3:1 Viata prin puterea lui Dumnezeu
3:2 Pilda semintei arata ca Dumnezeu este la lucru in natura. Samanta contine in ea insasi un principiu germinativ, un principiu pe care Insusi Dumnezeu l-a sadit in ea; totusi, daca este lasata de una singura, samanta nu va avea puterea de a rasari. Omul trebuie sa-si faca partea in cresterea plantei...
3:3 Exista viata in samanta, exista putere in pamant; insa, daca acea putere nu este exercitata mai presus de orice, zi si noapte, samanta nu va produce nimic. Aversele de ploaie trebuie sa fie trimise pentru a da apa campiilor insetate, soarele trebuie sa-si dea caldura, electricitatea trebuie transmisa semintei ingropate.
3:4 Doar Creatorul poate chema la existenta viata pe care El a sadit-o. Fiecare samanta creste, fiecare planta se dezvolta prin puterea lui Dumnezeu. (COL 63)
3:5 Existenta lui Dumnezeu in natura
3:6 Domnul a dat din viata Sa pomilor si vitei-de-vie creatiunii Sale. La cuvantul Sau, roada campului poate creste sau descreste.
3:7 Daca oamenii si-ar deschide mintea pentru a pricepe legatura dintre natura si Dumnezeu, s-ar recunoaste cu mai multa credinciosie puterea Creatorului. Fara viata de la Dumnezeu, natura ar muri. Lucrarile Sale creatoare depind de El. El acorda proprietati datatoare de viata la tot ceea ce produce natura. Noi trebuie sa privim pomii incarcati de roada ca fiind darul lui Dumnezeu, ca si cand El ar fi asezat roada in mainile noastre. (Ms 114, 1899)
3:8 Dumnezeu hraneste milioanele pamantului
3:9 Hranind cele cinci mii, Domnul Isus da la o parte valul de pe lumea naturii si dezvaluie puterea care este continuu exercitata spre binele nostru. Prin roadele pe care le da pamantul, Dumnezeu aduce la indeplinire o minune in fiecare zi. Prin natura se aduce la indeplinire aceeasi lucrare care a fost facuta atunci cand a fost hranita multimea. Oamenii pregatesc pamantul si seamana samanta, insa viata care vine de la Dumnezeu este cea care face ca samanta sa germineze. Ploaia, aerul si lumina soarelui de la Dumnezeu sunt cele care ajuta ca din aceasta sa iasa "intai un fir verde, apoi un spic, iar dupa aceea un bob deplin in spic". Dumnezeu este Cel care hraneste in fiecare zi milioane de oameni din recolta campiilor pamantului. (DA 367)
3:10 In activitate
3:11 Inima care bate, pulsul palpitant, fiecare nerv si muschi al organismului, toate sunt tinute in ordine si activitate de catre puterea unui Dumnezeu infinit. "Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe camp: nici nu torc, nici nu tes; totusi va spun ca nici chiar Solomon, in toata slava lui, nu s-a imbracat ca unul din ei. Asa ca, daca astfel imbraca Dumnezeu iarba de pe camp, care astazi este, dar maine va fi aruncata in cuptor, nu va va imbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Nu va ingrijorati dar, zicand: Ce vom manca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom imbraca? Fiindca toate aceste lucruri Neamurile le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si
3:12 neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. "
3:13 Aici, Domnul Hristos calauzeste mintea afara, pentru a contempla campiile intinse ale naturii, iar puterea Sa discerne lucrarile minunate ale puterii divine. El indreapta atentia mai intai spre natura, apoi, prin natura, catre Dumnezeul naturii, care tine lumea prin puterea Lui. (Ms 73, 1893)
3:14 Prin legi naturale
3:15 Nu trebuie sa se creada ca, pentru ca samanta sa porneasca sa lucreze, se pune in miscare o lege sau ca frunza apare pentru ca ea trebuie sa faca aceasta. Dumnezeu are legi pe care El le-a instituit, insa acestea sunt doar lucratorii prin care El face sa se vada rezultatele. Dar prin actiunea nemijlocita a lui Dumnezeu, fiecare samanta mica strabate pamantul si prinde viata. Fiecare frunza creste si fiecare infloreste, prin puterea lui Dumnezeu.
