2:1 Prefata - Via Domnului
2:2 Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din mijlocul poporului sau idolatru si i-a poruncit sa locuiasca in tara Canaanului cu scopul de a oferi cele mai bune roade ale cerului tuturor popoarelor de pe pamant. " Te voi face un popor mare" a zis El "te voi binecuvanta, si-ti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare" (Gen. 12,2). Avraam a fost chemat la o cinste deosebita aceea de a fi si pastratorul adevarului lui Dumnezeu pentru lume, al poporului prin care trebuia sa fie binecuvantate toate popoarele pamantului, prin venirea lui Mesia cel fagaduit.
2:3 Oamenii aproape ca pierdusera cunostinta despre Dumnezeul cel adevarat. Mintea lor fusese intunecata de idolatrie. Ei incercasera sa puna in locul legilor divine, care sunt "sfinte, drepte si bune" (Rom. 7, 12), legi in armonie cu inclinatiile inimilor lor crude si egoiste. Cu toate acestea, Dumnezeu, in mila Sa, nu i-a distrus.
2:4 El a intentionat ca principiile descoperite prin poporul Sau sa devina mijloace pentru refacerea chipului moral al lui Dumnezeu in om.
2:5 Legea lui Dumnezeu trebuia sa fie inaltata si autoritatea Sa mentinuta, iar casei lui Israel i-a fost incredintata aceasta lucrare mare si nobila. Dumnezeu i-a despartit de lume, ca sa le poata incredinta o insarcinare sfanta. I-a facut pastratorii Legii Sale si a intentionat ca prin ei sa pastreze printre oameni cunostinta despre Sine. In felul acesta, lumina cerului avea sa straluceasca peste o lume cuprinsa de intuneric si un glas avea sa fie auzit chemand toate popoarele sa se intoarca de la idolatrie la slujirea Dumnezeului cel viu.
2:6 Dumnezeu a scos pe poporul Sau ales din tara Egiptului "cu mare putere si cu mana tare" (Exod. 32, 11). "A trimis pe robul Sau Moise si pe Aaron, pe care-l alesese. Prin puterea Lui, ei au facut semne minunate in mijlocul lor, au facut minuni in tara lui Ham... A mustrat marea Rosie, si ea s-a uscat: si i-a trecut prin adancuri ca printr-un pustiu" (Ps. 105,26.27; 106,9). I-a scos din tara lor de robie, ca sa-i poata aduce intr-o tara mai buna o tara pe care, in providenta Sa, le-a pregatit-o ca adapost de dusmanii lor. I-a adus la Sine si i-a inconjurat cu bratele Sale vesnice; iar ei, datorita bunatatii si milei Sale, aveau sa inalte Numele Sau si sa-L proslaveasca pe pamant.
2:7 "Caci partea Domnului este poporul Lui, lacov este partea Lui de mostenire. El l-a gasit intr-un tinut pustiu, intr-o singuratate plina de urlete infricosate; l-a inconjurat, l-a ingrijit si l-a pazit ca lumina ochilor Lui. Ca vulturul care isi scutura cuibul, zboara deasupra puilor, isi intinde aripile, ii ia si-i poarta pe penele lui: asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau, si nu era nici un dumnezeu strain cu El" (Deut. 32,9-12). Astfel i-a adus pe izraeliti la Sine, ca sa locuiasca la umbra Celui Prea Inalt. Feriti in mod minunat de primejdiile ratacirii prin pustie, ei au fost in cele din urma asezati in Tara Fagaduintei, ca o natiune favorizata.
2:8 Printr-o parabola, Isaia reda cu un patos miscator istoria chemarii si educarii lui Israel, ca sa stea in lume ca reprezentant al lui Iehova, roditor in orice lucrare buna:
2:9 "Voi canta Prea iubitului meu, cantarea Prea iubitului meu despre via Lui. Prea iubitul meu avea o vie, pe o campie foarte manoasa. I-a sapat pamantul, l-a curatit in mijlocul ei, si a sapat un teasc, apoi tragea nadejde ca are sa faca struguri buni, dar a facut struguri salbatici" (Is. 5,1.2).
2:10 Prin poporul ales, Dumnezeu intentiona sa aduca binecuvantari intregii omenirii. " Via Domnului ostirilor"
2:11 declara proorocul "este casa lui Israel, iar barbatii lui Iuda sunt via Sa cea placuta" (Isaia 5,7).
