8:30 In caminul paraliticului a fost mare bucurie cand acesta s-a intors in familie, ducand cu usurinta patul pe care fusese luat cu grija dinaintea lor numai cu putin timp in urma. Se stransesera impreuna cu lacrimi de bucurie, abia venindu-le sa-si creada ochilor. El statea inaintea lor in toata puterea barbatiei. Bratele, pe care ei se obisnuisera sa le vada lipsite de viata, acum erau gata sa se supuna vointei lui. Carnea, care fusese smochinita si care avea o culoare plumburie, era acum vie si rosie. Umbla cu pasi siguri, sanatosi. Bucuria si speranta se citeau pe fiecare trasatura a fetei sale; iar in locul semnelor pacatului si suferintei, era acum o expresie de curatenie si pace. Lauda plina de recunostinta se inalta din mijlocul acelui camin, iar Dumnezeu era slavit prin Fiul Sau, care redase nadejdea celui deznadajduit si taria celui lovit. Acest barbat si familia sa erau gata sa-si dea vietile pentru Isus. Nici o indoiala nu umbrea credinta lor, nici o nehotarare nu tulbura loialitatea lor fata de Acela care adusese lumina in caminul lor intunecat.