132:1 Cap. 130 - Bucuria in religie
132:2 Locuinta viitoare a celor neprihaniti si rasplata lor vesnica sunt teme inalte si nobile pe care le pot contempla cei tineri. Zaboviti asupra minunatului plan al mantuirii, asupra marelui sacrificiu facut de Regele slavei, pentru a putea fi innobilati prin meritele sangelui Sau si prin ascultare, in cele din urma, sa fiti ridicati la tronul lui Hristos. Acest subiect ar trebui sa angajeze cele mai nobile ganduri ale mintii. A fi adus intr-o stare pe placul lui Dumnezeu - ce privilegiu!...
132:3 Prieteni tineri, am vazut ca, avand o astfel de ocupatie si divertisment al mintii, puteti fi fericiti. Insa motivul pentru care voi nu aveti astampar este ca nu cautati singura sursa de fericire. Voi incercati tot timpul sa gasiti in afara lui Hristos acea fericire care nu se poate gasi decat in El. In El nu pot exista sperante spulberate. Rugaciunea, o, cat de mult este neglijat acest pretios privilegiu! Citirea Cuvantului lui Dumnezeu pregateste mintea pentru rugaciune. Unul dintre cele mai mari motive pentru care sunteti atat de putin dispusi sa va apropiati de Dumnezeu in rugaciune este faptul ca nu sunteti pregatiti pentru aceasta lucrare sfanta, din cauza ca cititi povesti fascinante care au starnit imaginatia si au trezit patimi nesfinte. Cuvantul lui Dumnezeu devine dezgustator, iar ceasul rugaciunii este uitat. Rugaciunea constituie puterea crestinului. Cand e singur, el nu este singur; el simte prezenta Aceluia care a spus: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele" (Matei 28,20).
132:4 Tinerii au nevoie exact de ceea ce nu au, si anume de religie. Nimic nu o poate inlocui. Religia
132:5 doar cu numele nu inseamna nimic. Numele sunt inscrise in cartile bisericii de pe pamant, dar nu in cartea vietii. Am vazut ca nu este nici macar unul din douazeci de tineri care sa stie din experienta ce este religia. Ei isi slujesc lor insisi si, cu toate acestea, pretind ca sunt slujitori ai lui Hristos; iar daca vraja care i-a cuprins nu este indepartata, isi vor da seama in curand ca vor avea soarta pacatosului. In ce priveste tagaduirea de sine sau sacrificiul pentru adevar, ei au gasit o cale mai usoara. In ce priveste plansul cu lacrimi si strigate puternice catre Dumnezeu pentru harul Sau indurator si putere de la El, ca sa se impotriveasca ispitirilor lui Satana, ei au socotit ca este inutil sa fie atat de seriosi si zelosi; ei se pot descurca bine si fara acestea. Domnul Hristos, Regele slavei, Se ducea adesea singur in munti si in locuri singuratice, pentru a-Si varsa sufletul in rugaciune inaintea Tatalui Sau; insa omul pacatos, care nu are putere, gandeste ca poate trai fara atat de multa rugaciune. - T1 503 - 505
132:6 _________
132:7 Exemplul lui Isus
132:8 Isus mustra ingaduinta de sine sub toate formele ei, dar era cat se poate de sociabil. El Se bucura de ospitalitatea tuturor claselor, vizitand familii de bogati si de saraci, de invatati si de neinvatati si cautand sa inalte gandurile lor de la lucrurile obisnuite ale vietii la cele spirituale si vesnice. El n-a ingaduit risipa si nici o umbra de usuratate lumeasca n-a patat conduita Lui; cu toate acestea, Se bucura de scenele de fericire nevinovata si prin prezenta Lui a aprobat adunarile de societate. DA 150, 151