10:1 Cap. 8 - Apostazia nationala
10:2 De la moartea lui Ieroboam si pana la aratarea lui Ilie inaintea lui Ahab, poporul lui Israel a suferit un declin spiritual continuu. Condusi de barbati care nu se temeau de Iehova si care incurajau forme straine de inchinare, un numar tot mai mare de oameni au pierdut repede din vedere datoria de a sluji viului Dumnezeu si au adoptat multe dintre practicile idolatre.
10:3 Nadab, fiul lui Ieroboam, a ocupat tronul lui Israel pentru numai cateva luni. Calea lui nelegiuita a fost oprita brusc de o conspiratie, avand In frunte pe Baesa, unul din generalii lui, urmarind sa puna stapanire pe conducere. Nadab a fost ucis impreuna cu "toata casa lui", care avea drept de succesiune, "dupa cuvantul pe care-l spusese Domnul prin robul Sau Ahia din Silo, din pricina pacatelor pe care le facuse Ieroboam si in care il tarase si pe Israel" (1 Imp. 15,29.30).
10:4 Astfel, a pierit casa lui Ieroboam. Inchinarea idolatra, introdusa de el, a adus asupra hulitorilor vinovati judecatile pedepsitoare ale cerului; si cu toate
10:5 acestea, conducatorii care au urmat - Baesa, Ela, Zimri si Omri - intr-o perioada de aproape patruzeci de ani, au continuat pe aceeasi cale fatala a nelegiuirii.
10:6 In cea mai mare parte a acestui timp de apostazie in Israel, Asa a condus imparatia lui Iuda. Timp de multi ani, "Asa a facut ce este bine si placut inaintea Domnului', Dumnezeu lui sau. A indepartat altarele dumnezeilor straini si inaltimile, a sfarmat stalpii idolesti si a taiat Astarteele. A poruncit lui Iuda sa caute pe Domnul, Dumnezeul parintilor sai, si sa implineasca, legea si poruncile. A indepartat din toate cetatile lui Iuda inaltimile si stalpii inchinati soarelui. Si imparatia a avut pace sub el" (2 Cron. 14,2-5).
10:7 Credinta lui Asa a fost pusa la aspra incercare atunci cand "Zerah, Etiopianul, a iesit impotriva lui cu o ostire de, un milion de oameni si trei sute de care" (2 Cron. 14,9) si a navalit in imparatia lui. In aceasta criza, Asa nu si-a pus increderea in "cetatile intarite" ale lui Iuda, pe care le cladise "cu ziduri, cu turnuri, cu porti si cu zavoare", nici in "oamenii viteji" (2 Cron. 14,6-8) din armata lui bine pregatita, Increderea imparatului era in Dumnezeul ostirilor, in al carui Nume izbaviri marete fusesera obtinute de Israelul din vechime. Asezandu-si fortele in linie de bataie, el a cautat ajutorul lui Dumnezeu.
10:8 Armatele vrajmase stateau acum fata in fata. Era un timp de incercare pentru aceia care I1 slujeau pe Domnul. Isi marturisisera ei toate pacatele? Aveau oamenii lui Iuda incredere deplina in puterea lui Dumnezeu de a elibera? Ganduri ca acestea se framantau in mintea conducatorilor. Dupa orice apreciere omeneasca, oastea cea mare a Egiptului avea sa spulbere totul inaintea ei. Dar in timp de pace Asa nu se dedase
10:9 distractiilor si placerilor, ci se pregatise pentru orice primejdie. Avea o armata instruita pentru lupta si se straduise sa conduca poporul sa se impace cu Dumnezeu. Iar acum, cu toate ca fortele lui erau mai mici la numar decat ale vrajmasului, credinta lui in Dumnezeu nu slabise.
10:10 Deoarece Il cautase pe Domnul in zilele de prosperitate, imparatul se putea sprijini pe El si acum, in ziua necazului. Cererile lui dovedeau ca el nu era un strain fata de puterea minunata a lui Dumnezeu. "Asa a chemat pe Domnul Dumnezeul lui, si a zis: 'Doamne, numai Tu poti veni in ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru ! ... Caci pe Tine ne sprijinim, si in Numele Tau am venit impotriva acestei multimi. Doamne, Tu esti Dumnezeul nostru: sa nu iasa biruitor omul impotriva Ta" (vers. 11).
10:11 Rugaciunea lui Asa este un model de urmat pentru orice credincios crestin. Noi luptam intr-un razboi "nu impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor ... impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti" (Efes.6,12). In lupta vietii trebuie sa dam piept cu agentii raului, care s-au aliat impotriva dreptatii. Nadejdea noastra nu este un om, ci viul Dumnezeu. Prin deplina asigurare a credintei, putem astepta ca El va uni atotputernicia Lui cu straduintele uneltelor omenesti pentru slava tronului Sau. Imbracati cu armura neprihanirii Sale, putem castiga biruinta asupra oricarui dusman.