3:16 Organismul fizic al omului se afla in grija lui Dumnezeu, insa el nu este ca un ceas care este pus in functiune si trebuie apoi sa mearga singur. Inima bate, puls dupa puls, respiratie dupa respiratie, si intreaga fiinta este sub supravegherea lui Dumnezeu. "Voi sunteti casa lui Dumnezeu; voi sunteti cladirea lui Dumnezeu. " In Dumnezeu noi avem viata, miscarea si fiinta. Fiecare bataie a inimii si fiecare rasuflare provin de la El, care a suflat in narile lui Adam suflarea de viata acea insuflare de la vesnic-prezentul Dumnezeu, marele Eu sunt. (RH, 8 noiembrie 1898)
3:17 Dumnezeu in natura
3:18 In toate lucrurile create se vede pecetea divinitatii Sale. Natura da marturie despre Dumnezeu. Mintea doritoare, adusa in contact cu minunea si taina universului, nu poate decat sa recunoasca lucrarea puterii infinite. Pamantul nu-si produce belsugul si nici nu isi continua miscarea in jurul soarelui an de an prin puterea pe care el insusi o detine. O mana nevazuta calauzeste planetele in circuitul lor din ceruri. O viata tainica inunda intreaga natura o viata care sustine nenumaratele lumi in imensitatea lor, care vietuieste in insecta minuscula ce pluteste in adierea verii, care da aripi zborului randunicii si hraneste corbii tineri care tipa, care face ca mugurii sa infloreasca, iar floarea sa aduca roada.
3:19 Legile vietii fizice
3:20 Aceeasi putere care sustine natura lucreaza si in om. Aceleasi legi marete care calauzesc atat steaua, cat si atomul stapanesc viata omeneasca. Legile care guverneaza activitatea inimii, regularizand curgerea curentului de viata in trup, sunt legile Inteligentei atotputernice care are autoritate asupra sufletului. De la El totul primeste viata. Numai in armonie cu El isi poate gasi adevarata sfera de actiune. Pentru toate obiectele creatiunii Sale, conditia este aceeasi: o viata sustinuta prin primirea vietii lui Dumnezeu, o viata traita in armonie cu vointa Creatorului. A calca Legea Sa, din punct de vedere fizic, mintal sau moral, inseamna a se aseza in afara armoniei ce exista in Univers si a introduce discordia, anarhia, ruina.
3:21 Pentru acela care invata sa-i interpreteze invataturile, intreaga natura devine o sursa de iluminare; lumea este un manual, viata este o scoala. Armonia omului cu natura si cu Dumnezeu, stapanirea universala a legii, urmarile pacatului nu pot da gres in a impresiona mintea si a modela caracterul...
3:22 Inima care nu a fost inca impietrita prin contactul cu raul se grabeste sa recunoasca Prezenta care este in toate lucrurile create. Urechea care nu a fost inca asurzita de larma lumii este atenta la glasul care vorbeste prin rostirile naturii...
3:23 Lucrurile nevazute sunt ilustrate prin cele vazute. Pretutindeni pe pamant... ei pot privi chipul si inscriptia lui Dumnezeu. (Ed 99, 100)
3:24 Solia naturii
3:25 Toata natura este plina de viata. Prin variatele sale forme de viata, aceasta vorbeste acelora care au urechi de auzit si inimi sa priceapa de la El, care este izvorul oricarei vieti. Natura dezvaluie lucrarea minunata a Mesterului artist. (Scrisoarea 164, 1900)
3:26 Solia iubirii
3:27 La inceput, Dumnezeu a fost descoperit in toate lucrarile creatiunii... Si pe toate lucrurile de pe pamant, din atmosfera, de pe cer, El a inscris solia iubirii Tatalui Sau.
3:28 Pacatul a deteriorat lucrarea desavarsita a lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, inscrisul mainii Sale ramane. Chiar si acum, toate lucrurile create spun slava maririi Sale... Fiecare pom, fiecare arbust si fiecare frunza trimit in jur acel element de
3:29 viata fara de care nici oamenii, nici animalele nu ar putea trai; iar omul si animalele, la randul lor, slujesc vietii copacului, arbustului si frunzei verzi. (DA 20,21)
3:30 Natura nu este Dumnezeu
3:31 Lucrarea mainilor lui Dumnezeu in natura nu este Dumnezeu Insusi in natura. Lucrurile din natura sunt o expresie a caracterului lui Dumnezeu; prin ele, putem intelege dragostea, puterea si slava Sa; insa nu trebuie sa privim natura ca fiind Dumnezeu. Iscusinta artistica a fiintelor omenesti produce lucrari de arta foarte frumoase, lucruri care incanta ochiul, si aceste lucruri ne transmit o anumita idee cu privire la cel care le-a facut; insa lucrul facut nu este acelasi cu omul care l-a facut. Nu lucrarea, ci cel ce a facut-o este socotit vrednic de onoare. Asa ca, avand in vedere ca natura este o expresie a gandului lui Dumnezeu, nu natura, ci Dumnezeul naturii este Cel care trebuie sa fie inaltat. (8T 263)