabdare a lui Dumnezeu si care, invatand pe copil sa-i iubeasca, sa se increada in ei si sa-i asculte, il invata sa iubeasca, sa se increada si sa asculte pe Tatal din ceruri. Parintii care dau copilului un astfel de dar l-au inzestrat cu o comoara mai pretioasa decat bogatia tuturor veacurilor-o comoara care dainuieste cat vesnicia.
22:7 Nu stim in ce domenii de activitate vor fi chemati copiii nostri sa slujeasca. S-ar putea sa-si petreaca viata in cercul caminului, sa se angajeze in ocupatiile obisnuite ale vietii sau sa plece ca invatatori ai Evangheliei in tarile pagane, dar toti sunt chemati in aceeasi masura sa fie misionari pentru Dumnezeu, slujitori ai harului catre lume. Ei trebuie sa primeasca o educatie care-i va ajuta sa stea de partea lui Hristos intr-o slujire neegoista.
22:8 Cand au educat-o pentru Dumnezeu, parintii acelei fete israelite nu-i cunosteau viitorul. Dar ei au fost credinciosi insarcinarii lor, iar in caminul comandantului ostirii siriene copila lor a dat marturie despre Dumnezeul pe care invatase sa-L cinsteasca.
22:9 Naaman a auzit de cuvintele pe care fetita le spusese stapanei ei si, primind ingaduinta de la imparat, a plecat sa-si caute vindecarea, "luand cu el zece talanti de argint, sase mii de sicli de aur si zece haine de schimb". A mai luat si o scrisoare de la imparatul Siriei catre imparatul lui Israel, in care era scrisa urmatoarea solie: ..."Iti trimit pe slujitorul meu Naaman, ca sa-l vindeci de lepra lui". Cand imparatul lui Israel a citit scrisoarea, "si-a rupt hainele, si a zis: 'Oare sunt eu Dumnezeu, ca sa omor si sa invii, de-mi spune sa vindec pe un om de lepra lui? Sa stiti dar si sa intelegeti ca el cauta prilej de cearta cu mine".
22:10 Vestile despre aceasta situatie au ajuns la Elisei care a trimis cuvant imparatului, zicand: "Pentru ce ti-ai sfasiat hainele? Lasa-l sa vina la mine, si va sti ca este un prooroc in Israel". "Naaman a venit cu caii si cu carul lui, si s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis sa-i spuna printr-un sol: 'Du-te, si scalda-te de sapte ori in Iordan; si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat".
22:11 Naaman se astepta sa vada o manifestare extraordinara a puterii din cer. "Eu credeam" a zis el, "ca va iesi la mine, se va infatisa el insusi, va chema Numele
22:12 Domnului, Dumnezeu lui, isi va duce mana pe locul ranii si va vindeca lepra". Cand i s-a spus sa se spele in Iordan, mandria i-a fost atinsa, si simtindu-se jignit si dezamagit, el exclama: " 'Nu sunt oare raurile Damascului, Abana si Parpar, mai bune decat toate apele lui Israel? N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa ma fac curat?' Si s-a intors sa plece".
22:13 Spiritul de ingamfare al lui Naaman s-a razvratit impotriva solutiei recomandate de Elisei. Raurile mentionate de comandantul sirian erau infrumusetate de dumbravile inconjuratoare, si multi se adunau pe malurile acestor placute cursuri de apa sa se inchine idolilor lor. Pe Naaman nu l-ar fi costat atat de mult sa coboare in unul din acele rauri. Dar numai prin ascultare de indrumarile precise ale proorocului putea gasi vindecare. Numai ascultarea voita avea sa aduca rezultatul dorit.
