118:1 Cap. 116 - Ospitalitatea crestina
118:2 Am fi mult mai fericiti si mai folositori daca viata noastra de familie si relatiile sociale ar fi guvernate de blandetea si simplitatea lui Hristos. In loc sa muncim din greu pentru a etala si a starni admiratia sau invidia vizitatorilor, ar trebui sa ne straduim sa-i facem pe toti cei din jurul nostru fericiti prin voiosia, simpatia si dragostea noastra. Oaspetii sa vada ca tindem si ne straduim sa ne conformam vointei lui Hristos. Sa vada in noi, desi partea noastra este umila, un spirit de multumire si recunostinta. Atmosfera specifica unui adevarat camin crestin este cea de pace si liniste. Un astfel de exemplu nu va fi fara efect...
118:3 In eforturile noastre cu privire la confortul si fericirea oaspetilor nostri, nu trebuie sa uitam de obligatiile pe care le avem fata de Dumnezeu. Ora de rugaciune nu trebuie neglijata pentru nici un motiv. Nu vorbiti si nu va amuzati in timp ce sustineti ca sunteti prea obositi pentru a va mai bucura de timpul dedicat devotiunii. A face acest lucru inseamna a-I oferi lui Dumnezeu o jertfa schilodita. La un ceas timpuriu al serii, cand putem sa ne rugam fara graba si in armonie, ar trebui sa prezentam rugamintile noastre si sa inaltam vocile noastre in laude pline de fericire si recunostinta la adresa lui Dumnezeu.
118:4 Toti cei care-i viziteaza pe crestini sa vada ca ora de rugaciune este cea mai pretioasa, cea mai sfanta si cea mai fericita ora din zi. Aceste momente de devotiune exercita o influenta purificatoare si inaltatoare asupra celor ce participa la ele. Aduc pace si o odihna binemeritata sufletului. - RH, 29 noiembrie 1887
118:5 SECTIUNEA a XII-a
118:6 Imbracaminte si infrumusetare
118:7 Caracterul unei persoane se judeca dupa stilul in care se imbraca. Un gust rafinat, o minte cultivata se va descoperi prin alegerea unei vestimentatii simple si adecvate. Cand este unita cu modestia, simplitatea decenta in imbracaminte va avea un mare efect, invaluind o tanara in acea atmosfera sfanta, care va constitui un scut ce o va feri de o mie de primejdii. - Ed 248