37:1 Seriozitate profunda si bucurie
37:2 Mi se porunceste sa spun colectivului de la sanatoriu: faceti ca intalnirile sociale si cele religioase sa fie caracterizate de o profunda seriozitate si bucurie. Astfel de intalniri vor fi folositoare pentru toti; caci vor lega inima de inima. Sa existe ore speciale de rugaciune serioasa; caci rugaciunea va da putere experientei religioase. Marturisiti-L pe Domnul Hristos in mod deschis si cu curaj si dovediti in orice vreme smerenia lui Hristos.
37:3 Domnul doreste ca familia de lucratori de la Loma Linda sa fie canale de lumina. Daca vom avea inima si mintea deschise spre ceruri, bucurandu-ne de mangaierea harului Sau in inima,
37:4 prezenta Domnului Hristos va fi descoperita. Fie ca seriozitatea si zelul sa fie prezente in vietile noastre. Nu faceti miscari inapoi. Domnul eiee ajutorul nostru, calauza noastra, scutul nostru si rasplata noastra cea nespus de mare. Nu fiti neseriosi, ci plini de voie buna. Nu ne putem permite sa fim nesabuiti in cuvinte si comportament...
37:5 Noi toti avem foarte multe lucruri pentru care sa fim recunoscatori; sa deschidem buzele cu laude si multumire fata de Dumnezeu. Sa ne apropiem tot mai mult de Domnul Isus si sa ne recunoastem obligatiile zilnice fata de El. Domnul Hristos a facut posibil ca noi sa ne asiguram o viata foarte fericita in aceasta lume a pacatului si ne da nadejdea de a fi mereu in prezenta Sa in Imparatia pe care o pregateste pentru poporul Sau. Oare sa nu ne faca aceste ganduri sa-I aducem laude si multumire? (Scrisoarea 260, 1907)
37:6 Pazirea Sabatului
37:7 Lucrarea misionara medicala autentica este legata inseparabil de tinerea poruncilor lui Dumnezeu, intre care Sabatul este mentionat in mod special, deoarece constituie marele memorial al lucrarii de creatiune a lui Dumnezeu. Pazirea acestuia este legata de lucrarea de refacere a chipului moral al lui Dumnezeu in om. Aceasta este lucrarea pe care poporul lui Dumnezeu trebuie sa o duca mai departe in acest timp. Aceasta lucrare, adusa la indeplinire in mod corespunzator, va aduce binecuvantari bogate bisericii. (6T 266)
37:8 Medicul nu este scutit
37:9 Adeseori medicii sunt chemati in Sabat pentru a sluji celor bolnavi si este imposibil ca ei sa se bucure de timp pentru odihna si evlavie. Mantuitorul ne-a aratat prin propriul Sau exemplu ca este bine sa aducem alinarea suferintelor in aceasta zi; insa medicii si surorile medicale nu trebuie sa faca lucruri care nu sunt necesare. Tratamentul obisnuit si operatiile care pot astepta trebuie amanate pana a doua zi. Pacientii sa stie ca medicii trebuie sa aiba o zi pentru odihna. Domnul spune: "Sa tineti Sabatele Mele, caci ele vor fi intre Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul care va sfintesc" (Exod 31,13).
37:10 Fie ca nici un om sa nu-si ia libertatea, deoarece este medic, sa desconsidere Cuvantul lui Dumnezeu. El trebuie sa-si planifice astfel lucrul, incat sa asculte de cerintele lui Dumnezeu. El nu trebuie sa calatoreasca in Sabat decat daca exista o suferinta reala pe care
37:11 trebuie s-o aline. Fiind vorba despre un astfel de caz, nu este o calcare a Sabatului daca medicii trebuie sa calatoreasca in aceasta zi, insa cazurile obisnuite trebuie amanate.
37:12 Dumnezeu a creat lumea in sase zile si S-a odihnit in a saptea zi. El a sfintit, a binecuvantat ziua a saptea si a facut din ea un memorial sacru. "Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l ei si urmasii lor, ca un legamant necurmat" (Exod 31,16). Cei care fac acest lucru, tinand toate poruncile lui Dumnezeu, pot face apel la fagaduintele cuprinse in Isaia 58,11-14. Sfaturile care sunt date in acest capitol sunt depline si hotarate. Cei care se retin de la munca in Sabat pot face apel la alinare si mangaiere divina. Oare sa nu-L credem noi pe Dumnezeu? Oare sa nu numim noi sfanta ziua pe care El o numeste sfanta? Omului nu ar trebui sa-i fie rusine sa recunoasca drept sacru ceea ce Dumnezeu numeste sacru. Nu ar trebui sa-i fie rusine de ceea ce Dumnezeu a poruncit. Ascultarea ii va aduce cunoasterea a ceea ce constituie sfintire adevarata.
