147:1 Cap. 145 - Discutii despre lucrurile ceresti
147:2 Cei foarte educati in ceea ce priveste stiinta nu sunt intotdeauna cele mai bune instrumente de care Se poate folosi Dumnezeu. Sunt multi care se vad dati la o parte, iar cei care au avut mai putine posibilitati sa studieze le iau locul, pentru ca ei cunosc lucrurile practice, care sunt esentiale in viata de zi cu zi; cei care se cred invatati ajung la o autosuficienta si considera ca nu mai au nimic de invatat, nici chiar de la Isus, cel mai bun invatator pe care L-a avut lumea vreodata.
147:3 Cei care s-au dezvoltat si si-au imbunatatit capacitatile prin cercetarea Scripturilor vor cunoaste voia lui Dumnezeu si vor deveni de folos; caci Cuvantul lui Dumnezeu a patruns in inima si in caracterul lor. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa devina hrana cu ajutorul careia crestinul devine mai puternic, in spirit si intelect, mai pregatit sa lupte de partea adevarului si credintei.
147:4 Motivele standardelor scazute
147:5 De ce tinerii nostri si chiar si cei maturi sunt atat de usor ispititi si atrasi in pacat? Acest lucru se intampla pentru ca nu studiaza indeajuns Cuvantul Domnului si nu mediteaza asupra lui asa cum ar trebui. Daca ar face acest lucru,
147:6 ar avea parte de intarire sufleteasca, de un spirit puternic, ce ar rezista incercarilor lui Satana de a indemna la rau. In viata si caracter nu exista o vointa ferma, hotarata, pentru ca invataturile sfinte ale lui Dumnezeu nu reprezinta subiectul meditatiei si studiului. Nu se depune efort asa cum ar trebui, pentru ca sa isi umple mintea cu ganduri curate si sfinte si pentru a le tine la distanta pe cele patate si false. Tinerii nu isi aleg partea cea buna, stand la picioarele lui Isus, asa cum a facut Maria, sa invete lectiile divinului Invatator, care trebuie pastrate in inima si puse in practica de zi cu zi. Meditatia asupra lucrurilor sfinte va inalta mintea si va dezvolta caracterele unor adevarati crestini.
147:7 Dumnezeu nu va accepta pe cineva care isi risipeste fortele pe lucruri pamantesti, trecatoare, fie ca este vorba de gand, cuvant sau fapta. Cerul este un loc sfant, unde nimeni nu poate intra pana ce nu este cizelat, curatat, umplut de Duh Sfant. Este o lucrare pe care trebuie sa o facem pentru noi insine si vom fi in stare sa facem aceasta doar prin putere primita de la Isus. Trebuie sa studiem Biblia inainte de orice alta carte; trebuie sa o iubim si sa ascultam de ea ca fiind glasul lui Dumnezeu. Trebuie sa vedem si sa intelegem restrictiile si cererile ei - "sa faci" si "sa nu faci" - si sa intelegem adevaratul sens al Cuvantului lui Dumnezeu.
147:8 Nevoia de o minte indreptata spre cer
147:9 Cand Cuvantul lui Dumnezeu devine cel mai important sfatuitor al nostru si cercetam Scriptura pentru a primi lumina, ingerii
147:10 din cer vin sa ne deschida mintea si sa ne faca sa intelegem, asa incat sa se poata spuna cu adevarat: "Descoperirea cuvintelor Tale da lumina, da pricepere celor fara rautate". Nu e de mirare ca nu mai exista minti deschise glasului ceresc la tinerii care practica astazi crestinismul, pentru ca se acorda atat de putina importanta Cuvantului lui Dumnezeu. Sfaturile divine nu sunt insusite; mustrarile nu sunt ascultate; harul si intelepciunea divina nu sunt pretuite, pentru ca pacatele trecute sa nu se mai repete si fiecare urma de pacat sa fie stearsa din caracter. Rugaciunea lui David a fost: "Fa-ma sa pricep calea poruncilor Tale, si voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate".
147:11 Daca mintile tinerilor, ca si cele ale celor maturi, ar fi indreptate spre ce trebuie atunci cand se intalnesc, discutiile intre ei ar fi pe marginea lucrurilor ceresti. Cand mintea este curata, iar gandurile sunt inalte, prin adevarul lui Dumnezeu, cuvintele vor fi "ca niste mere de aur in cosulete de argint". Dar, cu intelegerea de fata, cu practicile de azi si cu standardele scazute pe care le au chiar si cei ce se numesc crestini, conversatiile sunt ieftine si fara castig. Totul se rezuma la cele pamantesti, nu se discuta despre adevar sau cer si nu se ajunge nici macar la standarde inalte in cele pamantesti.
147:12 Un proces puternic de sfintire
147:13 Cand Hristos si cerul devin teme de contemplare, conversatia va avea un sens. Vorbirea va avea har si
147:14 vorbitorul va dovedi ca a fost educat in scoala Invatatorului divin. Psalmistul spune: "Aleg calea adevarului, pun legile Tale sub ochii mei". El a pretuit Cuvantul Domnului. A gasit o portita in intelegerea lui, nu pentru a fi dezonorat, ci pentru a fi pus in aplicare in viata zilnica...
147:15 Zi de zi si ora de ora trebuie sa existe un proces puternic de lepadare de sine si de sfintire; si atunci cuvintele vor dovedi ca Isus locuieste in inima prin credinta. Sfintirea nu inchide caile sufletului spre cunoastere, ci dezvolta mintea, o inspira in cautarea adevarului, care este ca o comoara ascunsa; si cunoasterea vointei lui Dumnezeu inainteaza lucrarea de sfintire. Exista o imparatie cereasca si cat de mult ar trebui sa ne straduim sa ajungem acolo!
147:16 Fac apel la elevii din scolile si colegiile noastre sa creada in Isus, Mantuitorul nostru. Sa credeti ca El este gata sa va ajute prin harul Sau, cand veniti la El din toata inima. Trebuie sa duceti lupta cea buna a credintei. Trebuie sa castigati cununa vietii. Vegheati, caci Satana va urmareste si, daca nu va departati de el, veti fi distrusi. Ispitele sunt la tot pasul, dar trebuie sa stati in picioare si sa nu va abateti. Luptati, caci, aveti de castigat o cununa. Luptati, caci daca nu veti primi cununa, veti pierde totul in aceasta viata si in cea viitoare. Luptati, dar luati-va puterea de la Mantuitorul cel inviat. - RH, 21 august 1888. Vezi de asemenea FE 129-137