10:12 Credinta imparatului Asa a fost rasplatita in mod remarcabil. "Domnu1 i-a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa si dinaintea lui Iuda, si Etiopienii au luat-o la fuga. Asa si poporul care era cu el i-au urmarit pana la Gherar si Etiopienii au cazut fara sa-si poata scapa viata,
10:13 caci au fost nimiciti de Domnul si de ostirea Lui. Asa si poporul lui au fa ut o prada mare" (2 Cron. 14,12.13).
10:14 Cand armatele biruitoare ale lui Iuda si Beniamin se intorceau la Ierusalim, "Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded, si Azaria s-a dus inaintea lui Asa si i-a zis: " Ascultati-ma, Asa, si tot Iuda si Beniamin! Domnul este cu voi cand sunteti cu El; daca-L cautati, Il veti gasi; dar daca-L parasiti si El va va parasi... Voi dar, intariti-va, si nu lasati sa va slabeasca mainile, caci faptele voastre vor avea o rasplata" (2 Cron. 15,1.2.7).
10:15 Incurajat tot mai mult de aceste cuvinte, Asa a pornit la o a doua reforma in Iuda. El "a indepartat uraciunile din toata tara lui Iuda si Beniamin si din cetatile pe care le luasera in muntele lui Efraim, si a innoit altarul Domnului care era inaintea pridvorului Domnului.
10:16 A strans pe tot Iuda si Beniamin, si cei din Efraim, din Manase si din Simeon, care locuiau printre ei, caci multi dintre oamenii lui Israel au trecut la el cand au vazut ca Domnul, Dumnezeul lui, era cu el. S-au adunat la Ierusalim in luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. In ziua aceasta, au jertfit Domnului, din prada pe care o adusesera: sapte sute de boi si sapte mii de oi. Au facut legamant sa caute pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, din toata inima si din tot sufletul lor,... tot Iuda s-a bucurat de juramantul acesta, caci jurasera din toata inima lor, cautasera pe Domnul de buna voia lor, si-L gasisera. Si Domnul le-a dat odihna de jur imprejur" (vers. 8-12.15).
10:17 Raportul cel lung al slujirii credincioase a lui Asa a fost intunecat de unele greseli facute atunci cand nu si-a pus increderea deplina in Domnul. Cand, intr-o imprejurare, imparatul lui Israel a intrat in imparatia lui Iuda si a pus stapanire pe Rama, o cetate intarita la o departare de numai opt kilometri de Ierusalim, Asa a cautat izbavirea, incheind o alianta cu Ben-Hadad, imparatul Siriei. Lipsa lui de incredere numai in Dumnezeu in timp de nevoie a fost aspru mustrata de Hanani, proorocul, care i s-a aratat lui Asa, cu solia: "Pentru ca te-ai sprijinit pe imparatul Siriei si nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tau, de aceea a scapat oastea imparatului Siriei din mainile tale. Etiopienii si Libienii nu alcatuiau oare o oaste mare, o multime de cara si ca1areti? Si totusi, Domnul i-a dat in mainile tale, pentru ca te sprijinisesi pe El. Caci Domnul Isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa-I sprijine pe aceia a caror inima este intreaga a Lui. Ai lucrat ca un nebun in privinta aceasta, caci de acum vei avea razboaie" (2 Cron. 16,7-9).
10:18 In loc sa se umileasca inaintea lui Dumnezeu din cauza greselii lui, "Asa s-a maniat pe vazator, si l-a pus la inchisoare, pentru ca era infuriat impotriva lui. Tot in acelasi timp, Asa a apasat pe unii din popor" (vers. 10).
10:19 "In al treizeci si noualea an al domniei sale, Asa s-a imbolnavit de picioare asa incat avea mari dureri; chiar pe timpul bolii lui, nu a cautat pe Domnul, ci a intrebat pe doftori" (vers.12). Imparatul "a murit in anul patruzeci si unu al domniei lui" si i-a urmat Iosafat, fiul lui.
10:20 Cu doi ani inainte de moartea lui Asa, Ahab a inceput sa domneasca in imparatia lui Israel. De la inceput, domnia lui a fost caracterizata de o apostazie grozava si nefireasca. Tatal lui, Omri, intemeietorul Samariei, a facut "ce este rau inaintea Domnului, si a lucrat mai rau decat toti cei ce fusesera inaintea lui" (1 Imp. 16,25). Dar pacatele lui Ahab erau si mai mari. El "a facut un idol Astarteei. Ahab a facut mai multe rele decat toti imparatii lui Israel, care fusesera inaintea lui, ca sa manie pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Si, ca si cum ar fi fost putin lucru pentru el sa se dedea la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevasta si pe Izabela, fata lui Etbaal, imparatul Sidonitilor, si a slujit lui Baal si s-a inchinat inaintea lui" (1 Imp.16,33.31). Nesatisfacut de incurajarea formelor slujbelor religioase indeplinite la Betel si Dan, el a condus cu indrazneala poporul in paganismul cel mai josnic, inlocuind inchinarea lui Iehova cu inchinarea la Baal.
