9:1 PE TINE TE VOI LAUDA FARA INCETARE
9:2 Dupa ce femeia din Capernaum fusese vindecata prin atingerea credintei, Isus a vrut ca ea sa recunoasca binecuvantarea pe care o primise. Darurile pe care le ofera Evanghelia nu trebuie sa fie insusite prin furt si nici nu trebuie sa ne bucuram de ele in taina.
9:3 "Voi Imi sunteti martori", zice Domnul, "ca Eu sunt Dumnezeu." (Isaia 43,12).
9:4 Marturisirea noastra despre credinciosia Sa este mijlocul ales de Cer pentru dezvaluirea lui Hristos lumii. Noi trebuie sa recunoastem harul Sau asa cum este facut cunoscut prin oamenii sfinti din vechime; insa lucrul care va fi cel mai eficient este marturia venita din propria noastra experienta. Suntem martori ai lui Dumnezeu in masura in care descoperim in noi insine lucrarea unei puteri de sorginte divina. Fiecare individ are o viata deosebita de a tuturor celorlalti si o experienta care difera in mod radical de a lor. Dumnezeu doreste ca lauda noastra sa se inalte catre El, purtand amprenta specifica a personalitatii noastre. Aceste pretioase recunoasteri spre lauda slavei harului Sau, cand sunt sprijinite de o viata asemanatoare cu a lui Hristos, au o putere irezistibila, care lucreaza pentru salvarea de suflete.
9:5 Este spre propriul nostru castig sa pastram in memorie amintirea nealterata a fiecarui dar al lui Dumnezeu. Prin acest mijloc, credinta este intarita sa ceara si sa primeasca mai mult si mai mult. Exista incurajare mai mare pentru noi in cea mai marunta dintre binecuvantarile pe care le primim noi insine de la Dumnezeu decat in toate relatarile pe care le putem citi despre credinta si experienta altora. Sufletul care raspunde harului lui Dumnezeu va fi ca o gradina udata. Sanatatea ii va inflori cu repeziciune; lumina lui va rasari in intuneric, iar slava Domnului se va vedea asupra lui.
9:6 Cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui fata de mine? Voi inalta paharul izbavirilor si voi chema Numele Domnului. Imi voi implini juruintele facute Domnului in fata intregului Sau popor. (Psalm 116,12-14)
9:7 Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul. (Psalm 104,33.34)
9:8 Cine va putea spune ispravile marete ale Domnului? Cine va putea vesti lauda Lui? (Psalm 106,2)
9:9 Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui! Faceti cunoscut printre popoare ispravile Lui! Cantati, cantati in cinstea Lui. (Psalm 105,1.2).
9:10 Vorbiti despre toate minunile Lui! Faliti-va cu Numele Lui cel sfant! Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul!" (Psalm 105,2.3)
9:11 Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale (...) Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze, cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu si cand ma gandesc la Tine in timpul priveghiurilor noptii. Caci Tu esti ajutorul meu, si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. (Psalm 63,3-7)
9:12 Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: Ce pot sa-mi faca niste oameni? Dumnezeule, trebuie sa implinesc juruintele pe care Ti le-am facut; Iti voi aduce jertfe de multumire. Caci mi-ai izbavit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cadere, ca sa umblu inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor vii. (Psalm 56,11-13)
9:13 Sfantul lui Israel! Cand Te voi lauda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria in sufletul pe care mi l-ai izbavit; si limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta (...)
9:14 Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule! In Tine ma incred din tineretea mea. (...) Pe Tine Te laud fara incetare. (Psalm 71,22-24.5.6)
9:15 Din neam in neam Iti voi pomeni Numele: de aceea in veci de veci Te vor lauda popoarele. (Psalm 45,17)
9:16 "FARA PLATA ATI PRIMIT, FARA PLATA SA DATI."
