81:1 Cap. 79 - Atitudinea noastra in rugaciune
81:2 Atat in inchinarea publica, cat si in cea particulara, e privilegiul nostru sa ne plecam pe genunchi inaintea Domnului, cand Ii prezentam cererile noastre. Isus, exemplul nostru, "a ingenuncheat si S-a rugat". Pavel declara: "Imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos". Marturisind inaintea lui Dumnezeu pacatele lui Israel, Ezra a ingenuncheat. Daniel "de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui".
81:3 Adevarata venerare a lui Dumnezeu este inspirata de simtamantul infinitei Sale maretii si al prezentei Sale. Fiecare inima ar trebui sa fie profund impresionata cu acest sentiment despre Cel Nevazut. Ora si locul de rugaciune sunt sfinte, pentru ca Dumnezeu este acolo; si, daca respectul se manifesta in atitudine si comportament, sentimentul care-l inspira va fi aprofundat. "Numele Lui este sfant si infricosat", declara psalmistul. Ingerii isi acopera fata cand rostesc acest nume. Cu cat mai mult respect ar trebui sa fie pe buzele noastre, care suntem cazuti si pacatosi!
81:4 Ce bine ar fi daca batranii si tinerii ar medita asupra acelor cuvinte din Scriptura care arata cum ar trebui pazite si respectate locurile marcate de prezenta speciala a lui Dumnezeu! "Scoate-ti incaltamintea din picioare", i-a poruncit El lui Moise, in fata tufisului arzand, "caci locul pe care calci este sfant". Iacov, dupa ce a avut viziunea cu ingerii, a exclamat: "Cu adevarat Domnul este in locul acesta si eu n-am stiut"... - GW 178,179