7:66 Slujitorul unui centurion zacea bolnav de paralizie. Printre romani, slujitorii erau sclavi, cumparati si vanduti in piete si adesea tratati cu rautate si cruzime; dar centurionul era legat afectiv de slujitorul sau si dorea mult ca acesta sa se refaca. El credea ca Isus il putea tamadui. Nu-L vazuse pe Mantuitorul, insa ceea ce auzise despre El ii inspira credinta. In ciuda formalismului iudeilor, acest roman era convins ca religia lor era superioara religiei sale. El deja daduse la o parte barierele prejudecatilor si urii nationaliste, care ii separa pe cuceritori de poporul aflat sub cucerire. El manifestase respect fata de serviciul divin si se aratase plin de bunatate fata de iudeii care-I slujeau lui Dumnezeu. In invatatura lui Hristos - dupa cum i se spusese - el a gasit ceea ce implinea nevoia sufletului. Tot ceea ce era spiritual in el vibra la cuvintele Mantuitorului. Insa el se considera nevrednic sa se apropie de Isus si a apelat la iudeii batrani, pentru a cere vindecarea slujitorului sau.