2:12 Acestui popor i-au fost incredintate descoperirile lui Dumnezeu. Era ocrotit de preceptele Legii Sale, principii vesnice ale adevarului, dreptatii si curatiei. Ascultarea de aceste principii avea sa fie protectia lor, caci avea sa-i fereasca de a se distruge singuri prin practici pacatoase. Iar ca turn al viei, Dumnezeu aseza in mijlocul tarii templul Sau cel sfant.
2:13 Domnul Hristos era indrumatorul lor. Asa cum fusese cu ei in pustie, tot astfel El avea sa fie invatatorul si calauza lor. Atat in tabernacol, cat si in templu, slava Sa se odihnea in echina sacra, deasupra tronului milei. Isi manifesta fara intrerupere fata de ei bogatiile dragostei si rabdarii Sale.
2:14 Prin Moise le-a fot dat planul lui Dumnezeu si le-au fost explicate lamurit conditiile prosperitatii lor. " Tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau" a spus el. "Domnul Dumnezeul tau te-a ales sa fii un popor deosebit pentru El, mai presus decat toate popoarele care sunt pe fata pamantului."
2:15 "Astazi, tu ai marturisit inaintea Domnului ca El va fi Dumnezeu l tau, ca vei umbla in caile Lui, vei pazi legile, poruncile si oranduielile Lui, si vei asculta de glasul Lui. Si azi, Domnul ti-a marturisit ca vei fi un popor al Lui, cum ti-a spus, daca vei pazi toate poruncile Lui, si iti va da
2:16 asupra tuturor neamurilor pe care le-a facut intaietate in slava, in faima si in maretie, si vei fi un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau, cum ti-a spus" (Deut. 7,6; 26,17-19).
2:17 Copiii lui Israel urmau sa ocupe tot teritoriul pe care Dumnezeu il randuise. Popoarele care au lepadat inchinarea si slujirea adevaratului Dumnezeu aveau sa fie izgonite. Dar planul lui Dumnezeu era ca, prin descoperirea caracterului Sau prin israel, oamenii sa fie atrasi catre Sine. Invitatiile Evangheliei aveau sa fie adresate lumii intregi. Prin invataturile serviciului jertfelor, Hristos urma sa fie inaltat inaintea popoarelor si toti cei care vor privi la El sa traiasca. Toti aceia care, la fel ca Rahav canaanita si Rut moabita, se intorceau de la idolatrie la inchinarea fata de adevaratul Dumnezeu, aveau sa se uneasca cu poporul Sau ales. Pe masura ce numarul lui Israel avea sa creasca, ei urmau sa-si extinda hotarele pana cand imparatia lor avea sa cuprinda lumea.
2:18 Dar vechiul Israel nu a implinit planul lui Dumnezeu. Domnul a declarat: " Te sadisem ca pe o vie minunata si de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat si te-ai prefacut intr-o coarda de vita salbatica?" (Ier. 2,21). "Israel era o vie manoasa, care facea multe roade." "Acum dar, locuitori ai Ierusalimului si barbati ai lui Iuda, judecati voi intre Mine si via Mea! Ce-as mai fi putut face viei Mele si nu i-am facut? Pentru ce a
2:19 facut struguri salbatici, cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni? Va voi spune insa acum ce voi face viei Mele: ii voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite; nu va mai fi curatita, nici sapata; spinii si maracinii vor creste in ea. Voi porunci si norilor sa nu mai ploaie peste ea... El se astepta la judecata, si cand colo iata sange varsat! Se astepta la dreptate, si cand colo iata strigate de apasare!" (Osea 10,1; Is. 5,3-7).
2:20 Prin Moise, Domnul pusese inaintea poporului urmarile necredinciosiei. Refuzand sa pastreze legamantul Sau, ei aveau sa se desparta de viata lui Dumnezeu si binecuvantarea Sa nu mai putea veni asupra lor. Uneori, aceste avertizari au fost luate in seama si, ca urmare, binecuvantari bogate s-au revarsat peste natiunea iudaica si prin ea peste popoarele inconjuratoare. Dar cel mai adesea, in istoria lor, ei au uitat pe Dumnezeu si au pierdut din vedere inaltul privilegiu de reprezentanti ai Lui. L-au jefuit de slujirea pe care le-o cerea si au lipsit si pe semenii lor de indrumarea religioasa si de un exemplu sfant. Ei doreau sa-si insuseasca roadele viei peste care fusesera pusi ispravnici. Datorita lacomiei si poftei lor, au ajuns sa fie dispretuiti chiar si de pagani. In felul acesta, neamurilor
2:21 li s-a dat prilejul sa interpreteze gresit caracterul lui Dumnezeu si legile Sale.
