46:3 Cel ce priveste la Hristos in negarea Sa de Sine, in smerenia inimii Sale, va fi constrans sa spuna la fel ca Daniel, cand a privit pe Cel care este la fel ca fiii oamenilor: "Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit..." Firea omeneasca se lupta pentru intaietate, este totdeauna gata de cearta; dar cel ce invata de la Hristos este golit de sine, de mandrie, de dorinta de suprematie si este linistit in suflet. Eul este lasat la dispozitia Spiritului Sfant. Atunci nu mai suntem nerabdatori sa ocupam pozitii inalte. Nu mai avem nici o ambitie de a razbate prin multime si de a da din coate pentru a ne remarca, ci simtim ca pozitia cea mai inalta este la picioarele Mantuitorului nostru. Privim la Isus, asteptand ca mana Lui sa ne conduca si ascultand vocea Lui sa ne calauzeasca. Apostolul Pavel, care a avut aceasta experienta, spunea: "Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc; dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a dat pe Sine insusi pentru mine." - MB 30,31