15:1 Cap. 13 - "Ce faci tu aici?"
15:2 Locul de refugiu al lui Ilie pe muntele Horeb, desi era nestiut de oameni, era cunoscut de Dumnezeu; iar proorocul obosit si descurajat nu a fost lasat singur cu puterile intunericului, care il apasau. La intrarea in pestera in care Ilie isi gasise refugiul, Dumnezeu S-a intalnit cu el, printr-un inger puternic trimis sa se intereseze de nevoile lui si sa-i lamureasca planul divin pentru Israel.
15:3 Atata timp cat Ilie nu invata sa se increada pe deplin in Dumnezeu, el nu putea sa-si duca la bun sfarsit lucrarea pentru aceia care fusesera amagiti sa se inchine lui Baal. Biruinta deplina de pe inaltimile Carmelului deschisese calea pentru biruinte si mai mari; dar de la aceste ocazii minunate care i se deschisesera Ilie fusese alungat de amenintarea Izabelei. Omul lui Dumnezeu trebuia sa fie facut sa inteleaga slabiciunea starii lui actuale in comparatie cu pozitia avantajoasa pe care Dumnezeu dorea ca el sa o ocupe.
15:4 Dumnezeu intampina pe slujitorul Sau incercat cu intrebarea: "Ce faci tu aici, Ilie?" Eu te-am trimis la paraul Cherit si, dupa aceea, la vaduva din Sarepta. Te-am insarcinat sa te intorci la Israel si sa stai inaintea preotilor idolatri pe Carmel; apoi te-am incins cu putere ca sa conduci carul imparatului pana la poarta la poarta Izreelului. Dar cine te-a trimis in aceasta fuga grabita in pustie? Ce misiune ai tu aici?
15:5 In amaraciunea sufletului, Ilie si-a plans durerea: "Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au uitat legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur si cauta sa-mi ia viata!"
15:6 Chemand pe prooroc sa paraseasca pestera, ingerul i-a poruncit sa stea inaintea Domnului pe munte si sa asculte cuvantul Lui: "Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant a venit un cutremur de pamant. Domnul nu era in cutremurul de pamant. Si dupa cutremurul de pamant, a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc, a venit un susur bland si subtire. Cand l-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a statut la gura pesterii" (1 Imp. 19,11-13).
15:7 Nu in manifestari grandioase ale puterii divine, ci printr-un "susur bland si subtire" a ales Dumnezeu sa Se descopere slujitorului sau. El dorea sa-l invete pe Ilie ca nu intotdeauna lucrarea ce se vede in cea mai mare demonstratie este cea mai reusita in implinirea planului Sau. In timp ce Ilie astepta
15:8 descoperirea Domnului, a venit furtuna, a stralucit fulgerul, a bantuit focul devastator; dar Dumnezeu nu era in toate acestea. Apoi "a venit un susur bland si subtire" si profetul "si-a acoperit fata" inaintea prezentei Domnului. Framantarea lui a incetat si spiritul sau a fost imblanzit si supus. Acum a invatat ca o incredere linistita, o nadejde statornica in Dumnezeu aveau totdeauna sa-i aduca un ajutor binevenit la vreme de nevoie.
15:9 Nu totdeauna prezentarea cea mai savanta a adevarului lui Dumnezeu este cea care convinge si converteste sufletul. Nu prin elocventa sau logica sunt atinse inimile oamenilor, ci prin influenta placuta a Duhului Sfant, care lucreaza pe tacute, dar sigur, la transformarea si dezvoltarea caracterului. Este susurul bland si subtire al Duhului lui Dumnezeu care are putere sa schimbe inima.
15:10 "Ce faci tu aici, Ilie?" a intrebat glasul, si proorocul a raspuns din nou: "Am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale, au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa mi ia viata" (1 Imp. 19,14).
15:11 Domnul i-a raspuns lui Ilie ca facatorii de rele din Israel nu trebuia sa treaca nepedepsiti. Urmau sa fie alesi barbati randuiti pentru implinirea scopului divin pentru ca tuturor sa li se dea ocazia sa ia pozitia de partea Domnului Celui adevarat. Ilie insusi avea sa se intoarca in Israel si sa impartaseasca cu altii raspunderea realizarii unei reforme.
15:12 "Du-te", i-a poruncit Domnul lui Ilie, "intoarce-te pe drumul tau, prin pustie, pana la Damasc; si cand vei ajunge,
15:13 sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei. Sa ungi si pe Iehu, fiul lui Nimsi, ca imparat al lui Israel; si sa ungi pe Elisei, fiul lui Safat, din Abel-Mehola, ca prooroc in locul tau. Si se va intampla ca pe cel ce va scapa de sabia lui Hazael il va omori Iehu; si pe cel ce va scapa de sabia lui Iehu, il va omori Elisei" (1 Imp.19,15-17).