2:22 Dumnezeu S-a purtat cu poporul Sau cu o inima de tata. A staruit de ei prin binecuvantarile pe care li le-a dat, cat si prin cele pe care li le-a retinut. Cu rabdare, le-a pus pacatele inaintea ochilor si cu rabdare a asteptat ca ei sa le recunoasca. Au fost trimisi prooroci si soli care au prezentat cererile Sale fata de ispravnici; dar, in loc sa fie bine primiti, acesti oameni cu putere si discernamant spiritual au fost tratati ca vrajmasi. Ispravnicii i-au prigonit si i-au ucis. Dumnezeu a trimis alti soli, dar si ei au fost la fel ca si cei dintai, numai ca de data aceasta ispravnicii au dat pe fata o ura si mai categorica..
2:23 Retragerea favorii divine in timpul robiei i-a condus pe multi la pocainta; dar, dupa reintoarcerea in tara fagaduita, poporul iudeu a repetat greselile generatiilor dinainte si a intrat in conflicte politice cu natiunile inconjuratoare. Proorocii pe care Dumnezeu i-a trimis ca sa indrepte relele ce se inmulteau au fost primiti cu aceeasi neincredere si batjocura de care avusesera parte si solii din vremurile trecute; si in felul acesta, de la un veac la altul, ingrijitorii viei au adaugat la vinovatia lor.
2:24 Via cea buna, sadita de Stapanul divin pe colinele Palestinei, a fost dispretuita de barbatii lui Israel si, in cele din urma, ei au aruncat-o peste zid, au distrus-o si
2:25 au calcat-o in picioare, nadajduind ca au nimicit-o pentru totdeauna. Stapanul a mutat via si a ascuns-o de privirea lor. A sadit-o din nou, dar acum de cealalta parte a zidului si intr-un mod in care butucul nu se mai vedea. Mladitele s-au intins peste zid si altoiul se putea uni cu ea, dar tulpina a fost asezata dincolo de puterea oamenilor de a o atinge si a o vatama.
2:26 Soliile de sfat si de mustrare, date prin proorocii care au explicat planul Sau vesnic in favoarea omenirii, sunt de o deosebita valoare pentru biserica lui Dumnezeu de pe pamant din zilele noastre pentru pazitorii viei Sale. In invataturile proorocilor, dragostea Lui pentru neamul omenesc pierdut si planul Sau privind mantuirea lui Israel, succesele si infrangerile lor, restatornicirea lor si favoarea divina, lepadarea de catre ei a Stapanului viei si punerea in aplicatie a planului de veacuri de catre o ramasita aleasa fata de care urmeaza a se implini toate fagaduintele legamantului acesta a fost subiectul soliilor lui Dumnezeu catre biserica Sa de-a lungul veacurilor care au trecut. Si astazi solia lui Dumnezeu catre biserica Sa catre aceia care ocupa via Sa ca ispravnici credinciosi nu este alta decat aceea rostita prin proorocul din vechime:
2:27 "In ziua aceea, cantati o cantare asupra viei celei mai alese: Eu, Domnul, sunt Pazitorul ei, Eu o ud in fiecare clipa; Eu o pazesc zi si noapte, ca sa nu o vatame nimeni" (Isaia 27,2.3).
2:28 Israel sa nadajduiasca in Domnul. Chiar acum, Stapanul viei aduna, din toate neamurile si natiunile, roade pretioase pentru care a asteptat multa vreme. In curand, va veni la ai Sai; si in ziua aceea fericita, scopul Sau vesnic pentru casa lui Israel va fi in cele din urma implinit.
2:29 "lacov va prinde radacina, Israel va inflori si va odrasli, si. va umple lumea cu roadele lui" (Isaia 27,6).
2:30 De la tarie la slabiciune
2:31 "Asa vorbeste Domnul: 'Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatii sa nu se laude cu bogatia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in aceasta gasesc placere Eu, zice Domnul'. " ( 9, 23.24)