9:17 Invitatia Evangheliei nu trebuie ingustata si prezentata numai catorva alesi, care, credem noi, ne onoreaza daca o accepta. Solia trebuie vestita tuturor. Cand Dumnezeu Isi binecuvanteaza copiii, n-o face doar pentru propriul lor bine, ci si pentru binele lumii. Cand El Isi revarsa darurile asupra noastra, aceasta este pentru ca noi sa le putem inmulti, daruindu-le si altora.
9:18 Femeia din Samaria care a vorbit cu Isus la fantana lui Iacov abia-L gasise pe Mantuitorul, ca a si adus pe altii la El. Ea s-a dovedit o misionara mai eficienta decat propriii Sai ucenici. Acestia n-au vazut nimic in Samaria care sa fie un semn ca aici se deschidea un camp promitator. Gandurile lor erau fixate asupra unei mari lucrari, care avea sa fie infaptuita in viitor. Ei n-au vazut ca tocmai in jurul lor era o recolta de cules. Insa, prin femeia pe care ei au dispretuit-o, o cetate intreaga a fost adusa in ascultare de Isus. Ea a dus de indata lumina concetatenilor ei.
9:19 Aceasta femeie reprezinta lucrarea unei credinte practice in Hristos. Orice ucenic sincer se naste in Imparatia lui Dumnezeu ca misionar. Nici nu apuca sa-L cunoasca bine pe Mantuitorul, ca doreste sa le faca si altora cunostinta cu El. Adevarul mantuitor si sfintitor nu poate fi inchis in inima lui. Cel care bea din apa vie devine un izvor al vietii. Cel ce primeste devine un datator. Harul lui Hristos in suflet este ca un izvor in desert, tasnind pentru a-i inviora pe toti si
9:20 facandu-i pe cei ce sunt gata sa piara dornici sa bea din apa vietii. Facand aceasta lucrare, este primita o binecuvantare mai mare decat daca am lucra doar spre folosul nostru personal. Lucrand pentru a raspandi vestile bune ale mantuirii, suntem adusi aproape de Mantuitorul.
9:21 Despre cei ce primesc harul Sau, Domnul spune: "Le voi face, pe ele si imprejurimile dealului Meu, o pricina de binecuvantare; le voi trimite ploaie la vreme, si aceasta va fi o ploaie binecuvantata!" (Ezechiel 34,26).
9:22 "In ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat in picioare si a strigat: 'Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura'" (Ioan 7,37.38).
9:23 Cei ce primesc trebuie sa le faca parte si altora. Din toate partile vin strigate de ajutor. Dumnezeu ii cheama pe oameni sa le slujeasca semenilor lor cu bucurie. Trebuie castigate coroane nemuritoare; Imparatia cerurilor trebuie dobandita; lumea, care piere in necunostinta, trebuie luminata.
9:24 "Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pana la seceris? Iata, Eu va spun: Ridicati-va ochii si priviti holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceris. Cine secera, primeste o plata si strange roada pentru viata vesnica" (Ioan 4,35.36).
9:25 Suie-te pe un munte inalt, ca sa vestesti Sionului vestea cea buna; inalta-ti glasul cu putere, ca sa vestesti Ierusalimului vestea cea buna; inalta-ti glasul, nu te teme, si spune cetatilor lui Iuda: "Iata Dumnezeul vostru!" (Isaia 40, 9)
9:26 Timp de trei ani au avut ucenicii inainte exemplul minunat al lui Isus. Zi de zi au umblat si au vorbit cu El, auzind cuvintele Sale de inviorare adresate celor obositi si impovarati si vazand manifestarile puterii Lui in folosul celor bolnavi si napastuiti. Cand a sosit timpul sa-i lase, El le-a dat har si putere pentru ca ei sa duca mai departe lucrarea Sa, in Numele Lui. Trebuia ca ei sa imprastie pretutindeni lumina Evangheliei Sale de iubire si vindecare. Iar Mantuitorul a fagaduit ca prezenta Sa ii va insoti intotdeauna. Prin Duhul Sfant, El avea sa fie chiar mai aproape de ei ca atunci cand umbla in mod vizibil printre oameni.
