29:1 Cap. 27 - Victoria cuvenita
29:2 Noi avem doar o mica idee despre puterea care ne-ar putea apartine, daca am fi conectati la sursa vesnica a puterii depline. Continuam mereu si mereu sa pacatuim si credem ca asa trebuie sa fie intotdeauna. Ne agatam de infirmitatile noastre de parca ar fi ceva cu care sa ne mandrim. Hristos ne spune ca trebuie sa ne sapam fata in cremene, daca vrem sa biruim. El a purtat pacatele noastre pe lume si, prin puterea pe care El ne-a dat-o, putem rezista lumii, carnii si raului. Sa nu vorbim de slabiciunile si neputintele noastre, ci despre Hristos si puterea Sa. Cand vorbim despre taria lui Satana, dusmanul isi consolideaza puterea asupra noastra. Cand vorbim despre puterea celui Atotputernic, dusmanul este aruncat in spate. Cu cat ne apropiem de Dumnezeu, cu atat Se apropie si El de noi...
29:3 Multi dintre noi nu reusesc sa-si dezvolte talentele. Facem cateva eforturi plapande de a sta de partea binelui si apoi ne intoarcem la vechea noastra viata de pacat. Daca vom intra vreodata in Imparatia lui Dumnezeu, va trebui sa intram cu niste caractere perfecte, fara pata, fara nici o zbarcitura si fara orice alta imperfectiune. Satana lucreaza cu un elan sporit pe masura ce ne apropiem de sfarsitul timpului. El isi intinde cursele, nedepistate de noi, ca sa poata intra in stapanirea mintii noastre. El incearca, prin toate mijloacele, sa eclipseze gloria lui Dumnezeu din sufletele noastre. Ramane ca noi sa decidem daca el va controla inima si mintea noastra sau daca vom avea un loc pe Noul Pamant, impreuna cu Avraam.
29:4 Prin puterea lui Dumnezeu, combinata cu efortul uman, putem obtine o victorie glorioasa. N-ar trebui sa apreciem aceasta? Toate bogatiile cerului ne-au fost date de Isus. Dumnezeu nu doreste ca puterile raului sa spuna ca ar fi putut face pentru noi mai mult decat a facut. Lumile pe care El le-a creat, ingerii din ceruri vor putea depune marturie ca n-ar fi putut face nimic mai mult. Dumnezeu are resurse de putere despre care noi inca nu stim nimic si ne va aproviziona cu ele atunci cand vom avea nevoie. Dar efortul nostru trebuie sa se contopeasca cu cel divin. Intelectul nostru, simturile noastre, toata puterea fiintei noastre trebuie chemate pentru a fi exersate... Daca ne vom ridica la vremea potrivita si ne vom inchina ca niste oameni care-si asteapta stapanul, daca ne vom lupta sa biruim fiecare defect din caracterul nostru, Dumnezeu ne va da lumina, putere si ajutor ceresc. - YI, 4 ianuarie 1900
29:5 _________
29:6 Credinta si datorie
29:7 Credinta nu este un sentiment. Ea este esenta lucrurilor pentru care speri, dovada lucrurilor care nu se vad. Exista o forma a religiei care nu este nimic mai mult decat egoism. Ea gaseste placere in distractiile lumii. Se multumeste cu contemplarea religiei lui Hristos, fara a sti insa nimic despre puterea lui salvatoare. Cei ce practica acest tip de religie privesc pacatul intr-o maniera plina de bunavointa, pentru ca ei nu-L cunosc pe Isus. In aceste conditii, ei trateaza datoria lor cu usuratate. Dar o indeplinire credincioasa a datoriei merge mana in mana cu o estimare corecta a caracterului lui Dumnezeu. - RH, 28 februarie 1907