37:13 Sa nu fie jefuit Dumnezeu in privinta zecimilor si darurilor, iar timpul Sau sacru sa nu fie profanat. Omul nu trebuie sa-si faca placerile in ziua cea sfanta a lui Dumnezeu. El are sase zile in care isi poate face lucrul vremelnic, insa Dumnezeu o pretinde pe a saptea ca fiind a Sa. "Sa nu faci nici o lucrare in ea", spune El (Exod 20,10). Slujitorul lui Dumnezeu va numi sacru ceea ce Domnul numeste sacru. Astfel, el va arata ca L-a ales pe Domnul drept conducator al Sau. Sabatul a fost instituit in Eden, cand stelele diminetii cantau laolalta, iar fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de bucurie. Dumnezeu ne-a dat aceasta sarcina. Sa cinstim si sa sfintim aceasta zi. (Ms 162, 1897)
37:14 Pericol pentru suflet
37:15 Cei care, dintr-o cauza oarecare, sunt obligati sa lucreze in Sabat sunt intotdeauna in pericol; ei resimt pierderea si, facand anumite lucruri de nevoie, vor cadea in obiceiul de a face in Sabat lucruri care nu sunt necesare. Ei pierd simtamantul sfinteniei acestuia, si porunca cea sfanta nu are efect. Trebuie facuta o reforma cu privire la pazirea Sabatului. Lucratorii de la sanatoriu nu fac totdeauna ceea ce este privilegiul si de datoria lor sa faca. Uneori sunt atat de obositi, incat ajung demoralizati. Nu ar trebui sa fie asa. Sufletul poate fi bogat in har doar atunci cand salasluieste in el prezenta lui Dumnezeu.
37:16 Daca lucrurilor fara valoare li se ingaduie sa ne indeparteze de scopul nostru, acela de a-L cauta pe Domnul zilnic, noi vom face cele mai mari greseli; vom suferi pierderi, caci Domnul nu va fi cu noi. Noi am inchis usa, astfel ca El nu poate avea acces la sufletele noastre. Insa, daca ne rugam, chiar atunci cand mainile noastre sunt ocupate, urechea lui Dumnezeu este deschisa sa ne asculte cererile... Dumnezeu are grija de voi in locul in care este de datoria voastra sa fiti. Dar faceti tot posibilul sa va aflati acolo unde va inaltati rugaciunile in mod obisnuit. (CH 422-424)
37:17 Lucrul in Sabat
37:18 Medicii trebuie sa cultive un spirit de tagaduire de sine si de sacrificiu de sine. S-ar putea sa fie necesar sa fie consacrate chiar orele sfinte ale Sabatului pentru alinarea suferintei omenirii. Insa pretul pentru acest lucru trebuie depus in vistieria Domnului, spre a fi folosit pentru saracii care merita sa fie ajutati, care au nevoie de ingrijire medicala, dar nu si-o pot permite. (Health, Philantropic, and Medical Missionary Work, p. 42)
37:19 Zecimea
37:20 Oamenii care sunt angajati in institutiile randuite de Domnul trebuie sa fie atenti sa Il recunoasca in toate caile lor. Ei Ii datoreaza Lui toate capacitatile si iscusinta pe care le au si trebuie sa recunoasca acest lucru. Ca si Avraam, ei trebuie sa-I plateasca zecimea cu credinciosie din tot ce poseda si din tot ce primesc. Zecimea data cu credinciosie este partea Domnului. A retine zecimea inseamna a-L jefui pe Dumnezeu. Fiecare ar trebui sa aduca in mod liber, de bunavoie, cu bucurie, zecimea si darurile in vistieria Domnului. Facand astfel, va primi binecuvantare. Nu exista siguranta in a retine de la Dumnezeu partea care I se cuvine. (Ms 162, 1897)
37:21 Loc favorizant pentru apostaziere
37:22 Sanatoriul este un loc care permite indepartarea de Dumnezeu, daca i se ingaduie eului sa aiba suprematia, si astfel sufletul este despartit de Hristos si de sfintii ingeri.
