17:30 Stand in curtea templului inaintea poporului sau, Iosafat si-a revarsat sufletul in rugaciune, cerand implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu, in timp ce marturisea starea de neajutorare a lui Israel: "Doamne, Dumnezeul parintilor nostri", se ruga el, "nu esti Tu Dumnezeu in ceruri si nu stapanesti Tu peste toate imparatiile neamurilor? Oare n-ai Tu in mana taria si puterea, asa ca nimeni nu Ti se poate impotrivi? Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii tarii acesteia dinaintea poporului Tau Israel, si n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de mostenire semintiei lui Avraam care te iubea? Ei au locuit-o si Ti-au zidit in ea un locas sfant pentru Numele Tau, zicand: 'Daca va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom infatisa inaintea casei acesteia si inaintea Ta, caci Numele Tau este in casa aceasta; vom striga catre Tine din mijlocul stramtorarii noastre si Tu vei asculta si ne vei mantui !'