19:12 pe umerii tanarului mantaua consacrarii. In timpul foametei, familia lui Safat cunoscuse lucrarea si misiunea lui Ilie, iar acum Duhul lui Dumnezeu a aratat inimii lui Elisei insemnatatea faptei proorocului. Pentru el acesta era semnul ca Dumnezeu il chemase sa fie urmasul lui Ilie. "Elisei a parasit boii, a alergat dupa Ilie, si a zis: 'Lasa-ma sa sarut pe tatal meu si pe mama mea si te voi urma". "Du-te si apoi intoarce-te", a fost raspunsul lui Ilie, "dar gandeste-te la ce ti-am facut". Acesta nu era un refuz, ci o incercare a credintei. Elisei trebuia sa calculeze pretul si sa hotarasca singur daca primea sau respingea chemarea. Daca dorintele lui se legau de camin si de avantajele lui, el era liber sa ramana acolo. Dar Elisei a inteles sensul chemarii. Stia ca venise de la Dumnezeu si n-a ezitat sa asculte. Pentru nici un castig pamantesc nu dorea sa piarda ocazia de a deveni solul lui Dumnezeu sau sa jertfeasca privilegiul colaborarii cu slujitorul Sau. "A luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, si a dat-o oamenilor s-o manance. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie si a fost in slujba lui" (1 Imp. 19,20.21). Fara ezitare, a parasit casa in care era iubit, ca sa insoteasca pe prooroc in viata lui nesigura.