15:14 Ilie crezuse ca era singurul inchinator al Dumnezeului adevarat, in Israel. Dar Acela care cunoaste inimile tuturor i-a dezvaluit proorocului ca erau multi altii care in timpul anilor de apostazie Ii ramasesera credinciosi. "Dar voi lasa in Israel", a zis Dumnezeu, "sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat".
15:15 Din experienta lui Ilie in acele zile de descurajare si aparenta infrangere, se pot invata multe lectii - lectii deosebit de valoroase pentru slujitorii lui Dumnezeu din acest veac, caracterizat printr-o departare generala de dreptate. Apostazia care predomina astazi se aseamana cu aceea care in zilele proorocului cuprinsese intregul Israel. Prin inaltarea celor omenesti mai presus de cele dumnezeiesti, prin preamarirea conducatorilor omenesti, prin inchinarea la Mamona si prin asezarea invataturilor stiintei mai presus de adevarurile revelatiei, multimi de oameni din zilele noastre urmeaza lui Baal. Indoiala si necredinta isi raspandesc influentele daunatoare asupra mintii si inimii, si multi inlocuiesc Cuvantul lui Dumnezeu cu teoriile oamenilor. Se sustine public ca am ajuns vremea cand ratiunea omeneasca trebuie ridicata mai presus de invataturile Cuvantului. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihanirii, este declarata a nu mai fi in vigoare. Vrajmasul oricarui adevar
15:16 lucreaza cu putere amagitoare ca sa-i determine pe barbati si pe femei sa aseze datinile omenesti acolo unde ar trebui sa fie Dumnezeu si sa uite cele randuite pentru fericirea si mantuirea omenirii.
15:17 Totusi, apostazia aceasta, ajunsa atat de raspandita, nu este generala. Nu toti din lume sunt nelegiuiti si corupti; nu toti au trecut de partea vrajmasului. Dumnezeu are multe mii care nu si-au plecat genunchiul in fata lui Baal, multi care doresc din toata inima sa aiba o intelegere mai deplina cu privire la Hristos si la lege, multi care nadajduiesc impotriva oricarei nadejdi ca Isus va veni curand pentru a pune capat domniei pacatului si a mortii. Si sunt multi care se inchina lui Baal din nestiinta, dar cu care Duhul lui Dumnezeu Se lupta inca.
15:18 Acestia au nevoie de ajutorul personal al acelora care au invatat sa-L cunoasca pe Dumnezeu si puterea Cuvantului Sau. Intr-o vreme ca aceasta, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie sa se angajeze activ in ajutorarea altora. Cand aceia care au ajuns la intelegerea adevarului Bibliei cauta barbati si femei care tanjesc dupa lumina, ingerii lui Dumnezeu ii insotesc. Si acolo unde merg ingerii, nimeni nu trebuie sa se teama sa inainteze. Ca urmare a eforturilor credincioase ale lucratorilor consacrati, multi vor fi intorsi de la idolatrie la inchinarea la Dumnezeu. Multi vor inceta sa mai cinsteasca intocmirile facute de om si vor lua atitudine fara teama de partea lui Dumnezeu si a Legii Sale.
15:19 Mult depinde de activitatea neincetata a acelora care sunt credinciosi si sinceri, si pentru motivul acesta, Satana face toate eforturile posibile pentru a zadarnici planul divin pe care cel ascultator l-ar putea aduce la indeplinire. El ii determina pe unii sa piarda
15:20 din vedere misiunea lor inalta si sfanta si sa se multumeasca cu placerile acestei vietii. El ii determina sa se aseze comod sau, de dragul avantajelor lumesti mai mari, sa se mute din locurile unde ar putea fi o putere spre bine. Pe altii ii face sa fuga descurajati de la datorie, din cauza impotrivirii sau a persecutiei. Dar toti acestia sunt priviti de cer cu mila duioasa. Fiecarui copil al lui Dumnezeu al carui glas a fost adus la tacere de vrajmasul sufletului, i se adreseaza intrebarea: "Ce faci tu aici?" Te-am imputernicit sa mergi in toata lumea si sa predici Evanghelia, sa pregatesti un popor pentru ziua Domnului. De ce esti aici ? Cine te-a trimis?