10:21 Luand de sotie pe Izabela, fiica lui Etbaal, "imparatul Sidonitilor" si marele preot al lui Baal, Ahab "a slujit lui Baal si s-a inchinat inaintea lui. A ridicat un altar lui Baal si templului Baal pe care l-a zidit la Samaria" (1 Imp. 16,31.32). Ahab nu numai ca a introdus inchinarea lui Baal in capitala, dar sub conducerea Izabelei a inaltat altare paganesti pe multe "inaltimi" unde, la adapostul crangurilor inconjuratoare, preotii impreuna cu cei legati de aceasta forma secatoare de idolatrie isi exercitau influenta dezastruoasa, pana cand aproape tot Israelul mergea dupa Baal. "N-a fost nimeni care sa se fi vandut pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta-sa Izabela il atata la aceasta. El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau Amoritii, pe care-i izgonise Domnul
10:22 dinaintea copiilor lui Israel" (1 Imp. 21,25.26).
10:23 Ahab era slab in putere morala. Unirea lui in casatorie cu o femeie idolatra, care avea un caracter hotarat si un temperament energic, a avut un rezultat dezastruos atat pentru el cat si pentru natiune. Lipsit de principii si de un standard inalt de vietuire dreapta, caracterul lui a fost modelat usor de spiritul hotarat al Izabelei. Firea lui egoista a fost neinstare sa aprecieze darurile lui Dumnezeu pentru Israel, precum si obligatiile lui ca pazitor si conducator al poporului ales.
10:24 Sub influenta vatamatoare a domniei lui Ahab, Israel ratacea departe de viul Dumnezeu si isi stricase caile inaintea Lui. De multi ani ei isi pierdeau simtamantul de respect si de teama sfanta; iar acum se parea ca nu se gaseste nimeni care sa indrazneasca sa-si puna in primejdie viata impotrivindu-se deschis uraciunilor care predominau. Umbra intunecata a apostaziei acoperea intreaga tara. Chipurile lui Baal si ale Astarteei erau vazute pretutindeni. Templele idolatre si crangurile consacrate inchinarii in fata lucrarilor mainilor omenesti se inmulteau. Aerul era murdarit cu fumul jertfelor oferite zeilor falsi. Dealurile si vaile rasunau de strigatele de betie ale unor preoti pagani care jertfeau soarelui, lunii si stelelor.
10:25 Prin influenta Izabelei si a preotilor ei nelegiuiti, poporul era invatat ca idolii zeilor care fusesera inaltati erau divinitati care conduceau prin puterea lor misterioasa elementele pamantului, focul si apa. Toate darurile Cerului - torentele de apa vie, izvoarele care curgeau, roua cea placuta, ploaia care inviora pamantul si facea
10:26 campiile sa rodeasca din belsug erau atribuite favorii lui Baal si Astarteei, in loc sa fie privite ca venind de la Datatorul oricarui dar bun si desavarsit. Poporul a uitat ca dealurile si vaile, izvoarele si paraiele erau in mana Dumnezeului celui viu, ca El stapanea soarele, norii cerului si toate puterile naturii.
10:27 Prin soli credinciosi, Domnul a trimis avertizari repetate imparatului si poporului decazut; dar aceste cuvinte de mustrare erau zadarnice. In zadar au proclamat solii inspirati dreptul lui Iehova de a fi singurul Dumnezeu in Israel ; in zadar au inaltat legile pe care El li le incredintase. Cuceriti de desfasurarea splendorii si de riturile fascinante ale inchinarii la idoli, oamenii urmau exemplul imparatului si al curtii lui si se dedau placerilor degradante si otravitoare ale unei inchinari senzuale. In nebunia lor oarba, au ales sa-L lepede pe Dumnezeu si inchinarea Lui. Lumina atat de indurator data lor devenise intuneric. Aurul cel curat se intunecase.
10:28 Vai, cat de mult se indepartase slava lui Israel! Niciodata mai inainte nu cazuse poporul ales atat de adanc in apostazie. Erau patru sute cincizeci de profeti ai lui Baal, in afara de "patru suie de prooroci ai Astarteei" (1 Imp. 18,19). Numai puterea facatoare de minuni a lui Dumnezeu mai putea feri natiunea de distrugere totala. Israel se despartise de buna voie de Iehova; cu toate acestea, Domnul, in mila Sa, tanjea dupa aceia care fusesera dusi la pacat si era gata sa le trimita unul dintre cei mai puternici prooroci ai Sai, prin care multi aveau sa fie adusi la ascultare de Dumnezeul parintilor lor.
10:29 Profetii Imparatiei de Nord
10:30 "Cine este intelept sa ia seama la aceste lucruri? Cine este priceput sa le inteleaga? Caci caile Domnului sunt drepte, si cei drepti umbla pe ele dar cei razvratiti cad pe ele." (Osea 14,9)