22:14 Slujitorii lui Naaman l-au indemnat sa indeplineasca indrumarile lui Elisei: "Parinte, daca proorocul ti-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi facut? Cu atat mai mult trebuie sa faci ce ti-a spus: 'Scalda-te si vei fi curat". Credinta lui Naaman era pusa la incercare, in timp ce mandria se lupta pentru suprematie. Dar credinta a invins, si sirianul cel ingamfat si-a infrant mandria inimii si s-a plecat in supunere fata de vointa descoperita a lui Iehova. De sapte ori s-a cufundat in Iordan, dupa cuvantul omului lui Dumnezeu. Si credinta i-a fost onorata; "carnea lui s-a facut iarasi cum este carnea unui copilas, si s-a curatit".
22:15 Multumitor, s-a "intors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui ", recunoscand:
22:16 "lata, cunosc acum ca nu este Dumnezeu pe tot pamantul decat in Israel".
22:17 Potrivit cu obiceiul timpului, Naaman a rugat pe Elisei sa primeasca un dar scump. Dar proorocul a refuzat. Nu se cuvenea sa primeasca plata pentru o binecuvantare pe care Dumnezeu o daduse in mila Sa. " Viu este Domnul", a zis el, "al carui slujitor sunt, ca nu voi primi." Sirianul "a staruit de el sa primeasca, dar el n-a vrut".
22:18 "Atunci Naaman a zis: 'Fiindca nu vrei sa primesti tu, ingaduie sa se dea robului tau pamant cat pot duce doi catari; caci robul tau nu mai vrea sa mai aduca altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfa, ci va aduce numai Domnului. Iata totusi ce rog pe Domnul sa ierte robului tau: cand stapanul meu intra in casa lui Rimon sa se inchine acolo si se sprijineste pe mana mea, ma inchin si eu in casa lui Rimon: sa ierte Domnul pe robul tau, cand ma voi inchina in casa lui Rimon!' Elisei a zis: 'Du-te in pace'." Astfel a plecat Naaman de la Elisei si a ajuns la o oarecare departare.
22:19 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, avusese, de-a lungul anilor, ocazia sa dezvolte spiritul de lepadare de sine care caracteriza lucrarea de o viata a stapanului lui. El avusese privilegiul sa devina un nobil purtator de steag in ostirea Domnului. Cele mai bune daruri ale Cerului fusesera multa vreme la indemana lui, dar lasand la o parte toate acestea, el poftise bunurile de putina valoare ale bogatiei lumesti. Iar acum dorintele ascunse ale spiritului sau avar l-au determinat sa cedeze unei ispite care-l stapanea. "lata", a cugetat el, "stapanul meu a crutat pe Sirianul acela Naaman, si n-a primit din mana lui ce adusese. Viu este Domnul ca voi alerga dupa el, si
22:20 voi capata ceva de la el." Si astfel, in ascuns, "Ghehazi a alergat dupa Naaman".
22:21 Naaman, cand l-a vazut alergand dupa el, s-a dat jos din car ca sa-i iasa inainte, si a zis: "Este bine totul?" El a raspuns: " Totul este bine!" Atunci Ghehazi a spus o minciuna premeditata. "Stapanul meu", zise el, "ma trimite sa-ti spun: 'lata ca au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; da-mi pentru ei, te rog, un talant de argint, si doua haine de schimb'." La aceasta cerere, Naaman a raspuns indata cu bucurie, insistand ca Ghehazi sa ia doi talanti de argint in loc de unul, impreuna cu doua haine de schimb", insarcinand pe slujitorii sai sa duca comoara inapoi.
22:22 Cand Ghehazi s-a apropiat de casa lui Elisei a dat drumul slujitorilor si a ascuns argintul si hainele. Dupa ce a facut acest lucru, "s-a dus si s-a infatisat inaintea stapanului sau" si ca sa se apere de mustrare a spus a doua minciuna. La intrebarea proorocului "de unde vii?", Ghehazi a raspuns: "Robul tau nu sa dus nicaieri".