15:21 Bucuria pusa inaintea lui Hristos, bucuria care L-a sustinut in tot timpul suferintei si al jertfei, a fost bucuria de a-i vedea pe pacatosi salvati. Aceasta sa fie si bucuria fiecarui urmas al Sau, imboldul ravnei lui. Aceia care-si dau seama, chiar intr-o masura mica, ce inseamna rascumpararea pentru ei si pentru aproapele lor vor intelege marile nevoi ale omenirii. Inimile lor vor fi miscate de mila cand vor vedea decaderea morala si spirituala a miilor de oameni ce se gasesc in umbra unei osandiri teribile in comparatie cu care suferintele fizice par o nimica.
15:22 Intrebarea care se pune atat familiilor, cat si indivizilor este: "Ce faci tu aici?" In multe comunitati, sunt familii bine educate in adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu, care ar putea largi sfera lor mutandu-se in locurile in care este nevoie de slujirea pe care o pot da. Dumnezeu cere familiilor crestine sa mearga in locurile intunecate ale pamantului si sa lucreze cu intelepciune si perseverenta pentru aceia care sunt
15:23 invaluiti in intuneric spiritual. Raspunsul la aceasta chemare cere jertfire de sine. In timp ce multi asteapta sa fie indepartata orice piedica, oamenii mor fara nadejde si fara Dumnezeu. De dragul avantajelor omenesti, pentru dobandirea de cunostinte stiintifice, oamenii sunt gata sa riste, mergand in regiuni vatamatoare, si sa suporte greutati si lipsuri. Unde sunt aceia care sunt gata sa faca tot atat pentru a vorbi din iubire altora despre Mantuitorul?
15:24 Daca in situatii grele, barbati cu putere spirituala, apasati peste masura, ajung descurajati si intristati, daca uneori nu vad nimic de dorit pe care sa-l aleaga in viata, acest fapt nu este ciudat sau nou. Toti acestia sa-si aminteasca ca unul dintre cei mai puternici prooroci a fugit sa-si scape viata dinaintea maniei unei femei infuriate. Ca fugar obosit de drum si dezgustat, cu o dezamagire amara zdrobindu-i inima, el s-a rugat sa moara. Dar tocmai atunci cand nadejdea ii disparuse, iar lucrarea vietii lui parea amenintata de infrangere, atunci a invatat una dintre cele mai pretioase lectii din viata lui. In ceasul celei mai mari slabiciuni a invatat nevoia si posibilitatea increderii in Dumnezeu in imprejurarile cele mai amenintatoare.
15:25 Aceia care atunci cand isi cheltuiesc energiile vietii intr-o lucrare jertfitoare de sine sunt ispititi sa cada in descurajare si neincredere, trebuie sa dobandeasca curaj din experienta lui Ilie. Grija veghetoare a lui Dumnezeu, dragostea Lui, puterea Lui se dau pe fata in mod deosebit in favoarea slujitorilor Sai, a caror ravna este gresit inteleasa sau neapreciata, ale caror sfaturi si mustrari sunt privite cu usurinta, ale caror eforturi pentru reforma sunt rasplatite cu ura si impotrivire.
15:26 In timpul celei mai mari slabiciuni, Satana asalteaza sufletul cu cele mai aprige ispite. In felul acesta, a nadajduit sa biruiasca pe Fiul lui Dumnezeu, deoarece pe aceasta cale a castigat multe biruinte asupra omului. Cand puterea vointei slabise si credinta se micsorase, atunci aceia care statusera timp indelungat curajosi pentru dreptate au fost doborati de ispite. Moise, obosit de cei patruzeci de ani de ratacire si necredinta, a pierdut pentru o clipa increderea in puterea Celui Infinit. El a cazut la hotarele tarii fagaduite. Tot asa s-a intamplat si cu Ilie. El care-si pastrase increderea in Iehova in anii de seceta si de foamete, el care statuse neinfricat inaintea lui Ahab, el care in acea zi de incercare pe Carmel statuse inaintea intregii natiunii a lui Israel, ca singurul martor pentru Dumnezeul cel adevarat, intr-o clipa de slabiciune, a ingaduit fricii de moarte sa invinga credinta lui in Dumnezeu.
15:27 Si astazi lucrurile sunt la fel. Cand suntem inconjurati de indoiala, uluiti de imprejurari sau apasati de saracie si suferinta, Satana cauta sa clatine increderea noastra in Iehova. Atunci el ne aseaza in fata greselile si ne ispiteste sa ne pierdem increderea in Dumnezeu, sa punem la indoiala dragostea Lui. El nadajduieste sa ne descurajeze sufletul si sa rupa legatura noastra cu Dumnezeu.
