13:1 Cap. 11 - Carmel
13:2 Stand inaintea lui Ahab, Ilie a cerut ca tot Israelul sa fie adunat pentru a se intalni cu el si cu profetii lui Baal si ai Astarteei pe muntele Carmel. "Strange", a poruncit el, "pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal si pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care mananca la masa Izabelei".
13:3 Porunca a fost data de unul care parea ca sta chiar in prezenta lui Iehova, si Ahab a ascultat indata, ca si cand proorocul era monarh, iar imparatul un supus. Soli grabnici au fost trimisi prin toata imparatia chemand la intalnirea cu Ilie si cu profetii lui Baal si ai Astarteei. In toate orasele si satele, oamenii se pregateau sa se adune la timpul stabilit. In timp ce calatoreau catre acel loc, inimile multora erau pline de presimtiri sumbre. Ceva neobisnuit era pe cale sa aiba loc, caci altfel ce rost avea aceasta chemare sa se adune la Carmel?
13:4 Ce nenorocire noua era gata sa cada asupra poporului si a tarii ?
13:5 Inainte de seceta, muntele Carmel fusese locul frumusetii, torentele lui fiind hranite din izvoarele care nu secau niciodata, iar povarnisurile fertile, acoperite cu flori frumoase si dumbravi infloritoare. Dar acum frumusetea lor pierise sub blestemul uscaciunii. Altarele inaltate pentru inchinarea la Baal si la Astarteea stateau in dumbravi desfrunzite. Pe culmea unuia dintre cele mai inalte piscuri, intr-un contrast izbitor cu ele, era altarul daramat al lui Iehova.
13:6 De pe Carmel, se putea vedea o mare parte a tarii; inaltimile lui se vedeau din multe parti ale imparatiei lui Israel. La poalele muntelui, erau locuri de unde se putea vedea aproape tot ce se petrecea deasupra. Dumnezeu fusese profund dezonorat prin inchinarea idolatra adusa la adapostul coastelor impadurite, si Ilie a ales inaltimea aceasta, ca fiind locul cel mai potrivit pentru desfasurarea puterii lui Dumnezeu si pentru apararea onoarei Numelui Sau. Dis-de-dimineata in ziua hotarata, ostile Israelului apostaziat, intr-o asteptare incordata, s-au adunat aproape de varful muntelui. Profetii Izabelei inaintau intr-un cortegiu impunator. In fast orbitor aparu imparatul ocupandu-si locul in fruntea preotilor, acei idolatri salutand puternic sosirea lui. Dar inimile preotilor erau nelinistite cand isi aduceau aminte de cuvintele proorocului prin care tara lui Israel fusese lipsita timp de trei ani si jumatate de roua si de ploaie. Ei presimteau iminenta unei crize infricosate. Zeii in care se increzusera nu fusesera in stare sa dovedeasca pe Ilie ca prooroc faIs. Obiectele inchinarii lor aratasera o stranie nepasare fata de
13:7 strigatele lor disperate, fata de rugaciunile, lacrimile si umilinta lor, precum si fata de ceremoniile revoltatoare si jertfele lor scumpe si neincetate.
13:8 In fata lui Ahab, a proorocilor falsi si a ostilor adunate ale lui Israel care-l inconjurau, Ilie era singurul care venise sa apere onoarea lui Iehova. El, asupra caruia intreaga imparatie a aruncat toata greutatea blestemelor, era acum inaintea lor, in aparenta fara aparare, in prezenta monarhului lui Israel, a proorocilor lui Baal, a barbatilor de razboi si a multimii din jur. Dar Ilie nu era singur. Deasupra si imprejurul lui erau ostile ocrotitoare ale Cerului-ingerii care exceleaza in putere.
13:9 Fara sa se rusineze, neinfricat, proorocul statea inaintea multimii, pe deplin constient de insarcinarea de a aduce la indeplinire porunca divina. Fata ii era luminata de o solemnitate infricosatoare. Intr-o asteptare plina de ingrijorare poporul il astepta sa vorbeasca. Privind mai intai la altarul daramat al lui Iehova si apoi la multime, Ilie striga cu glas lamurit, ca o trambita: "Pana cand va clatinati intre doua pieri?" (trad. engl.). "Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal!"
