103:1 Cap. 101 - "Cinsteste pe Domnul cu averile tale"
103:2 "Cat esti dator stapanului meu?" Putem sa primim orice binecu-vantare din mana lui Dumnezeu si totusi sa nu-I oferim nimic Lui - nici macar sa-I dam zecimea, partea pe care El a rezervat-o pentru Sine? A devenit un obicei faptul de a intoarce totul de la adevarata cale a sacrificiului de sine catre cararea satisfacerii propriilor placeri. Dar vom continua sa primim favorurile Sale cu indiferenta si sa nu raspundem iubirii Sale?
103:3 Dragi tineri, nu vreti sa deveniti misionari pentru Dumnezeu? Nu vreti, mai mult ca niciodata pana acum, sa invatati pretioasa lectie de a aduce daruri lui Dumnezeu, prin punerea in vistierie a ceea ce El v-a dat din abundenta pentru a va bucura? Orice ati primit, lasati ca o parte sa se intoarca la Datator sub forma unei ofrande pline de recunostinta. O parte ar trebui, de asemenea, pusa in vistierie, pentru ca lucrarea misionara sa fie facuta atat acasa, cat si pretutindeni in lume.
103:4 Comori in ceruri
103:5 Cauza lui Dumnezeu ar trebui sa fie foarte aproape de inimile noastre. Lumina adevarului, care a fost o binecuvantare pentru o familie, va fi, daca este transmisa de parinti si copii, o binecuvantare si pentru alte familii. Dar cand generozitatea lui Dumnezeu, atat de bogat si abundent oferita, este retinuta si atribuita cu egoism doar noua, in locul binecu-vantarii Sale, va fi cu siguranta, in curand, experimentat blestemul,
103:6 pentru ca asa a spus Domnul. Porunca lui Dumnezeu trebuie sa preceada orice alta cerere si trebuie adusa cel dintai la indeplinire. Apoi trebuie sa avem grija de cei saraci si nevoiasi. Acest lucru nu trebuie neglijat, oricat ne-ar costa si in ciuda oricarui sacrificiu pe care l-am face.
103:7 "De aceea, trebuie sa fie hrana in casa Mea." Este datoria noastra sa fim cumpatati in toate lucrurile, in mancare, in bautura si in imbracaminte. Casele noastre si mobilierul caminelor noastre ar trebui cumpanite cu grija, purtand in inima dorinta de a-I preda lui Dumnezeu ce este al Lui. Nu numai prin zecime, ci, pe cat e posibil, si prin daruri. Foarte multi isi vor putea astfel aduna comori in ceruri, prin aprovizionarea permanenta a vistieriei lui Dumnezeu cu partea pe care El o cere ca fiind a Lui si de asemenea prin daruri.
103:8 Cei care se intreaba cu sinceritate ce cere Dumnezeu de la ei, privitor la bunurile pe care le considera ale lor, ar trebui sa cerceteze Vechiul Testament si sa vada ce a cerut, privitor la acest aspect, Hristos, conducatorul invizibil al lui Israel, in lunga lor calatorie prin pustie. Fiecare dintre noi ar trebui sa fie dispus sa treaca prin greutati si lipsuri mai degraba decat sa jefuiasca pe Dumnezeu de partea care trebuie sa intre in tezaurul Sau. Cei care citesc Biblia vor avea o cunoastere inteligenta a "ceea ce spune Dumnezeu" privitor la aceasta problema.
103:9 Fara scuza
103:10 In acea zi cand fiecare va fi judecat dupa faptele facute in trup, orice scuza pe care egoismul ar putea-o aduce acum pentru retinerea zecimii si darurilor, in loc sa le ofere Domnului, va
103:11 disparea ca roua in fata soarelui. Daca n-ar fi pentru totdeauna prea tarziu, cat de bucurosi ar fi unii sa se intoarca si sa-si cladeasca din nou caracterele! Dar atunci va fi prea tarziu pentru a schimba raportul despre aceia care, saptamanal, lunar, an de an, L-au jefuit pe Dumnezeu. Soarta lor va fi pecetluita, definitiv pecetluita...
103:12 Egoismul este un rau mortal. Dragostea de sine si indiferenta cu privire la termenii precisi ai intelegerii dintre om si Dumnezeu, refuzul de a se comporta ca administratori credinciosi, au adus asupra lor blestemul, exact asa cum a spus El ca se va intampla. Aceste suflete s-au separat de Dumnezeu; prin exemplul si umblarea lor, ei i-au condus si pe altii sa ignore in intregime poruncile lui Dumnezeu si El n-a mai putut sa reverse binecuvantari asupra lor.
103:13 Zecimea
103:14 Dumnezeu a specificat: A zecea parte din tot ceea ce detineti Imi apartine; darurile si ofrandele voastre vor fi aduse la vistierie, pentru a fi folosite la inaintarea lucrarii Mele, pentru a trimite pe pastor sa deschida Scripturile inaintea celor ce sunt in intuneric.
103:15 Atunci isi va asuma vreunul riscul de a retine ce este al lui Dumnezeu, facand la fel ca robul necredincios, care a ascuns talantul lui Dumnezeu in pamant? Vom incerca si noi, asa cum a facut-o el, sa ne justificam necredinciosia, plangandu-ne de Dumnezeu si spunand: "Doamne, am stiut ca esti om aspru, care seceri de unde n-ai semanat si strangi de unde n-ai vanturat: mi-a fost teama, si m-am dus de ti-am ascuns talantul in pamant; iata-ti ce este al tau". Nu vom prezenta noi mai degraba darurile noastre pline de recunostinta inaintea lui Dumnezeu? - YI, 26 august 1897