37:23 Nici medicii si nici personalul ajutator nu ar trebui sa incerce sa-si faca lucrul fara sa-si ia timp sa se roage. (Health, Philantropic, and Medical Missionary Work, p. 16)
37:24 Sa cladim armonios
37:25 Nici unul dintre noi nu isi poate permite sa pacatuiasca. Este prea scump. Pacatul orbeste intr-atat ochii, incat raul nu se poate discerne, si prin faptele lor neglijente, cei orbiti astfel devin instrumente ale nelegiuirii, care lucreaza pentru Satana...
37:26 Vegheati ca sa nu pacatuiti. Tineti-va in frau limba. Cautati ocazii de a face bine si de a binecuvanta pe oameni privind totdeauna la Domnul Isus, crescand in harul si cunostinta adevarului. Daca doriti viata de sus, trebuie sa traiti acum viata de sus in viata de jos, din aceasta lume. Noi lucram pentru aceasta viata si pentru vesnicie. O viata bine cladita se formeaza vietuind dupa planul adaugirii, adunand har dupa har in fapte bune, in credinta, rabdare, cumpatare, bunavointa, curaj si tagaduire de sine. Voi sunteti casa lui Dumnezeu. Voi sunteti cladirea lui Dumnezeu. Daca invatati de la Hristos, nu veti fi o combinare dezordonata de lucruri opuse si neconsecvente astazi seriosi si evlaviosi, maine nepasatori si usuratici.
37:27 Domnul Hristos a luat toate masurile pentru ca, prin caracterul care v-a fost dat, caracterul vostru sa fie armonios. Atunci claditi-l in armonie. Sa se inalte cladirea, piatra cu piatra. Apucati razele de lumina divina de la Domnul Isus si faceti ca acestea sa straluceasca pe cararea celor care se afla in intuneric. Intregul Univers al lui Dumnezeu priveste la noi cu deosebit interes. (Scrisoarea 6a, 1890)
37:28 Schimbati dupa asemanarea divina
37:29 Tinerilor si tinerelor care au studiat pentru a deveni surori medicale si medici, le spun: Stati aproape de Domnul Isus. Privind la El, veti fi schimbati dupa chipul Sau... Poate ca detineti o cunoastere teoretica a adevarului, dar aceasta nu va va salva. Voi trebuie sa cunoasteti din experienta cat este de nenorocit cel care pacatuieste si cat de mult aveti nevoie de Domnul Isus ca Mantuitor personal. Numai astfel deveniti copii ai lui Dumnezeu. Singurul vostru merit este marea voastra nevoie.
37:30 Persoanele selectate pentru a face cursurile de surori medicale in sanatoriile noastre trebuie sa fie bine alese. Tinerele care au un caracter superficial nu trebuie incurajate sa apuce pe acest drum. Multi dintre tinerii care doresc sa studieze spre a deveni medici nu au acele trasaturi de caracter care sa-i faca in stare sa se opuna ispitelor atat de frecvente in munca unui medic. Trebuie acceptati doar cei promitatori, cei care se vor putea califica pentru marea si sfanta lucrare de vestire a principiilor adevaratei reforme a sanatatii.
37:31 Modestie in comportament
37:32 Tinerele care lucreaza in institutiile noastre trebuie sa vegheze cu strictete asupra lor. Ele trebuie sa fie retinute in cuvinte si fapte. Niciodata sa nu se adreseze in mod usuratic unui barbat casatorit. Surorilor care sunt angajate in sanatoriile noastre, eu le spun: Puneti-va armura. Cand va adresati barbatilor, fiti bune si amabile, insa niciodata usuratice. Ochi iscoditori va pandesc, urmarindu-va comportamentul, judecand dupa acesta daca sunteti intr-adevar copii ai lui Dumnezeu. Fiti modeste. Abtineti-va de la tot ce vi se pare rau. Imbracati-va cu armura cereasca, iar daca nu, mai bine, de dragul lui Hristos, plecati de la sanatoriu, care este locul in care sufletele sarmane, naufragiate, trebuie sa gaseasca un refugiu. Persoanele care lucreaza in aceste institutii trebuie sa ia seama la ele insele. Niciodata, prin cuvant si fapta, acestea nu trebuie sa dea nici cea mai mica ocazie ca oamenii nelegiuiti sa vorbeasca de rau adevarul.