13:10 Poporul nu i-a raspuns nimic. Nici unul din acea uriasa adunare n-a avut curajul sa marturiseasca credinciosia fata de Iehova. Ca un nor intunecat amagirea si orbirea se intinsesera asupra lui Israel. Aceasta apostazie fatala nu ii cuprinsese dintr-o data, ci treptat, cand din timp in timp ei nu luasera aminte la cuvintele de avertizare si de mustrare pe care Domnul le trimisese. Fiecare indepartare de la dreptate, fiecare refuz de a se pocai adancisera vinovatia lor si-i dusesera si mai departe de cer. Iar acum, in aceasta criza, ei staruiau in refuzul de a lua pozitie de partea lui Dumnezeu.
13:11 Domnul uraste indiferenta si necredinciosia in timp de criza pentru lucrarea Sa. Universul intreg asteapta cu un interes de nedescris scenele de incheiere ale marii lupte dintre bine si rau. Poporul lui Dumnezeu se apropie de hotarele lumii vesnice; ce poate fi de mai mare importanta pentru ei decat sa fie credinciosi Dumnezeului cerului ? De-a lungul tuturor veacurilor, Dumnezeu a avut eroi morali-si ii are si acum-aceia care, asemenea lui Iosif, Ilie si Daniel, nu se rusineaza sa se recunoasca drept poporul Sau pus deoparte. Binecuvantarile Lui deosebite insotesc lucrarile oamenilor de actiune; persoane care nu vor fi abatute de la calea cea dreapta a datoriei si care cu energie divina vor intreba: "Cine este de partea Domnului?" (Exod 32,26), persoane care nu se vor opri numai la intrebare, ci vor vrea ca aceia care aleg sa se identifice cu poporul lui Dumnezeu sa paseasca inainte si sa dea pe fata in mod limpede atasamentul lor fata de Imparatul imparatilor si Domnul domnilor. Astfel de persoane fac ca vointa si planurile lor sa se subordoneze Legii lui Dumnezeu. Din dragoste pentru El, ei nu vor socoti viata lor ca fiindu-le scumpa. Lucrarea lor este sa prinda lumina di Cuvant si sa o lase sa straluceasca inaintea lumii in raze clare si stralucitoare. Credinciosia fata de Dumnezeu, acesta este motto-ul lor.
13:12 In timp ce Israel pe Carmel se indoieste si ezita, glasul lui Ilie strapunge iarasi tacerea: "Eu singur am ramas din proorocii Domnului, pe cand prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. Sa ni se dea doi junci. Ei sa-si aleaga un junc, pe care sa-l taie in bucati, si sa-l puna pe lemne, fara sa puna foc. Si eu voi pregati celalalt junc, si-l voi pune pe lemne fara sa pun foc. Apoi voi chemati Numele Dumnezeului vostru; si
13:13 eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu"(1 Imp.18,22-24).
13:14 Propunerea lui Ilie era atat de rationala, incat poporul nu o putea evita, astfel ca au avut curajul sa raspunda: "Bine!" Prorocii lui Baal nu indrazneau sa-si ridice glasul impotriva; si, adresandu-li-se, Ilie porunci: "Alegeti-va un junc din cei doi, pregatiti-l voi mai intai, caci sunteti mai multi, si chemati numele dumnezeului vostru; dar sa nu puneti foc" (1 Imp. 18,25).
13:15 Vrand sa para indrazneti si sfidatori, dar ingroziti in inimile lor vinovate, preotii falsi au pregatit altarul, punand pe el lemnele si jertfa dupa care au inceput sa rosteasca formulele lor magice. Strigatele lor stridente rasunau, iar ecoul se intorcea de prin padurile si inaltimile vecine atunci cand ei invocau numele zeului lor zicand: "Baale, auzi-ne". Preotii s-au adunat in jurul altarului lor cu sarituri, zvarcoliri si strigate, si smulgandu-si parul, isi faceau taieturi in carne, chemand pe dumnezeul lor sa le vina in ajutor.
13:16 Dimineata trecu, veni amiaza si inca nu se arata nici o dovada ca Baal auzea strigatele slujitorilor lui amagiti. Nu se auzea nici un glas, nici un raspuns la rugaciunile lor frenetice. Jertfa ramase nemistuita.
