139:1 Cap. 137 - Sociabilitatea si curtoazia crestina
139:2 Sociabilitatea crestina este mult prea putin cultivata de poporul lui Duemnzeu. Aceasta ramura a educatiei nu ar trebui sa fie neglijata sau pierduta din vedere in scolile noastre.
139:3 Elevii ar trebui sa fie invatati ca ei nu sunt atomi independenti, ci ca fiecare este un fir care trebuie sa se uneasca cu alte fire, pentru a alcatui o tesatura. In nici o alta ramura nu se poate da invatatura aceasta mai cu efect decat in caminul scolar. Aici, elevii sunt zilnic inconjurati de ocazii care, daca sunt folosite, vor ajuta foarte mult la dezvoltarea trasaturilor de sociabilitate din caracterul lor. Sta in puterea lor sa foloseasca timpul si ocaziile pentru a-si dezvolta un caracter care ii va face fericiti si folositori. Aceia care se inchid in ei insisi, care sunt lipsiti de bunavointa de a ingadui sa li se ceara a fi o binecuvantare pentru altii, prin legaturi de prietenie, pierd multe binecuvantari, deoarece, prin contactul unuia cu altul, mintea se cizeleaza si se capata purtari alese; prin legaturi de societate si, in felul acesta, ei pot sa castige suflete la Mantuitorul. Hristos nu ar trebui sa ramana ascuns in inima lor ca o comoara jinduita, sfanta si placuta, de care sa se bucure numai ei singuri, si nici nu ar trebui ca iubirea lui Hristos sa fie manifestata doar de aceia care plac
139:4 gustului lor. Elevii ar trebui invatati asemanarea cu Hristos in a da pe fata un interes amabil, o dispozitie sociala fata de aceia care sunt intr-o mai mare nevoie, chiar daca acestia nu sunt prietenii sau tovarasii alesi de ei. Totdeauna si in tot locul, Isus a manifestat un interes plin de iubire fata de familia omeneasca si a revarsat in jurul Lui lumina unei evlavii pline de voie buna. Elevii ar trebui sa fie invatati sa dea pe fata un interes crestin, simpatie si iubire pentru tinerii lor prieteni si sa se straduiasca sa-i atraga la Isus; Hristos ar trebui sa fie in inima lor ca un izvor de apa, care tasneste in viata vesnica, inviorandu-i pe toti aceia cu care vin in contact.
139:5 Tocmai aceasta slujire binevoitoare si plina de iubire pentru altii in vremuri de nevoie are valoare inaintea lui Dumnezeu. In felul acesta, chiar pe cand merg la scoala, elevii pot fi, daca sunt sinceri fata de marturisirea lor de credinta, misionari activi pentru Dumnezeu. Toate acestea vor lua timp, dar timpul astfel folosit este bine folosit, deoarece astfel elevul invata cum sa prezinte lumii crestinismul.
139:6 Hristos nu a refuzat sa Se apropie de altii prin legaturi de prietenie, cand a fost invitat la masa de farisei sau vamesi. In asemenea ocazii, fiecare cuvant pe care EL l-a rostit era o mireasma de viata spre viata pentru ascultatorii Sai, deoarece El facea din ora pranzului o ocazie pentru a da multe invataturi pretioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a invatat astfel pe ucenicii Lui cum sa se poarte cand sunt in compania acelora care nu sunt religiosi, ca si a acelora care sunt. - T6 172, 173