Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Divina vindecare

Divina vindecare, 97


97:1 DISCIPLINAREA PRIN INCERCARI

97:2 Pentru a trai o asemenea viata, pentru a exercita o asemenea influenta, se va plati la fiecare pas pretul efortului, jertfirii de sine, disciplinei. Tocmai pentru ca nu inteleg aceasta, multi sunt descurajati atat de usor in viata de crestin. Multi care isi consacra in mod sincer vietile in slujba lui Dumnezeu sunt surprinsi si dezamagiti cand se confrunta cu obstacole si se lovesc de incercari si incurcaturi ca niciodata mai inainte. Ei se roaga pentru un caracter crestin, pentru a fi pregatiti pentru lucrarea Domnului, si sunt adusi in imprejurari care par sa starneasca toata rautatea caracterului lor. Sunt scoase la iveala cusururi a caror existenta nici macar nu o banuiau. Ca Israelul din vechime, ei se intreaba: "Daca ne conduce Dumnezeu, de ce vin asupra noastra toate aceste lucruri?"

97:3 Pentru ca ii conduce Dumnezeu vin aceste lucruri asupra lor. Incercarile si obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Domnul si mijloacele hotarate de El pentru succesul nostru. Cel care citeste inimile oamenilor le cunoaste caracterele mai bine decat si le cunosc ei insisi. Dumnezeu vede ca unii au puteri si inzestrari care, canalizate corect, ar putea fi folosite pentru inaintarea lucrarii Sale. In providenta Sa, El aduce aceste persoane in situatii diferite si imprejurari variate, astfel incat ele sa-si poata descoperi in caracter defectele de care nu au avut cunostinta. El le da ocazia sa-si corijeze aceste defecte si sa devina apte pentru serviciul Sau. Adesea, El permite ca aceste persoane sa fie asaltate de focurile nenorocirilor pentru a le putea curati.

97:4 Faptul ca suntem chemati sa rabdam incercari arata ca Domnul Isus vede in noi ceva pretios, pe care doreste sa-l dezvolte. Daca nu ar vedea in noi nimic prin care sa-Si poata slavi Numele, nu Si-ar pierde timpul cu perfectionarea noastra. Nu arunca in cuptorul Sau pietre lipsite de valoare. El nu rafineaza decat minereul valoros. Fierarul pune si fierul, si otelul in foc ca sa poata sti ce fel de metale sunt. Domnul ingaduie ca alesii Sai sa fie trecuti prin cuptorul suferintei pentru a arata ce firi au si daca pot fi prelucrati pentru lucrarea Sa.

97:5 Olarul ia lutul si il modeleaza dupa cum doreste. Il framanta si iar il framanta. Il rupe in bucati si pune iarasi totul impreuna. Il uda si apoi il usuca. Il lasa sa stea o vreme fara sa-l atinga. Cand a devenit perfect maleabil,

97:6 isi continua lucrarea si face din el un vas. Ii da o forma si, tot pe roata, il ajusteaza si il lustruieste. Il usuca la soare si il coace in cuptor. Astfel devine un vas bun de folosit. Tot asa doreste sa ne modeleze si sa ne cizeleze si marele Maestru lucrator. Noi nu trebuie sa incercam sa facem lucrarea olarului. Partea noastra este aceea de a ne lasa noi insine modelati de Maestrul lucrator.

97:7 "Prea iubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui." (1 Petru 4,12-13)

97:8 In plina lumina a zilei si inconjurata de muzica altor voci, pasarea din colivie nu va canta melodia pe care stapanul doreste ca ea s-o invete. Prinde un sunet acum, un tril alta data, dar niciodata o melodie intreaga si distincta. Insa stapanul acopera colivia si o pune acolo unde pasarea va auzi doar melodia pe care trebuie s-o cante. In intuneric, ea incearca sa cante acea melodie din nou si din nou, pana cand o stie si izbucneste intr-un cant desavarsit. Apoi pasarea este readusa la locul ei, unde va putea canta mereu acea melodie, la lumina. Tot asa procedeaza Dumnezeu cu copiii Sai. El are sa ne invete un cantec si, dupa ce-l vom fi invatat printre umbrele suferintelor, il vom putea canta mereu dupa aceea.

97:9 Multi sunt nemultumiti de lucrarea vietii lor. Se poate ca anturajul lor sa fie neprietenos; timpul le este umplut cu o lucrare de rand - in timp ce ei se cred capabili de raspunderi mai mari; adesea, propriile eforturi li se par neluate in seama sau infructuoase; viitorul lor este nesigur.

97:10 Sa ne amintim ca, desi lucrarea pe care o avem de facut s-ar putea sa nu fie aleasa de noi insine, ea trebuie acceptata ca fiind alegerea lui Dumnezeu pentru noi.

97:11 Placuta sau neplacuta, trebuie implinita datoria care ne este cea mai la indemana. "Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!" (Eclesiast 9,10)

97:12 Daca Domnul doreste ca noi sa purtam o solie catre Ninive, nu-I vom face pe plac daca mergem la Iope sau la Capernaum. El are motivele Sale sa ne trimita in locul catre care ne calauzeste pasii. Chiar acolo se poate afla cineva care are nevoie tocmai de ajutorul pe care-l putem da noi. El, care l-a trimis pe Filip la sfetnicul etiopian, pe Petru la sutasul roman si pe fetita israelita in ajutorul lui Naaman, capetenia siriana, trimite pe barbatii, femeile si tinerii de astazi ca reprezentanti ai Sai la aceia care au nevoie de ajutor divin si calauzire.