13:17 In timp ce continuau devotiunile lor exaltate, preotii cei puternici incercau fara incetare sa nascoceasca vreun mijloc prin care sa aprinda focul pe altar si sa-i faca pe oameni sa creada ca focul vine direct de la Baal. Dar Ilie supraveghea orice miscare, iar preotii, nadajduind impotriva oricarei sperante sa prinda ocazia sa insele, continuau sa-si desfasoare ceremoniile lor fara sens. "La amiaza, Ilie si-a batut joc de ei si a
13:18 zis: 'Strigati mai tare, fiindca este dumnezeu; de gandeste la ceva, sau are treaba, sau este in calatorie, sau poate ca doarme si se va trezi '. Ei au strigat tare, si, dupa obiceiul lor, si-au facut taieturi cu sabiile si cu sulitele, pana ce a curs sange pe ei. Cand a trecut amiaza, au aiurat, pana in clipa cand se aducea jertfa de seara. Dar nu s-a auzit nici glas, nici raspuns, nici semn de luare aminte" (1 Imp. 18,27-29).
13:19 Bucuros ar fi venit Satana sa-i ajute pe aceia pe care ii amagise si care erau devotati servirii lui. Bucuros ar fi trimis el fulgerul sa le aprinda jertfa. Dar Iehova a pus hotare lui Satana - i-a restrans puterea - si chiar toate nascocirile vrajmasului nu au putut trimite nici macar o scanteie pe altarul lui Baal.
13:20 In cele din urma, cu glasurile lor ragusite de atata strigare, cu vesmintele manjite de sangele care cursese din ranile pe care si le facusera, preotii au ajuns la disperare. Cu frenezie neobosita, ei amestecau acum in rugaciunile lor blesteme groaznice ale zeului soare, iar Ilie continua sa vegheze cu atentie, caci stia ca daca prin vreun mijloc oarecare ar reusi sa aprinda focul pe altarul lor, el ar fi fost facut bucati intr-o clipa.
13:21 Se apropia seara. Proorocii lui Baal erau nauci, istoviti si fara putere. Unul sugera un lucru, altul cu totul altceva pana cand, in cele din urma isi incetara eforturile. Tipetele si blestemele lor nu mai rasunau pe Carmel. Pierzandu-si orice speranta, ei s-au retras din lupta.
13:22 Ziua intreaga oamenii au fost martorii demonstratiilor acestor preoti vicleni. Au vazut sariturile lor in jurul altarului, ca si cum ar fi vrut sa prinda razele arzatoare ale soarelui pentru a sluji scopului lor. Ei au privit cu oroare cum
13:23 preotii s-au mutilat si au avut ocazia sa cugete la nebunia inchinarii la idoli. Multi din multime erau dezgustati de aceste manifestari demonice si asteptau acum cu profund interes actiunile lui Ilie.
13:24 Era ceasul jertfei de seara cand Ilie porunci poporului: "Apropiati-va de mine". Cand ei s-au apropiat tremurand, el s-a indreptat catre altarul daramat, unde oamenii se inchinasera odinioara Dumnezeului cerului, si il repara. Pentru el aceste ruine erau mai pretioase decat toate altarele marete ale paganismului.
13:25 In recladirea acestui altar vechi, Ilie si-a dat pe fata respectul pentru legamantul pe care il facuse Domnul cu Israel atunci cand ei au trecut Iordanul in tara fagaduita. Alegand "douasprezece pietre, dupa numarul semintiilor fiilor lui Iacov ..., a zidit un altar in Numele Domnului".
13:26 Preotii lui Baal dezamagiti de straduintele lor zadarnice, asteptau sa vada ce va face Ilie. Ei il urau pe prooroc pentru propunerea facuta, aceasta proba care demonstrase slabiciunea si neputinta zeilor lor; totusi ei se temeau de puterea lui. Poporul, si el inspaimantat si aproape fara suflare, astepta si privea cum Ilie isi continua pregatirile. Purtarea linistita a profetului era in contrast cu exaltarea fara sens si fanatica a slujitorilor lui Baal.
13:27 Terminand de cladit altarul, proorocul facu un sant in jurul lui si dupa ce puse lemnele in ordine si pregati juncul, puse jertfa pe altar si porunci poporului sa inunde altarul cu apa. "Umpleti patru vedre cu apa", porunci el, "si varsati-le pe arderea de tot
13:28 si pe lemne". "Si au facut asa. Apoi a zis: 'Mai faceti lucrul acesta o data'. Si l-au facut inca o data. Apoi a zis: 'Mai faceti-l si a treia oara'. Si l-au facut si a treia oara. Apa curgea in jurul altarului, si au umplut cu apa si santul" (1 Imp. 18,33-35).
