66:1 Cap. 64 - O lucrare neegoista
66:2 Aceia care, pe cat le sta in putinta, se angajeaza in lucrarea de a face bine altora, facandu-le o demonstrare practica a interesului lor pentru ei, nu-i elibereaza numai de nenorocirile acestei vieti, ajutan- du-i sa poarte poverile lor, ci contribuie in acelasi timp, in mare masura, la propria sanatate a sufletului si a trupului lor. Facerea de bine este o lucrare care foloseste amandorura, atat facatorului de bine, cat si primitorului. Daca, in interesul tau pentru altii uiti de eu, castigi o biruinta asupra infirmitatilor tale. Multumirea pe care o vei simti facand binele te va ajuta in mare masura sa-ti recastigi tonusul sanatos al imaginatiei.
66:3 Placerea de a face bine insufleteste mintea si vibreaza prin corpul intreg. In timp ce fetele oamenilor binevoitori sunt luminate de voiosie si infatisarea lor exprima calitatea morala superioara a mintilor, cea a oamenilor egoisti, avari, este deprimata, descurajata si intunecata. Defectele lor morale se vad pe fetele lor. Egoismul si iubirea de sine imprima propriul lor chip asupra exteriorului omului.
66:4 Acea persoana care este stimulata de adevarata binefacere dezinteresata este un partas al naturii divine, care a scapat de strica-ciunea care este in lume prin pofta, in timp ce cei egoisti si avari au indragit egoismul lor pana ce acesta a vestejit capacitatea lor de a intra in legatura cu altii, iar fetele lor reflecta chipul vrajmasului cazut, mai degraba decat curatenia si sfintirea. - 2 T 534