15:28 Aceia care se gasesc in prima linie de lupta si sunt indemnati de Duhul Sfant sa faca o lucrare deosebita, adesea vor simti o reactie atunci cand apasarea este usurata. Descurajarea poate clatina credinta cea mai eroica si poate slabi vointa cea mai statornica. Dar Dumnezeu intelege si are inca mila si iubeste. El citeste motivele si scopurile inimii. Lectia pe care conducatorii din lucrarea lui Dumnezeu trebuie sa o invete este sa astepte cu rabdare sa se increada atunci cand totul pare intunecat. Cerul nu-i va lasa sa cada in ziua incercarii.
15:29 Nimic nu este in aparenta mai fara ajutor si cu toate acestea mai de neinvins ca sufletul care, simtindu-si nimicnicia, se sprijina pe Dumnezeu.
15:30 Lectia din experienta lui Ilie, si anume - sa inveti din nou cum sa te increzi in Dumnezeu in ceasul incercarii - nu este numai pentru cei din pozitii de mare raspundere. Acela care a fost taria lui Ilie este si astazi puternic pentru a-l sustine pe orice copil al Sau care se lupta, indiferent cat de slab este. De la fiecare El asteapta credinciosie si fiecaruia ii da putere dupa nevoie. Omul este neputincios in propria lui putere, dar in taria lui Dumnezeu poate fi puternic sa biruie pacatul si sa ajute si pe altii sa biruiasca. Satana nu poate niciodata sa aiba un castig de la acela care face din Dumnezeu apararea sa. "Numai in Domnul, mi se va zice, locuieste dreptatea si puterea" (Isaia 45,24).
15:31 Crestine, Satana iti cunoaste slabiciunea; de aceea, prinde-te de Isus. Ramanand in dragostea lui Dumnezeu poti face fata oricarei incercari. Numai neprihanirea lui Hristos iti poate da putere sa opresti valul pacatului care inunda lumea. Adu credinta in experienta ta. Credinta usureaza orice povara, vindeca orice slabiciune. Providentele care acum sunt de neinteles le poti rezolva prin increderea continua in Dumnezeu. Mergi prin credinta pe calea pe care El te indruma. Incercarile vor veni, dar mergi inainte. Acest lucru iti va intari credinta si te va face bun pentru slujire. Rapoartele istoriei sacre sunt scrise nu numai ca sa le citim si sa ne minunam, ci ca aceeasi credinta care a lucrat in slujitorii lui Dumnezeu din vechime sa lucreze si in noi. Domnu1 nu va lucra astazi intr-o maniera mai putin vadita oriunde se gasesc inimi credincioase care sa fie canale ale puterii Sale.
15:32 Noua, asemenea lui Petru, ni se spun cuvintele: "Simone, Simone, Satana v-a cerut
15:33 sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta" (Luca 22,31.32).
15:34 Hristos nu va parasi niciodata pe aceia pentru care a murit. Noi Il putem parasi si putem fi coplesiti de ispite, insa Hristos niciodata nu Se intoarce de la acela pentru care a platit rascumpararea cu viata Sa. Daca viziunea noastra spirituala ar fi trezita, am putea vedea suflete plecate sub apasare si impovarate de durere, incarcate ca un car sub greutatea snopilor si gata sa moara in descurajare. Ar trebui sa vedem ingerii care zboara repede in ajutorul acestor ispititi, impingand inapoi ostile care ii inconjoara si asezand picioarele lor pe temelia cea sigura. Luptele care se duc intre cele doua ostiri sunt tot atat de reale ca si acelea duse de ostile lumii acesteia, si de rezultatul acestei lupte spirituale depind urmarile vesnice.
15:35 In viziunea proorocului Ezechiel se vedea ceva ca o mana sub aripile heruvimului. Acest fapt trebuie sa-i invete pe slujitorii lui Dumnezeu ca puterea divina este aceea care aduce succesul. Aceia pe care Dumnezeu ii foloseste ca soli ai Sai nu trebuie sa creada ca lucrarea Lui depinde de ei. Fiintele marginite nu sunt lasate sa poarte aceasta povara a raspunderii. Acela care nu doarme, care este mereu la lucrul pentru implinirea planurilor Sale, va duce inainte lucrarea Sa. El va zadarnici planurile celor nelegiuiti si va aduce confuzie in sfaturile acelora care comploteaza sa aduca greutati poporului Sau. Acela care este Imparatul, Domnul ostirilor, sta intre heruvimi si in mijlocul framantarilor si tumultului popoarelor, El vegheaza inca asupra copiilor Sai. Cand intariturile imparatilor vor fi distruse, cand sagetile maniei vor strapunge inimile vrajmasilor Sai, poporul Sau va fi sigur in mainile Sale.