159:1 Cap. 157 - Exemplul lui Isaac
159:2 Nimeni dintre cei ce se tem de Dumnezeu nu se poate uni cu cineva care nu se teme de El, fara sa fie in primejdie. "Merg oare doi oameni impreuna fara sa fie invoiti?" Fericirea si binele in casatorie depind de unitatea celor doi; dar intre cel credincios si cel necredincios exista o radicala deosebire in ceea ce priveste gustul, inclinatiile si scopurile. Ei slujesc la doi stapani, intre care nu poate fi nici o intelegere. Oricat de curate si corecte ar fi principiile cuiva, influenta tovarasului necredincios va avea tendinta de a-L indeparta pe credincios de Dumnezeu.
159:3 Acela care a pasit in legamantul casatoriei pe cand era neconvertit, prin pocainta sa, se asaza sub obligatii mai puternice pentru a fi credincios sotului sau, oricat de mult s-ar deosebi cu privire la credinta religioasa; cu toate acestea, cerintele lui Dumnezeu trebuie sa fie asezate mai presus de orice legaturi pamantesti, chiar daca urmarea ar fi incercarile si persecutiile. Impreuna in spirit de dragoste si de blandete, acesta credinciosie poate influenta castigarea celui necredincios. Dar casatoria unui crestin cu un necrestin este interzisa de Sfanta Scriptura. Indrumarea data de Dumnezeu este: "Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi".
159:4 Isaac a fost foarte mult onorat de Dumnezeu atunci cand a fost facut mostenitor al fagaduintelor prin care lumea avea sa fie binecuvantata; si cu toate acestea, cand el avea patruzeci de ani, s-a supus judecatii tatalui sau, cand a randuit pe slujitorul sau cu experienta si temator de Dumnezeu ca sa-i
159:5 aleaga o sotie. Si rezultatul acestei casatorii, asa cum este el prezentat in Sfintele Scripturi, este un tablou duios si plin de frumusetea fericirii casnice: "Isaac a dus pe Rebeca in cortul mamei sale, Sara, a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o. Astfel a fost mangaiat Isaac pentru pierderea mamei sale".
159:6 Ce contrast intre purtarea lui Isaac si aceea data pe fata de tinerii din zilele noastre, chiar si printre cei ce marturisesc ca sunt crestini! Prea adesea tinerii considera ca daruirea sentimentelor lor este o problema asupra careia numai eul lor trebuie consultat, o problema in care nici Dumnezeu si nici parintii lor n-ar trebui sa se amestece. Cu mult inainte ca sa fi ajuns la maturitate, tinerii si tinerele isi inchipuie ca sunt capabili sa faca singuri alegerea, fara ajutorul parintilor. Cativa ani de casatorie sunt de obicei suficienti pentru a le arata greseala, dar adesea este prea tarziu pentru a preveni urmarile ei dezastruoase. Caci aceeasi lipsa de intelepciune si stapanire de sine, care i-a impins sa faca o alegere grabita, le-a permis sa faca raul si mai mare, pana cand legatura casatoriei ajunge un jug chinuitor. Multi si-au distrus astfel fericirea in aceasta viata si nadejdea pentru viata viitoare.
159:7 Daca exista un subiect care ar trebui sa fie cercetat cu grija si in care sfatul persoanelor mai in varsta si cu mai multa experienta ar trebui cautat, atunci acesta este subiectul casatoriei; daca a fost vreodata un timp cand Biblia a fost necesara ca indrumator, daca a fost vreodata un timp cand calauzirea divina ar trebui cautata in rugaciune, atunci acesta este inainte de a face pasul acela care leaga oameni pentru toata viata.
159:8 Parintii n-ar trebui niciodata sa piarda din vedere raspunderea pe care o au pentru fericirea viitoare a copiilor lor. Respectul lui Isaac pentru judecata tatalui sau a fost
159:9 rezultatul educatiei care il invatase sa iubeasca o viata de ascultare. In timp ce Avraam le cerea copiilor sai sa respecte autoritatea parinteasca, viata sa zilnica dadea marturie ca acea autoritate nu insemna o stapanire egoista sau arbitrara, ci era intemeiata pe dragoste si avea in vedere binele si fericirea lor.
159:10 Tatii si mamele ar trebui sa considere ca au datoria de a indruma sentimentele tineretului, pentru ca ele sa fie legate de persoane care le pot fi soti corespunzatori. Ei trebuie sa-si dea seama ca au datoria ca, prin invatatura si exemplul lor, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa modeleze intr-atat caracterul copiilor lor, chiar din cea mai frageda varsta, incat ei sa fie curati si nobili si sa fie atrasi de ceea ce este bun si adevarat. Cei ce se aseamana se aduna; cei ce se aseamana se pretuiesc intre ei. Fie deci ca dragostea pentru adevar sa fie sadita de timpuriu in suflet si tineretul sa caute societatea acelora care au aceste caracteristici...
159:11 Adevarata iubire este un principiu inalt si sfant, cu totul deosebit in caracter de acea iubire care se naste prin impuls, dar care moare de indata ce este greu incercata. Prin credinciosia fata de datorie in casa parinteasca se pregatesc tinerii pentru propriile lor camine. Aici trebuie sa practice renuntarea de sine si sa se dea pe fata bunatatea, curtoazia si simpatia crestina. In acest fel, iubirea va fi pastrata calda in inima si acela care iese dintr-un astfel de camin ca sa stea in fruntea propriei familii va sti cum sa sporeasca fericirea aceleia pe care o va alege ca tovarasa de viata. Casatoria, in loc de a fi sfarsitul iubirii, va fi numai inceputul ei. - PP 174-176