13:29 Reamintind poporului indelungata apostazie care starnise mania lui Iehova, Ilie ii soma sa-si umileasca inimile si sa se intoarca la Dumnezeul parintilor lor, pentru ca blestemul sa fie indepartat din tara lui Israel. Apoi, plecandu-se cu respect inaintea Dumnezeului nevazut, isi inalta mainile catre cer si rosti o rugaciune simpla. Preotii lui Baal sarisera, tipasera, facusera spume, dis-de-dimineata pana tarziu dupa-amiaza, dar cand Ilie se ruga, nici un tipat fara rost nu rasuna pe inaltimea Carmelului. El se ruga ca si cand stia ca Iehova este acolo, martor la scena, si asculta cererea lui. Proorocii lui Baal s-au rugat prosteste, fara nici un inteles. Ilie se ruga simplu si cu caldura, cerand lui Dumnezeu sa - Si arate superioritatea asupra lui Baal, pentru ca Israel sa poata fi determinat sa se intoarca la El.
13:30 "Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel!" se ruga profetul, "Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu in Israel, ca eu sunt slujitorul Tau, si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta. Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le intorci astfel inima spre bine" (1 Imp. 18,36.37).
13:31 O tacere apasatoare se asternu peste toti. Preotii lui Baal tremurau de groaza. Constienti de vinovatia lor, se asteptau acum la o pedeapsa grabnica.
13:32 Nici nu s-a sfarsit rugaciunea lui Ilie, ca flacari de foc,
13:33 ca niste fulgere stralucitoare de lumina, au coborat din cer peste altarul inaltat, mistuind jertfa, secand apa din sant si mistuind chiar si pietrele altarului. Stralucirea focului ilumina muntele si orbi ochii multimii. In vaile de jos, de unde multi priveau cu incordare ingrijorata miscarile celor de sus coborarea focului s-a vazut clar si toti au fost uimiti de priveliste. Aceasta semana cu stalpul de foc care, la Marea, Rosie, a despartit pe copiii lui Israel de oastea egipteana.
13:34 Poporul de pe munte s-a prosternat cu groaza inaintea Dumnezeului nevazut. Ei nu indrazneau sa mai priveasca focul trimis de cer. Se temeau ca si ei vor fi mistuiti; si convinsi de datoria lor de a-L recunoaste pe Dumnezeul lui Ilie ca Dumnezeul parintilor lor, Caruia Ii datorau supunere, strigara impreuna intr-un singur glas: "Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!" Cu o claritate uimitoare, strigatul rasuna peste munte, iar ecoul ajunse in campie. In sfarsit, Israelul se trezi, neamagit si pocait. In sfarsit, el vazu cat de mult L-a dezonorat pe Dumnezeu. Caracterul inchinarii la Baal, in contrast cu slujirea rationala, ceruta de Dumnezeul cel adevarat, era descoperit pe deplin. Poporul recunoscu dreptatea lui Dumnezeu si mila Sa care oprise ploaia si roua pamantului pana cand au fost adusi sa marturiseasca Numele Sau. Acum erau gata sa recunoasca faptul ca Dumnezeul lui Ilie era mai presus de orice idol.
13:35 Preotii lui Baal priveau cu consternare descoperirea minunata a puterii lui Iehova. Insa, cu toata
13:36 infrangerea lor si aflandu-se in prezenta slavei divine, ei au refuzat sa se pocaiasca de nelegiuirea lor. Ei doreau sa ramana tot profeti ai lui Baal. In felul acesta, s-au dovedit copti pentru nimicire. Pentru ca Israelul cel pocait sa fie protejat de ratacirile acelora care il invatase sa se inchine la Baal, Ilie a fost indrumat de Domnul sa-i distruga pe acesti invatatori falsi. Mania poporului era deja trezita impotriva conducatorilor in nelegiuire, si cand Ilie le dadu porunca: "Puneti mana pe proorocii lui Baal, nici unul sa nu scape", ei au fost gata sa asculte. Au prins pe preoti, i-au adus la paraul Chison si acolo, inainte de incheierea zilei care a marcat inceputul unei reforme hotarate, slujitorii lui Baal au fost injunghiati. Nici unuia nu i s-a ingaduit sa traiasca.