9:27 Lucrarea pe care au facut-o ucenicii trebuie s-o facem si noi. Fiecare crestin trebuie sa fie un misionar. Trebuie sa slujim cu simpatie si compasiune celor ce au nevoie de ajutor, cautand cu o seriozitate lipsita de egoism sa usuram necazurile omenirii suferinde.
9:28 Toti pot gasi ceva de facut. Nimeni nu trebuie sa simta ca nu exista nici un loc in care poate lucra pentru Hristos. Mantuitorul Se identifica pe Sine cu fiecare copil al omenirii. Pentru ca noi sa putem deveni membri ai familiei ceresti, El a devenit membru al familiei omenesti. El este Fiul omului si astfel este frate cu fiecare fiu si fiica a lui Adam. Urmasii Sai nu trebuie sa se simta izolati de lumea care piere in jurul lor. Ei sunt o parte din marea tesatura a omenirii, iar cerul ii priveste ca fiind frati atat cu cei pacatosi, cat si cu sfintii.
9:29 Milioane si milioane de fiinte omenesti, aflate in boala, in ignoranta si pacat, nici macar n-au auzit de dragostea lui Hristos pentru ei. Daca s-ar inversa rolurile, ei trecand in locul nostru si noi in locul lor, ce-am dori ca ei sa faca pentru noi? Ei bine, atat cat putem, trebuie sa facem toate aceste lucruri pentru ei. Regula de viata a lui Hristos, dupa care fiecare dintre noi va trebui sa stea in picioare sau sa cada, la judecata,
9:30 este: "Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel" (Matei 7,12).
9:31 Prin tot ceea ce a constituit un avantaj al nostru fata de altul - fie ca acesta a fost educatia si rafinamentul, nobletea caracterului, instruirea crestina, experienta religioasa - suntem datori celor mai putin favorizati; si, atat cat sta in puterea noastra, avem indatorirea de a le sluji. Daca suntem puternici, trebuie sa ridicam mainile celor slabi.
9:32 Ingeri slaviti care privesc intotdeauna fata Tatalui din ceruri gasesc bucurie in slujirea micutilor Sai. Ingerii sunt mereu prezenti acolo unde este cel mai mult nevoie de ajutorul lor, impreuna cu cei care au de dus cele mai grele batalii impotriva eului si ale caror anturaje sunt cele mai descurajante. Intr-un mod deosebit, in sarcina lor se afla suflete slabe si tremuratoare, care au multe trasaturi inadmisibile de caracter. Ceea ce ar fi privit de inimile egoiste ca fiind o lucrare umilitoare, si anume slujirea celor care sunt jalnici si in toate privintele inferiori in caracter, este lucrarea fiintelor fara pacat din curtile ceresti.
9:33 Isus nu a considerat cerul ca fiind un loc vrednic de dorit, atata vreme cat noi eram pierduti. El a parasit curtile ceresti pentru o viata plina de batjocuri si insulte si pentru o moarte de rusine. El, Cel bogat in comorile nepretuite ale cerului, a devenit sarac, pentru ca, prin saracia Sa, noi sa putem fi bogati. Trebuie sa inaintam pe poteca pe care a umblat El.
9:34 Cel care devine un copil al lui Dumnezeu ar trebui ca de atunci inainte sa se priveasca pe sine ca fiind o veriga in lantul coborat pentru a mantui lumea, una cu Hristos in planul Sau plin de indurare, inaintand cu El pentru a-i cauta si salva pe cei pierduti.
