28:1 Cap. 26 - Lupta credintei
28:2 Multi tineri nu au un principiu ferm de a-I servi lui Dumnezeu. Ei se afunda in fiecare nor si nu au nici o rezistenta. Ei nu cresc in har. Ei dau impresia ca pazesc poruncile lui Dumnezeu, dar nu sunt subordonati Legii lui Dumnezeu si intr-adevar nici n-ar putea fi. Inimile lor firesti trebuie schimbate. Ei trebuie sa vada frumusete in sfintire; atunci vor tanji dupa ea cum tanjeste o inima insetata dupa un izvor de apa; atunci vor iubi pe Dumnezeu si Legea Sa. Si abia atunci jugul lui Hristos va fi bun, iar povara Sa, usoara.
28:3 Dragi tineri, daca pasii vostri sunt condusi de Dumnezeu, nu trebuie sa va asteptati sa aveti parte mereu de pace si prosperitate. Cararea care conduce la ziua cea mare nu este cea mai usoara pentru a calatori si, din cand in cand, va parea intunecoasa si spinoasa. Dar aveti asigurarea ca bratele neobosite si puternice ale lui Dumnezeu va vor inconjura, protejandu-va de rau. El vrea de la voi sa practicati credinta in mod serios si sa invatati sa va incredeti in El atunci cand este ceata, la fel ca intr-o zi insorita.
28:4 Credinta traita
28:5 Urmasul lui Hristos trebuie sa aiba in inima o credinta plina de supunere; pentru ca fara aceasta este imposibil sa fii placut lui Dumnezeu. Credinta este mana care te mentine in legatura cu ajutorul vesnic; este mijlocul prin care o inima reinnoita este facuta sa bata la unison cu inima lui Hristos.
28:6 In stradania de a ajunge in casa lui, vulturul este adesea doborat de furtunile din defileele inguste
28:7 din munti. Norii negri ca niste valuri furioase rascolesc totul intre el si inaltimile insorite, unde si-a cladit si si-a consolidat cuibul. Pentru o vreme, el pare tulburat, aruncat incoace si incolo, batand din aripile sale puternice ca si cum ar vrea sa inlature norii grei. Trezeste chiar si porumbeii din munti cu strigatul sau salbatic, in sfortarea zadarnica de a iesi din aceasta inchisoare. In cele din urma, se napusteste cu tarie inainte, in intuneric, si cand, o secunda mai tarziu, razbeste in stralucirea calma de deasupra norilor, din pieptul lui izbucneste un strigat de triumf. Intunericul, vuietul si furtuna au ramas undeva dedesubt si lumina cerului se revarsa plina de sclipire deasupra sa. Astfel, vulturul ajunge in cele din urma la caminul mult dorit, in varful piscului semet, si este pe deplin multumit. A fost nevoie de un efort pentru a realiza acest lucru, dar este rasplatit prin faptul ca a reusit sa obtina ceea ce dorea.
28:8 Aceasta este singura cale pe care o putem alege ca urmasi ai lui Hristos. Noi trebuie sa exersam trairea prin credinta, care va strapunge norii, ca pe un zid gros care ne separa de stralucirea cerului. Noi avem de atins inaltimi ale credintei, unde nu este decat pace si bucurie in Spiritul Sfant.
28:9 Un conflict de o viata
28:10 Ai vazut vreodata vreun soim care urmarea un porumbel? Instinctul l-a invatat pe porumbel ca, daca se inalta mult mai sus decat urmaritorul sau, acesta nu-l va putea prinde. Astfel, el se inalta sus si tot mai sus, in acoperisul albastru al cerului, urmarit in continuare de soim, care incearca sa obtina un avantaj. Dar efortul este zadarnic. Porumbelul este in siguranta atata vreme cat nu permite ca nimic sa-l opreasca din zbor
28:11 sau sa fie atras spre pamant; dar o singura ezitare, o singura coborare a stachetei si inamicul cel vigilent se napusteste asupra victimei. Am urmarit la nesfarsit aceasta scena, cu rasuflarea taiata, toata simpatia noastra inclinand spre micul porumbel. Cat de tristi ne-am fi simtit sa-l vedem cazand prada crudului soim!
28:12 Noi avem in fata un razboi - un conflict pe viata cu Satana si ispitele sale seducatoare. Dusmanul va folosi orice argument, orice deceptie pentru a atrage un suflet; pentru a cuceri coroana vietii, trebuie sa depunem eforturi staruitoare, perseverente. Nu trebuie sa lasam armele sau sa parasim campul de lupta pana cand nu am castigat victoria si putem triumfa in Numele Rascumparatorului. Atata vreme cat continuam sa ne pastram ochii fixati pe Cel ce este inceputul si sfarsitul credintei noastre, vom fi in siguranta. Sentimentele noastre ar trebui sa vizeze lucrurile de sus, nu pe cele pamantesti. Prin credinta, ne putem ridica sus si tot mai sus in castigarea harului lui Hristos. Prin contemplarea zilnica a farmecului Sau neintrecut, trebuie sa ne asemanam din ce in ce mai mult cu chipul Sau plin de slava. In timp ce traim astfel in comuniune cu cerul, plasele lui Satana vor fi intinse in zadar. - YI, 12 mai 1898