22:23 Atunci a venit o mustrare puternica, aratand ca Elisei stia totul. "Oare n-a fost duhul meu cu tine, cand a lasat omul acela carul si a venit inaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, maslini, vii, oi, boi, robi si roabe? Lepra lui Naaman se va lipi de tine si de samanta ta pentru totdeauna." Indata a venit pedeapsa peste omul vinovat. El a iesit dinaintea lui Elisei "plin de lepra, alb ca zapada".
22:24 Solemne sunt lectiile de invatat din aceasta experienta a unuia caruia ii fusesera date privilegii inalte si sfinte. Prin purtarea sa, Ghehazi a asezat o piatra de poticnire pe calea lui Naaman, in a carui minte patrunsese o lumina minunata si care fusese castigat pentru slujirea Dumnezeului celui viu. Pentru inselaciunea practicata de Ghehazi nu putea fi adusa nici o scuza. Pana in ziua mortii lui a ramas lepros, blestemat de Dumnezeu si dispretuit de semenii lui.
22:25 "Martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni nu va scapa" (Prov. 19,5). Oamenii cred ca pot ascunde faptele lor rele de ochii omenesti, dar nu pot insela pe Dumnezeu. "Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face" (Evrei 4,13). Ghehazi a crezut ca il inseala pe Elisei, dar Dumnezeu a descoperit proorocului Sau cuvintele pe care Ghehazi i le spusese lui Naaman si toate amanuntele intalnirii dintre cei doi barbati.
22:26 Adevarul este de la Dumnezeu, amagirea in toate formele ei nenumarate este de la Satana, si oricine se departeaza in vreun fel de linia cea dreapta a adevarului se preda puterii celui rau. Aceia care invata de la Hristos "nu vor avea partasie cu lucrurile intunericului" (Efes. 5,11); in vorbire ca si in viata, ei vor fi simpli, deschisi si cinstiti, caci se pregatesc pentru societatea celor sfinti, in a caror gura nu se gaseste minciuna (Apoc. 14,4.5).
22:27 La cateva secole dupa ce Naaman se intorsese in caminul lui din Siria, vindecat la trup si convertit la spirit, Mantuitorul S-a referit
22:28 la credinta lui minunata si a recomandat-o ca pilda pentru toti aceia care marturisesc ca-L slujesc pe Dumnezeu. "Si multi leprosi erau in Israel, pe vremea proorocului Elisei", a spus Mantuitorul, "si totusi nici unul din ei n-a fost curatit afara de Naaman, Sirianul" (Luca 4,27). Dumnezeu a trecut pe langa multi leprosi in Israel din cauza ca necredinta lor inchisese usa binecuvantarii pentru ei. Un nobil pagan care fusese credincios convingerilor sale cu privire la dreptate si care simtise nevoia de ajutor era in ochii lui Dumnezeu mai vrednic de binecuvantarile Sale decat erau suferinzii din Israel care desconsiderasera si dispretuisera privilegiile date lor de Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza pentru aceia care pretuiesc favoarea Sa si raspund luminii date lor de cer.
22:29 Astazi, in toate tarile lumii, sunt oameni sinceri, asupra acestora stralucind lumina cerului. Daca vor continua sa urmeze cu credinciosie ceea ce ei inteleg ca este datoria lor, le va fi data o lumina mai mare pana cand, asemenea lui Naaman de pe vremuri, vor fi constransi sa recunoasca ca "nu este Dumnezeu pe tot pamantul", afara de Dumnezeul cel viu - Creatorul.
22:30 Fiecarui suflet sincer, care "umbla in intuneric si n-are o lumina", i se adreseaza invitatia: "sa se increada in Numele Domnului si sa se bizuie pe Dumnezeul lui!" "Cum niciodata nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, si cum nici n-a vazut vreodata ochiul asa ceva: anume ca un alt dumnezeu afara de Tine sa fi facut asemenea lucruri pentru cei ce se incred in El. Tu iesi inaintea celor ce implinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbla in caile Tale, si isi aduc aminte de Tine" (Is. 50,10; 64,4.5)