9:35 Multi au impresia ca ar fi un inalt privilegiu acela de a vizita tinuturile unde a trait Isus pe pamant, de a umbla pe acolo pe unde a trecut El, de a contempla lacul pe tarmul caruia Ii placea mult sa dea invatatura, dealurile si vaile asupra carora se odihneau adesea privirile Sale. Insa n-avem nevoie
9:36 sa mergem la Nazaret, la Capernaum sau in Betania pentru a umbla pe urmele pasilor lui Isus. Vom gasi urmele Sale de pasi langa patul bolnavului, in cocioabele saraciei, pe strazile aglomerate ale marilor orase si in orice loc in care exista inimi omenesti care au nevoie de consolare.
9:37 Avem datoria de a-i hrani pe cei infometati, de a-i imbraca pe cei goi si de a-i mangaia pe cei suferinzi si napastuiti. Avem datoria de a sluji celor disperati si de a insufla speranta celor deznadajduiti.
9:38 Iubirea lui Hristos, manifestata in slujire dezinteresata, va fi mult mai eficienta in indreptarea raufacatorului decat sabia sau curtea justitiei. Acestea sunt necesare pentru a baga groaza in calcatorul legii, insa misionarul iubitor poate face mai mult de-atat. Adesea, inima care se intareste sub influenta reprosurilor se va topi sub aceea a iubirii lui Hristos.
9:39 Misionarul nu numai ca va putea sa vindece maladii fizice, dar va reusi sa-l conduca pe pacatos la marele Medic, care poate curata sufletul de lepra pacatului. Prin robii Sai, Dumnezeu intentioneaza ca cei bolnavi, cei nenorociti si cei posedati de spirite rele sa auda glasul Sau. Prin agentii Sai umani, El doreste sa fie un mangaietor cum n-a mai cunoscut lumea.
9:40 Mantuitorul Si-a dat pretioasa Sa viata pentru a intemeia o biserica in stare sa le slujeasca celor suferinzi, celor intristati si celor ispititi. Unii credinciosi pot fi saraci, needucati si necunoscuti; cu toate acestea, ei pot face o lucrare, in camin, in comunitate si chiar in alte tari, ale carei rezultate se vor masura cu etalonul vesniciei.
9:41 Pentru urmasii de astazi ai lui Hristos, la fel ca si pentru primii ucenici, sunt rostite aceste cuvinte:
9:42 "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate popoarele". "Duceti-va in toata lumea si predicati Evanghelia la orice faptura" (Matei 28,18.19; Marcu 16,15).
9:43 Fagaduinta prezentei Sale este si pentru noi: "Si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28,20).
9:44 Astazi, nu mai exista multimi care sa se adune in locurile pustii pentru a-L vedea si auzi pe Isus. Glasul Sau nu Se face auzit pe strazile aglomerate. Nu se mai aud strigate la margine de drum: "Trece Isus din Nazaret!" (Luca 18,37) Si totusi, acest cuvant este valabil si astazi. Hristos umbla nevazut pe strazile noastre. Cu solii ale indurarii, El ne viziteaza familiile. El asteapta sa coopereze cu toti cei care cauta sa slujeasca in Numele Sau. El Se afla in mijlocul nostru pentru a vindeca si a binecuvanta, daca vrem sa Il primim.
9:45 "Asa vorbeste mai departe Domnul: 'La vremea indurarii Te voi asculta si in ziua mantuirii Te voi ajuta; Te voi pazi si Te voi pune sa faci legamant cu poporul, sa ridici tara si sa imparti mostenirile pustiite; sa spui prinsilor de razboi «Iesiti!» si celor ce sunt in intuneric: «Aratati-va!»" (Isaia 49,8.9)
9:46 Ce frumoase sunt pe munti picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste pacea, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste mantuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: "Dumnezeul tau imparateste!" (Isaia 52,7)
9:47 Izbucniti cu toate in strigate de bucurie, daramaturi ale Ierusalimului! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau (...) Domnul Isi descopera bratul Sau cel sfant inaintea tuturor neamurilor; si toate marginile pamantului vor vedea mantuirea Dumnezeului nostru. (vers. 9,10)